Pădurea fermecată

Prin pădurea fermecată
Bate vântul pe furiş
Pomii prind viaţă deodată
Ramurile se asează curmeziş

Colţul ierbii iese strigă
Sub pantoful de prinţesă
Pare a fi mai mult o rugă
Urlă pare prins în presă

Un păianjen pânză ţese
Lui nu-i pasă nu-i străin
Împleteşte pânze şterse
Ca să prindă fata din vecini

Arbor din stejarul secular
Frunzăreşte el priveşte
Trage de oblonul circular
Pe prinţesă iute o zăreşte

Umbră deasă îi face demult
Muguri de iubire tainic înfloresc
Vântul două crengi le a rupt
Râuri din tulpină îi izvorăsc

Prin pădure trece îngerul ceresc
Mare îţi e grădina Doamne
Toţi pretind că il iubesc
Gândul lor e plin de semne

Cum să facă să îl păcălească
Vădite le sunt dorinţe ascunse
Îngerul dorinţa să le ndeplinească
luzii speranţe pe vânt duse

In pădurea fermecată
Tot si toate intră în normal
Fata nu mai este atacată
Se deschide porta cerului astral

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se potoleşte

Bate vântul cu putere ca nebunul
Cade o scândură uscata de la gard
Frunze zboară pe tot drumul
Rupe creanga falniicului brad

Bate vântul aspru intr-o dungă
Fluieră usucă frunza nucului bătrân
Ma înclin si fac acum o rugă
Doamne vântu-i peste tot stăpân

Dar o rază a Luni albă se zăreşte
Printre norul tulburat de uragan
Ea îi face ochi dulci el se potoleste
Meteo anunţă noul lor program

Vântul bate in retragere se opteste
Cerul tulburat norii grei ii alungă
Luna pe vânt îl atrage si-l iubeşte
Vântul se opreste cerului îi este slugă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O chemare

Noaptea luna e albastră
Luceafarul astru blând
Priveşte pe fereastră
E iubire mea din gând

Sună muzică la orgă
Cerul este alb pufos
Înalţă sufletul o rugă
Îngerului meu preţios

Ochii lui două scântei
Păru-i este mătăsos
Văd iubire pura-n ei
El este îngerul duios

O steluţă fermecată
Către noi a îndreptat
Inima descătuşată
De tristeţe m-a scăpat

Suflete iubiri în ceruri
Întâlneşti în Carul mare
Galaxia-i vals în cercuri
Orga sună a chemare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O chemare

Noaptea luna e albastră
Luceafarul astru blând
Priveşte pe fereastră
E iubire mea din gând

Sună muzică la orgă
Cerul este alb pufos
Înalţă sufletul o rugă
Îngerului meu preţios

Ochii lui două scântei
Păru-i este mătăsos
Văd iubire pura-n ei
El este îngerul duios

O steluţă fermecată
Către noi a îndreptat
Inima descătuşată
De tristeţe m-a scăpat

Suflete iubiri în ceruri
Întâlneşti în Carul mare
Galaxia-i vals în cercuri
Orga sună a chemare
Vivian Ryan

Noaptea luna e albastră
Luceafarul astru blând
Priveşte pe fereastră
E iubire mea din gând

Sună muzică la orgă
Cerul este alb pufos
Înalţă sufletul o rugă
Îngerului meu preţios

Ochii lui două scântei
Păru-i este mătăsos
Văd iubire pura-n ei
El este îngerul duios

O steluţă fermecată
Către noi a îndreptat
Inima descătuşată
De tristeţe m-a scăpat

Suflete iubiri în ceruri
Întâlneşti în Carul mare
Galaxia-i vals în cercuri
Orga sună a chemare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacru legământ

Mă regăsesc,
în toamna cu cer violet
când frunze liniştite cad
şi cocorii se adună-n stoluri
pădurea pare o umbră a cerului
desprinsă din basm
prin care vântul călătoreşte
prin file de vreme
un amestec de culoare şi pace
se aşează-n suflet
leagăn de vis şi mângâieri,
fărâme de iubire izvorăsc
şi ţes o minune
între soare şi pământ
un sacru legământ
clipa coboară, se risipeşte
pe aleea cu parfum
de crizanteme.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pădurea

Cine casa încălzeşte
De cum vremea se răceşte?
Cei cu sobe ştiu prea bine
Lemnul din pădure vine!

Unii încă ar mai spune
Lemnu-n toate se impune
Are multe alte foloase
În industrii sau prin case.

Lemnul având aşa valoare
Are o mare căutare
Şi uite aşa, străinul vine
Taie lemnul, ce rămâne?

Şi-o spun cu amărăciune
De tăcem, nu-i iertăciune
Pădurea de nu-i protejată,
Consecinţe-s de durată!

Cine de plouă pe munte
Torentele stă să-nfrunte?
Şi când zăpada se topeşte
Şuvoaiele potoleşte?

Dar când vântul suflă tare
Cine opreşte a lui sforţare
Protejând sate-n câmpie
De nămeţi, chiar de urgie?

Şi de-i zăpuşeală mare
Te primeşte, îţi dă răcoare
Şi la umbra ei cea deasă
Uiţi de griji ce te apasă.

Cine atunci când panta-i mare
Fereşte de-alunecare
Protejând şosele, sate
Baraje sau căi ferate?

Doar pădurea, ştie Domnul
Mai puţin o ştie omul
Cel ce taie-n fărdelege
Făcându-se a nu-nţelege

Şi pădurea mută-ndură
Faptele celor ce-o fură
De-ar putea le-ar arăta
Că nu-i VIAŢĂ fără ea!

poezie de Ionel Popa (22 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea îţi ascult

Vrei să ai o viaţă tăcută
Vorbeşte -i lui gândului
El trece şi tăcerea-ţi ascultă
Învolburat prin apa pârâului

Scrie-mi din pana ruptă
Şi pana căzută din cer
A vântului ce-a fost furtună
Ce suflă în preajmă lejer

Prin foşnetul pădurii te aud
Cum gândul tău mă cheamă
Pentru mine ecoul nu e surd
El îmi ia cuvintele în seamă

Şi eu te strig şi tu mă cheamă
Şi stiu c-ai vrea tu să mă vezi
Tot ce a fost lăsă în urmă
Vântul nu trebuie să -l crezi

Ne unim gândurile amândoi
Putere gând prin cuvânt
Cerul picură iubirea în noi
Aud vânt la capăt de pământ

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea seculară

Mai regăsesc şi-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o umbră de sărut.

Doar calea până-acolo-mi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceşii înfloriţi,
întinşi pe gard, mai încărcaţi ca niciodată,
când seara spre poiană ne-ndreptam grăbiţi.

Privind printre stejari deodată mi se pare
că prin zăvoi zăresc trecând pe cineva –
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.

Adie vântul printre crengi, ca altădată,
mi-arunc prin vreme ochii minţii înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.

Către apus mă-ntind pe iarba mătăsoasă,
las gândurile să alerge-n voia lor,
şi-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe necuprinsul karmei sfinte-a unui dor.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom întâlni undeva

Am să-ncerc să lupt cu soarta
Sterg acum din viaţă ce-i urât
Păstrez iubirea păstrez soapta
Clipele frumoase n-am să le uit

Luna mă îmbie mereu la visare
Inima bate, cred că vrea să sară
Râuri se unesc înainte de vărsate
Timpul a trecut, iar se face seară

Simt răcoarea, bate fanatic vântul
Vânt de primăvară aduce iubirea
Trece un lăstun, îmi tulbură gândul
Îşi îndrumă puiul, el îi dă pornirea

Stii că te iubesc, mereu te gândesc
Nu te întreba de mă supără ceva
De nu îmi vorbesti, eu mă zvărcolesc
Şi că într-o zi ne vom întâlni undeva

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funia din vis

Cu funie din vise
esti legat
Ai coborât esti
pe pământ
Un inger bun si
blând in vânt
Un val de mare
te-a purtat
Prin valuri mari
ai galopat
Si tot pământul
in copite
Tu l-ai adunat si
frământat
Esti îngerul meu
cel preferat
Un negru pur lucios
adevarat
Prin apă mării timp
ai inotat
O funie din vise eu
am crosetat
La gâtul tău frumos
am agăţat
Si toate vise ce mi
s-au arătat
Să le păstrezi in
coamă ti le-am dat
Te-am asteptat
înger înaripat
In calul marii tu te-ai
transformat
Îngerul care mereu
m a vegheat
Tu esti aici te-am
asteptat
In spuma marii
te-ai spălat
Ai sufletul curat
esti îngerul bărbat
In cal esti transformat!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă te iubesc

Dor îmi e de ai mei cei dragi
Seceraţi de tăvălugul nebulos
Fă minune doamne ca să dregi
Timpul a trecut de mine nemilos

Du-mă pe drumul vieţii anevoios
Toate le-am trecut prin viaţă
Bătrâneţe parcă n-am prisos
Ochii mei sunt numai ceaţă

Picioarele mi-au obosit
De-aş putea să -mi iau o pâine
Spune-mi cât am de trăit
Mult îmi pare până mâine

O lumină ce apare n prag
Deschid uşa mare ce să fac
Casa-i locuită d-un pisoiul drag
Intr- o vază florile de mac

Intrăm în normal trece an
Sulfeţel îmi toarce eu împletesc
Tractoraşu-mi sună la timpan
Viaţă eşti frumoasă te iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de înger

Plouă tare. Au fost şi fulgere.
Au ieşit oamenii să vadă ce se petrece.
Şi o linişte adâncă a cuprins strada
Când în mijlocul drumului au văzut fata.
*
-"Oare câţi ani are?, copilă-mi pare"-
In ochi nimic rău n-are
Dar nu ai de unde să vezi
Că tu doar in aparenţele crezi.
*
Oamenii se uită, râd si vorbesc:
-"Oare are părinţi? Oare muncesc?
Că după cum îmi pare
Nici măcar săpun nu are.
Auzi tu fată: cine esti?
Ti se pare OK să ne trezeşti?"
*
Răi sunt unii, Dumnezeu e martor
Că fata asta se spăla cu ura lor
Dar nu-i păcat să tot vorbiţi?
Dacă e amărâtă nu-i zâmbiţi?
*
-"Fata asta are şcoală?
Ştie unde să se spală?
Se bucură de apă caldă
Dar doar in zilele de vară?"
*
Ce e soarta de-i asa dura?
Lung e drumul plin de ura!
Din păcate asa e viaţa
Oamenii vad doar faţa
Dar nu au văzut îndeajuns de bine
Ca faţa fetei prin lacrimi işi revine.
*
Ca-ci inima-i destul de mare
Să iubească zile cu ploaie
Si sufletu-i destul de bun
Să nu creada-n om nebun,
Si să îşi vadă de drum.
*
Că Dumnezeu o iubeşte
Iar dupa ploaie soarele-i zâmbeşte
Si îi usucă aripile ude
Ea să zboare, sa nu aude
Mai multe vorbe grele, rele.
*
Aşa fusese chip de înger pe pământ
Si după ea fusese numai vânt.
Omul nu pricepe
Că furtuna abia acum incepe.
Fata simte că le pare rău
Că şi-au pierdut îngerul din nou.

poezie de Novak Erika
Adăugat de Novak Erika
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoade

Tu, îmi spui:"Dragă"! Eu, spun: Drag!
Şi parc-am pune-un prag pe prag
Când îţi tot pare că glumesc,
Dacă nu-ţi spun. Că te iubesc!

Alunecoasă-s, din tipar,
Habar nu ai! Nu ai habar,
Cât de geloasă-s, pe cuvânt,
De când nu cred. În jurământ.

Tu-mi spui: prinţesă. Da'n castel,
Ce-ar face-o Ea, de nu-i şi El?
Când inima, tiară-ar fi
Însingurării... Zi de zi...

Şi nu-s frumoasă. Zău! Nu sunt!
Sunt micul mare amănunt,
Zădărnicind fracţii de vis,
Când am nimic (sau tot)de zis.

Nu vezi cum leg speranţe vechi?
Perechi le fac, le fac perechi!
Şi-n toate câte le-nsoţesc,
Răzbate-o rimă: Te iubesc!

8 mai 2017

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o prinţesă a zăpezii

Odată prins în jocul vântului de toamnă
înveţi că şi legile lui se clatină,
ochiurile de pădure capătă culori incredibile
pe care numai zeii le pot sustrage
pentru farmecul acestei lumi.

Mi-a rămas privirea agăţată de arbori
ca de o iubire care se sfârşeşte
într-o imagine căzută în amintire
cu aripile frânte.

Vântul şi ploile molatice se înţeleg
şi-i dau rând luminii,
să pară mai caldă decât este
ca o prinţesă a zăpezii
ce va coborî din munţi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire caldă

Gândul meu la tine zboară
Acum liniştea domneşte
De departe cântă o vioară
Glasul ei de tine-mi vorbeşte

Gânduri care rătăceasc
Zbor mai repede ca vântul
Timpul vreau ca să -l opresc
Iubire caldă iubesc cuvântul

Eşti raza ce-mi bate-n geam
Pe obrazul meu ea se opreşte
Din copac mă salută un ram
În locul meu cuvîntu-l rosteşte

Ieri te-am iubit astazi mai mult
Timpul a trecut nu ne-am văzut
Mâine pare un nou început
Gând întrerupt de apelul scurt

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca salcia

Prin sălcii vântul se frământă,
La nesfârşit fixându-şi straiul,
Ca fata, ce de mijloc frântă,
Işi bate rufele cu maiul.

Deposedat, se-mpleticeşte
In propria-i intimitate,
Ca fata ce, livid, roşeşte,
C-o prinzi cu poale suflecate.

Ca salcia ce nu mai scapă
De vânt, prin vânturi despletită
E fata, pân’ la brâu în apă,
Ce te atrage în ispită.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din iubire

Am colindat zburînd cu gândul
Cerul înalt câmpurile înstelate
Cu ochii minţii mi-am văzut destinul
Te am întâlnit pe tine-n noapte

In zbor eu m-am găsit în mine
O liniste în loc de inimă aveam
Iertarea am regăsit-o în tine
Iar sufletul un porumbel era

Te îmbrăţişez tu visul meu frumos
Sărutul stelelor în noapte
Alungă vântul rece furios
Poarta mă în vis pe mai departe

Când zorile de zi te strigă
Roua cerului sărut al ierbii
Desculţ piciorul meu sa te atingă
Sărut al iubirii noatre si al jertfei

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure nebună

--ocoliţi pădurea!
se aud şoaptele ploii pe pomeţii pietrelor fierbinţi
--lăsaţi pădurea în pace!
murmură vântul dansând cu colbul la braţ în văzduh

vânătorul speriat caută din priviri poteci ocolitoare
iar tăietorul se uită cu spaimă în luciul securii
şi cu fereală face cale întoarsă
de departe pădurea cu pleoapele închise vibrează a taină
iar lumea temătoare priveşte peste umăr şi
paşii grăbiţi, sfărâmicioşi se aud tot mai slab

pădurea nu ascunde un zmeu sau o ghionoaie
nu există farmece cumplite sau spirite neliniştite
nici o vrăjitoare nu-i aşteaptă pe hansel şi gretel
răufăcători puşi pe jafuri nu-şi au sălaşuri în poieni
nu afli ştreanguri în care atârnă oameni
traşi de picioare de angoasele sinuciderii

pădurea este o oază cu miresme de libertate
în care frunze catifelate valsează pe aripi de vânt
pe rămurele, din cuiburi, ciripituri vesele şi armonioase
trezesc la viaţă veveriţe jucăuşe ascunse în scorburi
iarba mătăsoasă se înalţă făcând loc florilor
să zâmbească razelor de soare în luminişuri
unde căprioare cu ochi timizi pasc în turme
picuri de rouă umezesc gleznele copacilor
în dimineţile urşilor cautători de zmeură.

poezie de Vasile Lungeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin puterea cerească

Din veşnicie m-am născut
Rădăcini adânci până -n pămînt
Cerul albastru al meu scut
Glasul meu frunza din vânt

Din stâncă verde de granit
Ai modelat doamne un chip
Cu aer proaspăt l-ai hrănit
Cântec de păsări cip cirip

Regină a codrului râvnit
Cu chipul senin si îngeresc
Din ce ţinuturi blânde ai venit
Renasc atunci când te privesc

Prin puterea cerească
Facă-se voia si dorinţa Lui
Creaturile să se iubească
Sub mantia albastră a cerului

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt din tine un colţ de rai

Am rupt din tine un colţ de rai
Când noaptea albă se agaţă,
Zidit în piept tu mă purtai
Şi când un clopot o să bată.

Îmbrăcată cu durerea,
Iar în mână legat strâns
Purtai dorul şi iubirea,
Să-i spui morţii: n – ai învins!

Încremenit – a şi pădurea,
Chiar şi vântul stătea stană,
Învaluit cu durerea,
Zâmbetul se varsă – n rană.

Cerul plânge, norii lacomi,
Vântul strigă după dor,
Frunzele se şterg de lacrimi
În bocetul ciorilor.

Doamne, rupe-mă în două,
Eu, mă rog la umbra ta,
Să-i ţin vie amintirea
Şi în viaţa ce-o urma!

Nu lăsaţi aceste vremuri
Să vă prindă în ghiara lor,
Oferiţi-vă ca daruri,
Nimeni nu – i nemuritor!

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!