Între orizonturi cunoscute, naşteri şi moarte, între puncte cardinale, plecări şi reveniri, frumoasă sau amară, viaţa în misteriosul univers, enigmatică comedie sau dramă, este jocul Destinului, după cum merităm.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Bătrâneţe,
Voinţă fără putinţă,
Haine pătate
Nevăzute de cataracte,
Purtate târâş
Printre păianjenii
Din locuinţă.

Bătrâneţe,
Praf gros de vise pierdute,
Printre rafturi
Cu bibelouri ciobite,
Viaţa amintirilor trecute,
Pătate de lacrimi curgând,
Printre riduri adânci
Şi dorinţe neîmplinite.

Bătrâneţe,
La ce-ţi folosesc?
Carul anilor de trudă,
Când te asemeni
Cu epava Titanicului
Până la urmă.
Glorie şi moarte,
Între răsărit şi apus
Plecări şi reveniri,
Amintiri ciobite,
Drumuri deşarte.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este zborul spiritului omenesc, grăbit spre un univers enigmatic incitant, unde găseşte răsfăţul sau suferinţa după cum îl conduce topul obsesiilor cotidiene.

Valeria Mahok (22 octombrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă gândesc, la tine, la mine, la noi,
Enigmatică clepsidră de viaţă în doi,
Câtă zbatere între cer şi pământ,
Cu vise în vânt...
Cât de neînţeles este duhul tău sfânt,
Pe acest pământ.

poezie de Valeria Mahok (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbol

Două scânduri puse-n cruce,
O pădure pe morminte...
Viaţa este la răscruce
Înapoi sau înainte?

De la stânga pân' la dreapta
Scândura orizontală
Este viaţa şi e fapta
Până în clipa finală...

Scândura pe verticală
Este viaţa după moarte
Simbol spre lumea astrală
O răscruce le desparte.

Viaţa pe pământ e scurtă
După moarte-i veşnicie,
Viaţa nu-i decât o luptă
Bine-rău,... zădărnicie...

Crucea-mparte anotimpuri,
Patru puncte cardinale,
Patru elemente-n straturi,
Energii primordiale...

Crucea însă e simbolul
Mântuirii de păcate
Când Iisus şi-a dat,, obolul"
Răstignit, trecând prin moarte...

E simbol de-nchinăciune
Spre Treime îndreptată,
Este crez şi rugăciune
Către Fiu şi către Tată...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refutarea lui Gorgias

Cuvinte, viermi firavi, sfărîmicioase existenţe larvare,
Plesnind aerul cu cozile lor de fantasme,
Înotînd inutil între noi ca nişte copii dezbrăcaţi
Într-o mare sărată, mereu în pericol de moarte,
Într-o zi s-a făcut dimineaţa, dar s-a făcut degeaba,
Aşternuturile erau deja goale –
Ce mai, florile pe morminte se uscaseră deja
Cică nu merităm şi altele, eu spun ea spune
Nu, nu, noi, florile, albe, zilele, scrîşnetul, vîntului,
Umbra tălpilor de sanie tăind zăpada,
Ploaia căzîndu-ne în palme,
Soarele albind cerul, străbătînd cadranele disperării
Urme lăsate în pieptarul nimicului;
Cică nu merităm, nu e nimic, ea, eu spun, nu şi nu
Să cerşim mai bine singurătăţii noastre
Iertare sau, încă mai bine,
nu merităm, nu merităm, noi nu
sau mai bine să cerşim o singurătate încă mai mare
mai definitivă, s-o asigurăm în cer
lipsind tot mai mult fiinţa noastră de fiinţă;
mai întîi vederea, apoi toate simţurile, duşmănindu-se de moarte,
devorîndu-se între ele,
pentru că noi nu, nu, nu merităm
televizoare şi lanterne şi altele,
agăţîndu-ne prin cuvinte, uneori, fiinţa
de creştetul altor fiinţe
dimineaţa veni pînă la urmă ca o cenuşă
grea, sugrumînd lucrurile,
fiindcă nu, noi nu, noi nu merităm
numai ţipete, culori, depărtări scînteind de alte depărtări
tot şi tot mai adînc,
clopote răsunînd înăuntrul altor clopote,
tot şi tot mai adînc,
cercuri şi puncte, puncte şi cercuri,
numai cuvintele zbătîndu-se între ele
într-o fibrilaţie perfect inutilă
iată ce e viitorul: pulsul întretăiat al nimicului căscînd gura lui de peşte
prin gurile noastre ca să soarbă înapoi totul
hohotind de rîsete infernale
pentru că noi nu, nu, nu merităm
nu merităm, nu merităm,
nu merităm, nu merităm
şi tot aşa etc.,
poate măcar un pic de lumină
şi aia purtînd întunericul în pîntece
ca pe singurul, unicul copil posibil
pentru că noi nu merităm,
nu merităm, nu merităm
nimic, iubire etc.

poezie de Paul Gabriel Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fugi de mine galopând
Iubire, Floare de nu mă uita,
Minune sfântă pe pământ,
Aştept prea multe de la tine,
Între orizonturi romantice
Şi absenţe pline de durere.

poezie de Valeria Mahok (8 iulie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecări

... Ideal ar fi să fie numai ele;
de-un adăpost de la supliciul încercării
de mereu ultimul venit, în pragul dezmembrării...
Şi după contul ce-ai făcut în; răi, fidele.

E libertatea-ntr-un retur cu pierderi
de crezuri în câştiguri de ocazie,
un tot incert, de scurt sau lungă razie...
Mândria de a nu permite un alt ieri.

Pot fi definitive cum e moartea
sau unele mai grave, în uitare,
dar asumate-n piatră de-ncercare;
e Asul tău din mânecă, ultima carte.

Plecări, cu avionul... în cădere,
plecări, de dragul de a proteja,
plecări, de incapabil de-a ierta,
plecări de un exist, fostă... adiere.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puncte cardinale

Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord şi celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.

Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Şi nu ştiu cum le tot desparte-un uragan,

Suntem ca două păsări veşnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Şi noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobeşte între stânci.

Noi suntem două perle pe aceeaşi plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a aşternut parcă o vrajă
Şi tot nisipul lumii ce ne-a despărţit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este destul de greu să scrii o dramă bună, este mult mai greu să scrii o comedie bună şi cel mai greu este să scrii o dramă cu comedie, ceva aşa cum e şi viaţa.

citat din Jack Lemmon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem răstigniţi între cele patru puncte cardinale ale nehotărârii noastre.

Costel Zăgan în Teme şi inventeme: Impostura (15 februarie 1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fugi de mine galopând
Iubire, floare de Nu-mă-uita,
Minune sfântă pe pământ,
Aştept prea multe de la tine.
Între orizonturi romantice
Şi absenţe de durere pline,
N-am decât să mă închin
Şi să trag speranţe, de mai bine.

poezie de Valeria Mahok (8 iulie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu II

Cred, că fiinţa umană este cea mai reuşită,
mai frumoasă şi mai surprinzătoare creaţie a divinităţii,
de aceea nu trebuie să dezamăgim creatorul.
Trăim în iureşul unui univers fantastic,
prin forţa şi frumuseţea lui,
a sistemelor şi ecosistemelor sale,
ca să nu mă gândesc patetic la un dirijor suprem,
al acestei realităţi misterioase
şi la scopul capodoperei sale, viaţa în univers.
Simt prea multă organizare
şi disciplină în universul înconjurător,
ca să mai rămân o ateistă convinsă,
atunci când viaţa, acest miracol viu al creaţiei,
este într-o veşnică dezvăluire şi regenerare,
nelăsând nici un gest pozitiv nerăsplătit
şi nici o greşeală, mai ales omenească,
să treacă nepedepsită, la timpul şi momentul potrivit.
Cred, că nimic nu poate deveni organizat în lume şi în univers
fără ghidul unor sau unei inteligenţe supreme, divine.
Sunt prea multe specii vii cunoscute
şi necunoscute pe pământ şi poate în univers, ca să cred,
că frumuseţea şi caracterul lor deosebit de diferit
sau lanţul trofic care le şi ne leagă pe noi oamenii de ele,
s-a născut şi evoluează întâmplător...
Marea necunoscută a omenirii, printre multe altele,
este scopul vieţii noastre în univers,
şi formele de viaţă de pe alte planete,
sau la ce şi la cine ajută ele sau micimea noastră vie sau moartă,
în macro şi micro universul înconjurător,
deşi cunoaştem bine că,, nimic nu este întâmplător" sau nefolositor,
iar ştiinţa este filozofia vieţii cu cele mai multe necunoscute...
Cred, că Pământul a fost ales, ca cel mai optim acvariu (spus metaforic) al tuturor speciilor vii din Univers,
ocrotit cu grijă de Dumnezeu, ca să nu dispară definitiv miraculoasa colecţie, a creaţiei sale.

poezie de Valeria Mahok (12 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apune soarele între maluri,
Vise între visuri se petrec în valuri,
Dar toate sfârşesc în mormânt.

Valeria Mahok (2 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din pomul vieţii, nu vom culege niciodată mai puţin decât am dăruit, sau mai mult decât merităm.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apune soarele între maluri de cer şi pământ,
Vise între visuri se petrec în valuri,
Căci toate în lume au un deznodământ.

Valeria Mahok (15 august 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa întreagă e un secret, un soi de paranteză enigmatică aşezată între naştere şi agonie, între ochiul care se deschide şi cel care se închide.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fac o remarcă precisă: pentru mine (cum spunea marele Chaplin) nu există actor de dramă sau de comedie. Actorul e pus în situatia de a rezolva problemele dramatice sau comice ale unui singur rol.

citat celebru din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi şi cer sau iad nu este decât viaţa, elementul cel mai fragil din univers.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşii lui Otello...

Otello, au început să te imite urmaşii...
cu ochi sângerii plini de setea răzbunării,
din prosteşti gelozii ce-a cuprins mai nou lumea.
Concurenţa, egoismul ei maladiv urmată de crime
îl gâdilă zilnic pe Dracu între coarne,
fără frica zilei de mâine sau inconştient.
Cele bune ale firi tale Otello râmân neobservate,
se vând prietenii între ei pentru ambiţii necurate,
iar Desdemonele lor trişate plâng acasă în rate.
Pentru unii jumătatea lor este slugă sau marfă,
mai mult sau mai puţin preţioasă,
viaţa e trecătoare, calitatea ei îndoielnică, falsă...
prostia omenească n-are cote sau norme.
Treziţi-vă oameni, din beţia frustrărilor
ce sufletul latent vă mutilează,
urmaţi visurile sănătoase, pentru o viaţă frumoasă.
Oameni buni!
Schimbaţi scenariul dintre Otello şi Desdemona,
cu fericiri împlinite în familia de acasă
şi bucuria va curge din torente divine,
Iar Shakespeare şi Dumnezeu la masa tratativelor...
fericiţi vor surâde.

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

istorie

Istoria este piramida evenimentelor trecute, înţeleasă mai mult sau mai puţin de cei care caută patetic să îi descopere toate caracterele şi scopurile tăinuite cu sau fără de voie, având repere importante pentru viitorul interesat, dar care au fost şi sunt cunoscute cu adevărat numai de cei ce i-au trăit momentele.

definiţie de Valeria Mahok (2 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!