Cântec pentru iubire

timpul a întipărit iubirea pe chip
zâmbete şi lacrimi s-au scurs deopotrivă
zilnic câte-o amintire în suflet înfirip
zestre pentru veşnicie, avere exclusivă.

ştiu că fără iubire nu aş fi nimic
poate o cerşetoare la colţ de stradă
luptând cu abisul nemernic inamic
stând la mila Domnului voind să mă vadă.

n-am să-i spun iubirii nicicând bun rămas
este minunea vieţii ce apropie oameni
este vers şi cântec peste tot în atlas
se mulează veşnic pe flucşii lumeni.

iubirea mişcă timpul şi acele de ceas
cântă ca o soprană nu uită pe nimeni.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tainele filocaliei

pătrund adânc în tainele filocaliei
dar ce multă lumină se află în oameni
dă versatil contur şi graţie melancoliei
în trup e un atom care bea flucşii lumeni.

dar ce multă dragoste se află în sfinţi
izvoare de compasiune care sapă-n stâci
se scurg spre veşnicie ca veghea de părinţi
veacul se învârtoşează prin gânduri adânci.

centrul naturii se expansionează-n individ
unde poposeşte uneori şi bunul Dumnezeu
nu-mi las iubirea să se scurgă în vid
o transpun lumină ca un arhiereu.

eternitatea vieţii în versuri o divid
cu învăţături divine trece timpul meu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de dor

Asfinţit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aş mai vrea în taina nopţii să-ţi şoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aştept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopţi s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc şi esti acelaşi, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ţi mai vorbeşte şi-nţeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrăţişare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristeţe, bun rămas!
Asfinţit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopţi se vor mai duce, câte am să pot uita?
Şi-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aştept sau poate uşa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopţi s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec şi-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viaţa îşi urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire şi-am s-o iau de la-nceput.

Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aştepţi sau poate inima ţi-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e preţuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Şi-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viaţa mea!

poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de vers

Sunt poate totul sau nimic,
Pot să fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.

Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrăţişate în balans,
Ce numai muzică aşteaptă
Şi suflete încet deşteaptă.

Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc uşor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.

Pot să fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Eros

fără iubire viaţa nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită şi-n petreceri şi-n post
printre slendori şi-a croit sublim drum

fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deşert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel şi chip

fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu greţos miros
poeţi cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeaţă ca un munte sub cer glorios

fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Iubirea, singura armă a tuturor
Ce nu se-ntoarce împotriva lor
Ci a propiei persoane fără de lumină...
Iubirea o artă teatrală nesimulată,
Ce poate aduce vindecarea tuturor
Chiar a orbilor, surzilor şi păcătoşilor,
Iubirea un paradis în care totul este
Un cântec fără întrerupere al inimii...
Iubirea, o armă ce arde odată cu zbuciumul sufletului,
Iubirea, o magie fără oprelişti,
O imagine ideală a frumuseţii,
În plenitudinea fiinţei, în oglinda creaţiei neproiectate.
Oglinda celor două trupuri se poate reasambla în iluzia imaginaţiei colective
Iubirea... un mijloc de comunicare uneori fără cuvinte,
Alteori risipind energia şi vibraţia nelimitată a iubirii.
Iubirea ancorată în inima de piatră.
Iubirea proiectată în mii de culori.
Sufletul zburând către orizontul pierdut în ochii iubitului.
Iubirea, un veşnic mod de a ne aduce ca ofrande zeiţei Afrodita şi zeului Zamoxle.
Iubirea, un dar ce poate fi înapoiat nealterat, aceleaşi fiinţe dragi.
Peste un timp, peste ani sau în veşnicie!

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expozeul iubirii

iubirea este un veşnic anotimp
trece şi prin mine cu alean lucid
uneşte cerul cu lanul din câmp
şi cu tandreţe mai sparge un zid.

se înalţă augustă la stele la lună
mă transformă şi pe mine în lumină
doar cu iubire pot fi mai bună
petală de vers cu polen în stamină.

iubirea a creat din lume un rai
toate florile să emane miresme
pe alei de poveste cu cântec de nai
aduce iertarea pe catapetesme.

la capătul lumii iubire-i Dumnezeu
nemuritoare forţă descrisă-n expozeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşte-te iubire încă odată!

ascultă tu muzică, povestea mea
şi
să le spui şi altora
de ea

cândva
eram o notă, cântam cerului
o arie
atunci s-a născut iubirea
era atunci în lume, numai fericire
şi de atunci, multe timpuri s-au scurs
şi durată multă

dar a apărut
stricăciune multă-n lume
o otravă care a cuprins totul
iar nota
a fost lăsată singură
uitată-n timp, acolo, pe-un portativ
să-şi cânte tristeţea şi sigurătatea

a fost uitată şi lăsată, când cerul plimba pământul
cu inima ei
dar a rămas în urma timpului
dincolo de furtuni când înotau oceane
de fericire

şi iată, că timpul a trecut, nu mai este, s-a sfârşit
iar acum
cerul nu mai cântă, muzica lui a murit

lacrimi cad din ploi, pe geamurile nopţilor
îngerii poartă în negru, veşmântul notei uitate
de la naşterea iubirii
văzutul şi nevăzutul, poartă purpura ei de lumină
pe marginea mantiei lumii, cusută cu toate nopţile vieţii
pe care Domnul a scris
pe nimeni să nu uitaţi
căci iubirea e-n noi şi-n voi, precum sunt eu peste tot
pe vecie
nu-mi înormântaţi iubirea

durerea îmbrăcată şi ea, în negru, încheie cortegiul
poartă inima notei, sfăşiată
pe cer se caţără păsări în oglinzi de suflete
pămâtul geme, amintirile mor
funiginea lumii îmbracă străzile
cu regrete, cu doliu, pentru veşnicie

doi fluturi fug spre soare
zâmbetul caută drumul unei primăveri, văruite cu pomi
o albină şchiopătă pe-o floare
încă este răcoare
iar eu
pun mugurii primăverii pe un crochiu
cu acuarele
şi pictez o notă de mult uitată
şi-mi spun
trezeşte-te zbor, naşte-te iubire încă odată!

poezie de Viorel Muha (martie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râuri de iubire

(cu dragoste pentru Edith)

iubirea luminează ca stelele în noapte
ajută visele să îşi găsească drumul
pure sentimente ce se transformă-n fapte
disipă tristeţea cum risipeşte fumul.

ştiu că inima este palatul iubirii
preface şi suspinele în diademe
ticăie ca ceasu-n fiorii mulţumirii
în vremea insomniei condeiază poeme.

iubirea-i panaceul acestui univers
vindecă durerea, înverzeşte pustiuri
crează fantezii cu timpul divers
printre mari zăpezi alunecă pe schiuri.

iubirea e miracolul aşezat în vers
curge pretutindeni, râuri, râuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viaţa fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Ştiinţa spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeţii spun că iubirea este simţire,
Că este extaz, că este trăire,
Şi tot ei spun că viaţa fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credinţa.
Iubirea naşte şi renaşte fiinţa.

Iubirea e acel flux inefabil de şoapte,
Şi dorul lăuntric de libertate.

Iubirea împlineşte şi-nalţă.
Iubirea este viaţă în viaţă.

Iubirea este năzuinţa către perfecţiune.
Iubirea este uniune.

Iubirea este desăvârşire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existenţă muritoare.

Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.

Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.

Iubirea este dorul de fiinţă,
De tot ce ne e drag, şi de tot ce există.

Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.

Iubirea e lacrimă de mamă,
Şi plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil şi de părinte.

Iubirea numită dorinţă,
Este dragoste şi năzuinţă,
E focul îndrăgostiţilor,
E fericirea iubiţilor.

Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam şi de ţară,
Ne face puternici aici si afară.

Iubiţi-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ şi pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra de dor

vatră de dor am zidit în univers
pâinea de lumină să se coacă în ea
că să hrănească minunea iubirii de vers
în nopţi întunecate să bucure o stea.

dintre multe locuri dragi şi sfinte
vatra părintească mă mai cheamă
sufletul flămând să îl alinte
departe de tristeţe şi de teamă.

timpul are grijă de casa părintească
de când părinţii s-au înălţat la cer
o udă ploaia să o primenească
nucul de la poartă este bun străjer.

vatra de dor s-a clădit şi în suflet
cu viţa de vie boltă pentru sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire de toamnă

din iubire timpul a creat spectacol
oamenii armoniilor s-au unit perechi
lumea e fericită pe un colţ de miracol
respectă cu sfinţenii tradiţii străvechi.

e vremea nunţilor cu muzică şi dans
iubiri pecetluite cu inel de diamant
nici un sentiment nu rămâne-n suspans
resimt entuziasmul timpul e fascinant.

este elan în lume în flux nemărginit
Septembrie trece prin arome de must
rădăcinile vieţii în glii s-au adâncit
creaţii absolute au blazonul august.

e toamnă şi în suflet dar este împlinit
învăţând să se ferească de marele dezgust.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

minuni cu aură de taină şi mister
au clonat în rai iubirea cosmică
pluteşte pe valuri precum în eter
învăluie inimi cu pacea tonică.

pe prispa gândului privesc spre cer
şi mă imaginez în carusel de stele
acestei lumi nu ştiu ce să-i ofer
decât iubire încrustată în piele.

cântecul iubirii răsună-n saxofon
îl îngână vântul şi codrul şi marea
l-a imprimat şi timpul pe casetofon
doruri din inimă îi ascultă chemarea.

şi totuşi iubirea arde ca o torţă
iluminează sufletul îi conferă forţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăire

nu ştiu unde sunt
vreau să mă întorc la mine
nu am bilet
nu am bani
nu am ceas
nu ştiu care e ora
nimeni nu poate
să spună ceva concret
poate e devreme
poate e târziu
poate e prea târziu
nu se ştie
să aştept sau să mă grăbesc
nimic nu se ştie
nici un ceas
nu arată
o oră concretă
sau este stricat
ceasurile deştepte
nu arată
care este timpul
pentru că timpul
ca gen al spaţiului
nu se poate arăta
se poate
numai trăi

poezie de Juliusz Erazm Bolek, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul romanţei

prin momente muzicale îmi vorbeşte timpul
simt trecerea lui prin inimă şi suflet
îmi stăpâneşte regal gândirea şi trupul
în fiecare celulă vibrează un sunet.

timpul este sincer în iubirea de viaţă
muzica mă mângâie ca un înger gingaş
îmi este alinare prin ploaie şi ceaţă
mă călăuzeşte pe al zilei făgaş.

senzaţia de suferinţă se estompează
în culoarea luminii cu chip de luceafăr
tentaţia arzanda să ating o rază
e o perspectivă pentru sufletul teafăr.

melomania este lupta victorioasă cu timpul
anotimpul romanţei îmi fascinează chipul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dragostei

să simţi priviri de lup bătrân ţesându-te în plasa lor şi-n jur să vezi doar chipuri cunoscute

dar ce e dragostea? de unde a ei culoare? şi ce gust are lacrima de dor

când trupul ţi arcuieşte un pod peste uitare şi yin and yang descriu al zilei drum sub soare

ai adormit în cântec, şi-n cântec te petreci, ai fost copil şi-acuma copilu-n viaţă-l treci

iubirea este viaţă, iubirea este moarte, iubirea e-n grăunte, iubire e în toate

ce e iubirea nu ştiu, poate n-am învăţat dar dau bucăţi din mine chiar de nu-s întrebat

aştept să văd lumina, să mă spăl în lumină şi pentru că sunt viu dau viaţa în surdină

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merg pe stradă

Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipeşte peste oraş.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaş.

Merg pe stradă cu Dumnezeu la braţ
Răsfoim amintiri, numărăm paşi,
Patruzeci şi doi am numărat
Şi încă la atâţia vom fi părtaşi.

Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieţii găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viaţă născută-n olimp.

Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

Unde eşti, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor şi fericire,
Simt ce n-am ştiut nicicând că pot,
Simt că timpul se opreşte-n loc...

Unde eşti, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ţi de nedescris iubit
Sufletu-mi şi inima-mi pătrunde...

Ochii tăi întunecaţi îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare şi ocean ştiute...

Peste timp şi spaţiu, peste vârstă,
Dincolo de eu şi tu şi noi,
E iubirea mea de tine, şi apoi,
Până la sfârşit, eternitatea
Ne aşteaptă, dar pe amândoi...

Unde eşti, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de iubire

gestionez sentimente bucurii tăceri
dar minunea poeziei mă ţine în picioare
descrie în detalii plăcerile de ieri
când tinereţea mea era ruptă din soare.

când vine seara stele în mine se-aprind
vreau să mi te aducă iar în visul meu
cu dragostea noastră cerul să-l cuprind
dar să nu simt că timpul poate fi şi greu.

vreau să ne plimbăm pe străzile albastre
în ritmuri şi culoare să ne îmbrăţişăm
secundele să fie aliatele noastre
orice s-ar întâmpla să nu ne schimbăm.

eu vreau să-ţi spun că te iubesc nespus
că viaţa mea cu iubirea ta s-a compus.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de timpul vieţii

DORUL DE TIMPUL VIEŢII
(sonet timpului)

Prin timpul vieţii străbat cu soarta mea
Învăluită în ceaţă şi geruri,
Ce îmi înalţă sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veşnicie să stea.

Voi duce dorul vieţii în eteruri,
Că-n colţ de suflet dăinuie iubirea
Şi făclie luminând amintirea
Din rodnice şi glorioase vremuri.

Pe podul către veşnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.

Din dor de viaţă cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veşnic călător.

Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Şi nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.

Trece timpul ca o clipă
Şi nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Şi veşnic trebuie preţuit.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!