Bătrânețe
Bătrânețe,
Voință fără putință,
Haine pătate
Nevăzute de cataracte,
Purtate târâș
Printre păianjenii
Din locuință.
Bătrânețe,
Praf gros de vise pierdute,
Printre rafturi
Cu bibelouri ciobite,
Viața amintirilor trecute,
Pătate de lacrimi curgând,
Printre riduri adânci
Și dorințe neîmplinite.
Bătrânețe,
La ce-ți folosesc?
Carul anilor de trudă,
Când te asemeni
Cu epava Titanicului
Până la urmă.
Glorie și moarte,
Între răsărit și apus
Plecări și reveniri,
Amintiri ciobite,
Drumuri deșarte.
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul apropiatei bătrâneți
Bătrânețe, să nu vii!
Nu am chef să te aștept;
Îmi bate o inimă în piept
Și vreau să fiu printre cei vii.
Păru-i nins cu stele argintii,
Oricum spre tine mă îndrept,
Bătrânețe, să nu vii!
Nu am chef să te aștept.
Profund gândește și-nțelept:
Să nu ții seama că din vii
Mă-nvăluie foșnind discret,
Ale toamnei frunze arămii...
Bătrânețe, să nu vii!
rondel de Ioan Friciu (27 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între orizonturi cunoscute, nașteri și moarte, între puncte cardinale, plecări și reveniri, frumoasă sau amară, viața în misteriosul univers, enigmatică comedie sau dramă, este jocul Destinului, după cum merităm.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papirusurile vieții - I
Citesc printre lacrimi
Și mă devoră tăcerile strigătul mut,
Creierul neoxigenat plin de bacteria
Atâta trecut prezent viitor pierdut!
Citesc printre lacrimi
La marginea tuturor imperiilor nevăzute,
Corpul în delir viruși și bacilli fragmentându-l
Atâția luptători mor pe baricade fără ca să lupte!
Citesc printre lacrimi
Din profeții de altădată care-au scris
Dumnezeu când să se întoarcă
Și morții să se topească-n proriul abis!
Citesc printre lacrimi
Pagini rupte dintr-un posibil destin,
Priviri orbesc în false patimi
Trufașului faraon i se închin!
Citesc printre lacrimi
Și viața în taină mi se zbate,
Au pus peste tot viruși și venin,
Pământul se culcă pe patul de moarte?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețe haine grele
Soarta-n draci mă bagă,
De-asta simt că-s dus.
Îmi lipsește-o doagă
Sau am una-n plus?
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
...Și opinia unui sceptic
Privesc această temă cu tristețe
Ca la rostirea unei vreri deșarte:
Când tinerețea-i fără bătrânețe...
Ce naiba punem între ea și moarte?
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ce-mi bați în inimă?
Mă zguduie, mă doare.
Nu-ți e milă?
De ce-mi furi ziua senină?
De ce-mi fierbi sângele și trupul?
De ce-mi sapi mormântul?
Și nu vrei să-mi asculți cuvântul,
Dorul și gândul.
De ce tot te ascunzi printre surzi?
Printre lacrimi, și plângi.
Și te minți printre veacuri
Și lacrimi fierbinți.
De ce tot mă respingi?
Mă alungi, și mă renegi.
Te pierzi în trecut
Fără de cuvânt.
De ce doar întrebări fără răspuns?
De ce doar soare-n apus?
De ce atâtea tăceri?
Și drumuri spre nicăieri.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la bătrânețe, nu prea avem timp să ne întrebăm care este sensul vieții. La bătrânețe, avem timp să o facem, dar atunci ne izbim de o descoperire penibilă: viața are un sens doar dacă nu-l cauți.
citat clasic din Octavian Paler
Adăugat de Anca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Reveniri efemere
Când ramuri goale îmi bat în geam
Și Luna peste casă trece,
Tu printre gânduri vii răsari,
Dar ești așa de rece,
Cum n-am crezut vreodată,
Dar timpul tot petrece.
citat din Valeria Mahok (5 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricare ar fi vârsta, nu este nicio scuză dacă nu ții aripile întinse. O tinerețe, dacă nu-i structurată și cu ceva bătrânețe, e în primejdie. Și dacă există o nuanță de bătrânețe la tinerețe, va exista și tinerețe la bătrânețe.
citat din Arsenie Papacioc
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- bătrânețe
- Bătrânețea este boala inactivității!
definiție aforistică de Valeria Mahok (iulie 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tinerețe fără bătrânețe
Femeile, precum se știe,
Ar vrea doar tinere să fie.
Dar vremurile, peste ani,
Le trec deja... la veterani.
epigramă de Amalia Costinescu-Crusos din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea arogantă
Ce arogant e cerul de atăta blândețe
cu stele copile atârnate de bătrânețe
cu luna opacă
cu noaptea tăioasă scoasă din teacă
cu tine la marginea ochiului meu.
E o deplasare a ființei
din șopronul copilăriei în care
nasc blânde pe fân în ulcioare
zâmbind din șolduri bocitoare.
Ce arogant e cerul unei fecioare
când îi trece pământul printre picioare
cu carul mic în carul mare
la târg pe cer
în gura mare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
- bătrânețe
- Bătrânețe (1). Imbold hibernal dureros, prefigurat de anotimpuri solare.
definiție aforistică de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iubire
Ce credeți? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viață,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Și-a zgâriat anii pe față.
Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să își pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiștiind să mai glumească.
Ploaia-l oprește și-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite...
El ploii îi culege flori
Și le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.
Se împlinesc în curcubeie,
Când colorează răsărituri
Ce zugrăvesc, într-o scânteie,
Povestea Lumii, printre mituri.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- bătrânețe
- Bătrânețe: timp ruginit...
definiție aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Între maluri umezite, apa curge fără griji,
Peste pietre slefuite și cascade în oglinzi,
Dar, torentele vieții trec printre atâtea uși...
Până când toate se închid,
Și rămân doar spirit mut.
poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?
Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?
Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?
Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?
Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???
Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!
Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?
Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un arici pe-un câmp de maci
Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâșnet
Un arici pe-un câmp de maci.
Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.
Cărțile Ferestre-n ziduri Pentru toți
Un arici pe-un câmp de maci.
Între vise regăsire
Între taine amintire
Un arici pe-un câmp de maci.
Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.
Între râs și răsărit
A uita și amintit
Un arici pe-un câmp de maci.
Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.
poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!