La capătul puterilor

renunţ la nepăsare ca la remuşcare
mă alătur iar protestului din stradă
ser ca guvernanţii în sfârşit să vadă
că democraţia păleşte şi moare.

răbdarea a juns la capătul puterilor
strigătul sângerează suspendat de o stea
mâhniri dezamăgiri sunt în centrul durerilor
zeii aroganţi aruncă în neant dragostea.

ne conduce minciuna haosul ne conduce
liniştea se scurge ca lacrima în barbă
România mamă sângerează pe cruce
lumina carpaţilor a început să fiarbă.

în aburii speranţei undeva la răscruce
viitorul tremură ca un greier în iarbă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România se moare de prostie

În România prea uşor se moare
În România se moare în spitale
E aşa de trist şi totul doare
Ne mor copiii in incubatoare

Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat

În loc să construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane şi tanchete

Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia şi hoţia
E un tandem ce poţi să-l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament

În România se moare la birou
În România se moare la metrou
În România este atâta nepăsare
De aceea în România se tot moare

Români veniţi cu toţi în stradă
O Lume întreagă să ne vadă
Nu suntem groapă de gunoi
Putem renaşte doar prin noi
 
Veniţi să strigăm într-un glas
Chiar dacă ţara e în impas
Avem un viitor, el este scris
Pentru eroii neamului a fost un vis

Chiar dacă am pierdut un rege
Pe urmele lui vom merge
El ne-a vorbit de-a ţării nemurire
De-a noastră mântuire prin iubire

În România se moare...
Vă mai interesează Domnilor de ce oare
În Parlament doar vă certaţi, se ştie
Păcat, în România se moare de prostie

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să fie bine în ţară?
Când prostia ne conduce,
Libertatea, sfântă cruce,
Împlântată la răscruce.

catren de Valeria Mahok (mai 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire din somnul raţiunii

zei aruncă peste noi aroganţe penale
găuri negre mari se cască-n urma lor
romănii toţi se luptă cu biruri infernale
n-au unde să mai fugă din calea hoţilor.

ciuma roşie s-a răspândit în ţară
ca pesta porcină prin satele gliei
ne-a încolţit mătrăguna ordinară
îndepărtându-ne de cântul ciocărliei.

când zeii respiră furtuna se porneşte
aruncând în neant orice urmă de zâmbet
ca un blestem de viaţă ce scrâşneşte
sfinţi şi îngeri se revoltă cu urlet.

o rază de lumină tandră ne trezeşte
din coşmarul vremii suspendat în sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul rătăcirii

Aşteaptă Cerul la răscruce,
Să-ţi vadă calea unde duce;

Pe drumul tău, vin zi şi noapte
Cu dansuri, ielele năuce;

Nu ştii dacă o zi din viaţă
Spre Iad sau Rai te va conduce;

În van îţi cauţi fericirea
Cu gânduri veşnic hăbăuce;

Când uiţi izvorul de Lumină,
Mai vrei şi chinul de pe cruce?

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător sub cruce

Creştinul evlavios
e-un "mag" călător sub cruce
şi o "stea" care conduce
"magii" lumii la Hristos.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângerează lumina

zilele sunt arse acum
în jur lacrimi şi fum
am despărţit drumurile, am ajuns la amintiri
tragice amintiri
azi dorm între sălcii plângătoare
nimeni pe drum, nimeni în cale
târziu am aflat
sunt străin de mine, de lume, de toate
eram proscrisul din cetate
nu am ştiut că am păşit într-o noapte dincolo de mine
am atins cu fruntea zenitul unei lumi
azi capul mă doare
lumina sângerează pe drum
ce pot să fac aici, acum
când viaţa asta este scrum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brazi

viguroşi împung cerul
şi cerul sângerează

refuzat de trunchiul dur
cariul devorează
liniştea din inima mea
cântecul de greier
alungă soarele
cum briza mării
ceaţa dimineţii

privat de lumină
închiriez rezerva
dinspre luminişul bunilor
şi rostesc pentru întâia oară
ultimul cuvânt

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragi slove în lumină

cerul ninge lumina cu stele căzătoare
timpul se converteşte la dragostea divină
vreau să cred că steaua mea nu moare
că-mi va sta alături mângâiere calină.

sufletul se închină la sfere luminoase
în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu
ştiu că mă conduce pe drumuri glorioase
legile Lui sacre le voi sluji mereu.

am cunoscut şi sfinţi şi îngeri dragi
conştiinţa mea se umple cu înţelepciune
adeseori mă simt ca pe un câmp cu fragi
sub cerul meu deschis prin rugăciune.

sufletul se-mbogăţeşte cu scrieri de magi
să nu simtă vreodată a vremii goliciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema sufletului

port în suflet poezia ca pe-o diademă
este ca o mângâiere de înger, aleasă
mă ţine departe de tristeţea extremă
să cad în capcană nicicând nu mă lasă.

mă uneşte cu lumea, mă ţine aproape
de poeţii iubirii, de naturi splendide
ca un magnet atrage lumina sub pleoape
şi culorile speranţei diafane, candide.

poezia mea-i adesea ca o arteziană
ţâşneşte din adâncuri până în înalt
alteori cu chip angelic de Sânziană
mă conduce de pe-un vârf pe celălalt.

acrobaţii de litere pe coarda eoliană
fac magii în mine veşnic să tresalt.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângerează pădurea

Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Ţipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.

Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuţii lor nu-l au pe Moşul Ene.

Sângerează viaţa pe pământ,
Copiii noştri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.

E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viaţă?
Pădurea este leac de vieţuire,
Nu este preţuită doar în piaţă.

Opriţi-vă! Pădurea sângerează,
Ne inundă sângele-i mereu.
Ca să trăim, pădurea guvernează,
În sânul ei e însuşi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capătul puterilor

la 7,40 am ajuns
la capătul puterilor
dincolo
de ele se află alte puteri (?!)
le încerc
sigur şi mâine
e o zi e o seară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie pentru inima mea

inima mea e o mină cu sacru minereu
filonii de iubire susţin toată fiinţa
credinţa izvorăşte ca sângele mereu
în altarul treaz slujeşte chibzuinţa.

inima-i maestră din mâhniri face artă
se transformă-n slove toată simţirea ei
sufletul i se supune spre bucurii mă poartă
în centrul universului zideşte un temei.

compun o simfonie pentru inima mea
ea trebuie să cânte şi când ochii plâng
mă-nvălui în lumina furată dintr-o stea
nu vreau în întuneric stingheră să mă frâng.

cerul e generos îmi face o saftea
mă lasă şi noaptea armonii să strâng.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru pruncii noştri (pentru fii şi fiice)

Oh, prunci, să nu uitaţi, iubirea-i sfântă!
E încrustată-n mâna tremurândă.
În lacrima durerilor de mamă...
Ea nu are hotar... Şi nu-i o vamă
Ca să-i oprească curgerea în lume.
Iubirea de părinţi e-o plecăciune,
Redevenind şi cruce şi altar...
Există... şi învinge iar şi iar.

Oh, prunci, să nu uitaţi, iubirea-i sfântă!
Este lumină, flacără arzândă,
O blândă adiere în eter,
Drum transcendent, al păcii porumbel,
Vă regăsiţi în arderea-i deodată
Când primii paşi spre alte lumi vă poartă.
Nu-i cânt mai dulce... strigătul de mamă,
Când, ah, izvor, spre rădăcini vă cheamă.

E încrustată-n mâna tremurândă
Şi dăltuită, mâna ta plăpândă...
Râuri ridate,-n lanul auriu
Poartă iubirea mamei pentru fiu.
Fluturi de soare-n curcubeu de sticlă
Spre cer ţâşnind, sunt "mame pentr-o fiică".
În arc de ierburi şi cununi de stele,
Dansează fii şi fiice... Câte semne

În lacrima durerilor de mamă...
Sunt lacrimi strânse veşnic în năframă.
Ce simte-o mamă?! câtă-ngrijorare,
Pentru feciorul ei acuma mare?!
Ce simte oare-o mamă pentr-o fiică?!
O lacrimă spre ceruri se ridică
În chip de rugă şi de-nchinăciune,
Căci mama, veşnic, mamă va rămâne.

Ea nu are hotar... Şi nu-i o vamă
Să poată-nchide lacrima de mamă.
În jumătăţi se-mparte lumea toată
Când izvorăşte dragostea de tată.
Înţelepciune gnostică... chemare
De-a fi etern un răsărit de soare.
Şi trupul tot de dragoste vibrează
Şi-n el simţim iubirea părintească.

Ca să-i oprească curgerea în lume,
Adormi tăcut! Ţi-e viaţa plecăciune
Şi mâna mamei salcie... În piatră
Iubirea de părinţi a fost săpată.
Oriunde-ai fii te-ntorci, te cheamă mama.
Tu, prunc plăpând, cuminte, ţine seama!
Te cheamă tata – dulce vers de brazi...
Oh, de părinţi nu poţi să te desparţi!

Iubirea de părinţi e-o plecăciune,
Ocean de-nvăţături, de fapte bune,
Far şi opaiţ, cuvânt, redeşteptare,
Un roditor pământ, eterna zare,
Lanul de grâu şi pâinea-nmiresmată,
În ţăstul strămoşesc, în timpuri, copată.
Iubirea de părinţi – un răsărit,
Un mac pe cerul vieţii înflorit.

Redevenind şi cruce şi altar,
Vă chem la mine mamă, tată, iar,
Cu buzele fierbinţi de rugăciune,
Vin să sărut azi mâinile bătrâne.
Vreau să vă şterg şi lacrima şi noaptea
Şi dacă veţi zări vreodată moartea
În ochiul mat cu ţesături de ceară
Voi fii aici tăicuţă, scumpă mamă.

Există şi învinge iar şi iar
Iubirea de părinţi, căci nu-i hotar
Să ţină-n loc iubirea de copii.
Te cheamă clopot viu, oriunde-ai fi...
Universal e-o legătură sfântă
Ce nu se poate rupe, nu se uită.
Iubirea-i primăvara din atom,
Dorinţa de-a fi prunc, părinte, om.

Există şi învinge iar şi iar...
Redevenind şi cruce şi altar.
Iubirea de părinţi e-o plecăciune.
Ca să-i oprească curgerea prin lume...
Ea nu are hotar... Şi nu-i o vamă.
În lacrima durerilor de mamă.
E încrustată-n mâna tremurândă.
Oh, prunci, să nu uitaţi! Iubirea-i sfântă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina filozofală

amintiri mă însoţesc freamătă în lumină
stelele tremură sus pe bolta cerească
când natura geme, suferă, suspină
extinsă în adâncuri de genă omenească.

urc falnica Golgotă am ajuns la răscruce
acolo e mântuitorul... lacrima de lumină
păcatul metafizic l-a răstignit pe cruce
căci nu e om pe lume să nu aibă vină.

spaime dilată timpul cuibărit în suflet
mi-e greu să fiu atentă la neantul meu
toate oasele mă dor de-atâta umblet
am căutat apropierea de bunul Dumnezeu.

mă pierd în paradox mă regăsesc în sunet
în filozofia vremii mă adâncesc mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Managementul este un organ şi organele pot fi definite doar prin funcţiile lor. Ca organ specific al întreprinderii, prima funcţie a managementului este aceea de a conduce afacerea. A doua este cea de a conduce managerii. A treia – a conduce salariaţii şi munca.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

democraţie

Democraţia este arta şi ştiinţa de a conduce circul din cuşca maimuţei.

definiţie aforistică de H.L. Mencken
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciupercărie de întrebări

de ce sunt pe lume cutremure devastatoare?
de ce avari şi hoţi defrişează păduri?
de ce încă din faşă îngeraşul moare?
de ce-n loc de spitale se construiesc borduri?

de ce ne guvernează toţi zeii corupţi?
de ce trubadurii cerşesc în stradă?
de ce poartă lumea pantalonii rupţi?
de ce gem munţii cu lacrimi de baladă?

de ce suferă pruncii cu părinţii plecaţi?
de ce sunt sclavi în veacul modern?
de ce se frâng şi cad aştrii fermecaţi?
de ce destinul vieţii nu este etern?

de ce-i pe apa Sâmbetei planul aurifer?
de ce nu pot să dorm fără somnifer?

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Garrison: Nu am încredere în nimic ce sângerează cinci zile pe lună şi nu moare.

replică din filmul serial South Park
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

SOLUŢIE PENTRU HAOSUL DIN MOLDOVA

Văzând c-au suspendat domnia,
Şi Parlamentu-i dizolvat,
Pe moldoveni i-aş fi rugat
Să-l ia pe cel din România.

epigramă de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!