Veşti din lumea cealaltă

+

să punem lucrurile la locurile lor amintite;
să fie pâine!

să mâncăm casele albastre ale vedeniei.
şi alimentara.

şi panseluţele cărnoase ale pietrelor.

amintirile morţii

pe strada 1 Mai.

+

jurământ.

pe substanţa cuvântului; în căldura
de iunie.

de aceea te voi iubi întotdeauna!
jurământ pe substanţa cuvântului.
lichid.

înotat de fiinţele grozăviei - nici nu ne dăm
seama.

+

cine ar putea cădea?
care substanţă?

(mergând spre şcoală)

cum se roteşte
călătoria morţii?

+

voi bea un pahar cu vin lângă
podul lui ceauşescu.

(raţele înoată liniştite pe dâmboviţa)
- ar fi,
doamne,

îndeajuns?

poezie de Sorin Golea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

"Jurăminte" de iubire,
Jurământ lui Hipocrate!
Jurământ la învestire,
Toate date... şi-ncălcate.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii şi animalele sunt în realitate vehicule şi canale ale hranei, morminte ale animalelor, gazde ale morţii, acoperământe care consumă, ce îşi duc viaţa pe seama morţii altora.

citat clasic din Leonardo da Vinci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre substanţele secunde, specia e substanţă în mai mare măsură decât genul, căci ea este mai apropiată de substanţa primă. Într-adevăr, dacă ar reda (apodidomi) cineva ce este substanţa primă, o va face în chip mai cunoscut şi mai familiar redând specia decât genul... Prin urmare... specia e în mai mare măsură substanţă decât genul. În schimb, dintre speciile care ele însele nu sunt genuri, nici una nu e substanţă în mai mare măsură decât alta.

Aristotel în Categorii, 5, 2b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere în netimp

Tu vei vrea tot mai multe-mbrăţişări
în seara aceea de mai. De departe
voi auzi tainicele chemări
ale iubirii ascunse în Moarte.

Transfiguraţi de iubire
vom fi una, cum din început,
şi tu vei mângâia în neştire
mâna şi obrazul meu de lut.

Logodirea va fi neştiută şi clară,
asemeni unui strop de-argint în ape;
voi adormi cu primăveri sub pleoape,
şi-n jur va fi eternă primăvară.

Tu vei rămâne gingaş-aprilină,
când Moartea mă va săruta încet,
şi va să-ţi fugă ultimul regret
pe coarda beethoveniană de violină,

care va cânta epitalamul morţii.
Rămasă singură pe drum,
mă vei iubi, din paginile cărţii,
şi eu te voi iubi ca şi acum.

poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cântărim nici calitatea, nici utilitatea lucrurilor, ci numai preţul cât ne-au costat ca să fie ale noastre, ca şi când asta ar face parte din substanţa lor; şi numim valoarea lor nu ceea ce aduc ele, ci ceea ce le conferim noi.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martirii

Chiar aceasta-i legea firii –
Să plângă-n mormânt martirii,
Strigând cu îngrijorare
Plâns de jertfă şi onoare.
Au suferit (de ce oare?!)
Chinuri mari, îngrozitoare,
Au fost arşi şi prigoniţi,
Iar acum, îngeri şi sfinţi,
Veghează peste pământ,
Eternul lor jurământ.
Voi copii şi voi părinţi,
Eu vă rog să vă gândiţi
La-acei copii chinuiţi!
Au murit ca nişte sfinţi.
Au murit cu foc pe gură...
Vă rog să luaţi o măsură!
Cei răi fie pedepsiţi
Pentru eroii adormiţi.

Nu-i nimic pe lume, Sfinte,
Cum e dorul de părinte.
Pruncul plânge la morminte,
Dorul lung şi dorul greu
Şi privind spre Dumnezeu
Întreabă cu-nfrigurare:
Cu ce am greşit eu, Doamne?!
Ce pedeapsă am avut?
Ce copii! Şi i-am pierdut...

(poem încinat celor ce şi-au pierdut viaţa în clubul morţii – Colectiv)

poezie de Livia Mătuşa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cercetarea cuvântului de spirit am folosit un instrument de care predecesorii mei nu dispuneau: cunoştinţele asupra elaborării visului; ori, în studiul comicului nu voi dispune de un avantaj asemănător şi de aceea trebuie să mă aştept că nu voi afla despre esenţa comicului mai mult decât ceea ce ştiu despre cuvântul de spirit. Căci în calitatea sa de subspecie a comicului, voi regăsi la el, într-o formă identică sau codificată, unele trăsături ale comicului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.

replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor. - 8:42-47, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoateţi morţii (necredincioşii) la soare, să-i vadă Lumina Cuvântului lui Dumnezeu să fie înviaţi de EL!

Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul morţii

Pe patul morţii nu voi spune: S-au dus zilele mele.
Nu acuz pe nimeni, nu reaprind tristeţilor tăciunii.
Sunt griji mai mari în lumea largă decât acele
Jonglerii ale iubirii sau sminteala pasiunii.

Dar ţie – tinereţe, ale cărei aripi au bătut vii
În pieptul meu, pricină de entuziasm şi sărbătoare –
Îţi cer, îţi poruncesc în acest ceas doar atâta: Fii!
Iar eu promit că voi rămâne supusă, răbdătoare.

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că materia, fiind calitatea vădită, se impune cu mai multă evidenţă percepţiunii, fiind luată ca substanţă, ca nucleul (sâmburele) lumii. De fapt, avem numai împreunarea elementelor care alcătuiesc un tot – lumea. Când zicem substanţă, înţelegem elementele lumii sau ceva analog, mai conform cu realitatea; substanţa reprezintă legătura de unire a elementelor care construiesc lumea. În acest fel, cuvântul substanţă exprimă indirect ideea unui tot invizibil – lumea întreagă. E de observat că astfel înţeleasă substanţa, o putem analiza ca ceva ce poate fi cunoscut. Căci, din clipa ce avem o îndrumare în cunoaşterea raportului elementelor care alcătuiesc lumea, totul e aflat. (...)
Revenind la materie, amintesc cele trei chestiuni care adesea se pun: materia este nesfârşit de mare, sau este mărginită? Se divizează la infinit, ori până la o limită oarecare? Este de un fel, sau de mai multe feluri? Toate aceste întrebări se pun şi elementelor constitutive ale lumii, care trebuie să fie rezolvate în acest sens.

Vasile Conta în Întâiele principii care alcătuiesc lumea
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antistrofe

O, dacă voi, femei, aţi veni
aici, printre noi, deşi suferinde,
nu mai cruţate ca noi în viaţă, şi totuşi în stare
să faceţi din noi nişte preafericiţi.

De unde,
când se-arată iubitul,
îi luaţi viitorul?
Mai bogat decât va să fie vreodată.
Cine ştie cât de departe
e cea din urmă stea fixă pe cer,
e uimit când o află
În spaţiul sublim al inimii voastre.
Cum vi-l desfăşuraţi în mulţime?
Voi cupe de noapte, iviri de izvoare.

Voi într-adevăr mai sunteţi aceleaşi?
Sunteţi chiar aceleaşi copile
înghiontite în drumul spre şcoală
de un frate mai mare?
Voi, pure fiinţe.

În timp ce feţele noastre
se zbârceau, urâţindu-ne,
voi rămâneaţi pâine proaspătă.

Nici despărţirea de copilărie
nu v-atingea. Dintr-o dată
v-aţi schimbat în ceea ce sunteţi, dumnezeieşte
şi miraculos împlinite.

Noi, ca rupţi dintr-un munte,
adesea de mici
colţuroşi; uneori
ciopliţi fericit;
noi, aşchii de piatră,
peste flori prăvălite.

Voi, flori ale pământului, ale adâncului,
dragi rădăcinilor toate,
voi surori ale Euridicei,
voi care urmaţi cu credinţă
urcuşul bărbatului.

Noi, adesea jigniţi de noi înşine
lesne jignindu-vă însă, şi cu plăcere,
şi din nou la nevoie jigniţi.
Noi, ca nişte arme-aşezate
cu furie-alături de somn.

Voi, ocrotindu-ne-acolo unde
nimeni nu ne mai apără. Ca un pom umbros
şi îmbietor la somn e gândul la voi în reveriile celor însinguraţi.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără libertatea cuvântului nici o căutare a adevărului nu este posibilă... nici o dezvăluire a adevărului nu este folositoare... Mai bine mii de abuzuri ale libertăţii de a vorbi, decât o singură negare a libertăţii cuvântului.

citat din Charles Bradlaugh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carta Atlantică

Ce-aţi luaţi cu voi, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-aţi luaţi cu voi dincolo de mare?
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului,
Am dus noi Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului;
Credinţa-n promisiunea Lui:
El va fi a sufletelor noastre salvare.

Care vă sunt amintirile, Peregrinilor, Peregrinilor?
Unde-s visele cu care-aţi plecat spre-o altă ţară?
Am purtat cu noi cântecele pe care taţii noştri le-au cântat
Lângă sobă când eram copii cu sufletul curat –
Şi cuvintele frumoase ale limbii materne, de neuitat,
În care-am învăţat să ne rugăm întâia oară.

Ce aţi găsit acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce aţi găsit dincolo de valurile mari?
Un pământ încăpăţânat şi-arid,
Nevoi şi foamete, şi boli insinuându-se perfid:
Le-am întâlnit, le-am îndurat şi-am suferit cumplit,
Dar nu mai doream să mai fim robi unor tâlhari.

Cum v-aţi descurcat acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-aţi construit pe-acel pământ îndărătnic şi silhui?
Am tăiat copaci, am desţelenit şi-am cultivat lunci
Pe-un continent neatins de europeni pân' atunci
Am împământenit ale Domnului porunci
Şi drepturile sacre-ale omului.

Nouă ce ne-aţi adus, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce ne-aţi adus în vremea asta plină de-amaruri?
Tot ce-am luat cu noi la plecare,-aceleaşi haruri:
Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului,
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului;

Cu ele părinţii noştri şi-au pavat calea împlinirii:
Libertatea Credinţei şi-a Cuvântului, Libertatea Gândirii,
Eliberarea de Sărăcie, Eliberarea de Frică,
Valori care sufletul omului glorifică –
Cine-ar putea spune NU acestor daruri?

poezie de Francis Brett Young, 1884 –1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cinstea ta, Omule!

Haide să ridicăm paharul,
Azi, pentru mâine şi pentru ieri!
Pentru speranţe şi realizări!
Pentru părinţi, pentru noi şi ai noştri copilaşi...
Să facem chef şi să ne bucurăm de viaţă, aşsa cum ne-a fost dată a o trăi şi a o înţelege.
Haideţi să o colorăm cu un pahar de vin şi puîină speranţă!
Să nu dăm importanţă la acest secol al vitezei!
Să nu lăsăm ca timpul să zboare pe langă noi.
Căci scopul nostru şi al vieţii noastre
Este să dăm naştere viitorului...
Să ne căutăm şi să ne găsim, să ne iubim!
Căci tu găsind iubirea găseşti fericirea!
Învaţă să dărueşti şi să accepţi şi vei fi fericit!
Chiar de ai o vâarstă, transformă-te înr-un copil!
Râzi ca el şi fii mulţumit cu puţin!
Vei fi mai fericit...
Căci eu o fac în fiecare zi, fără să vreau
Aşa sunt eu, trăiesc viaţa!
Mă joc eu însămi cu EA, o iau în râs
Şi i-mi dau seama că seriozitatea mă deprimă...
Sunt încă un naiv care mai crede în dragoste, în oameni şi în
Cuvântul lor!
Aşa că eu mă joc ca un copil,
Iubesc ca un adolescent,
Încerc să gândesc, ca un adult
Şi sunt fericit că vă am pe voi.
Şi cât trăiesc vă voi iubi
Şi voi ridica în cinstea noastră şi a vieţii, un pahar cu vin!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primul rând, eşti convins că există o unică Substanţa Inteligentă, din care toate lucrurile provin; în al doilea rând, ai credinţa că această Substanţă îţi dă tot ce îţi doreşti; şi în al treilea rând, relaţionezi cu această Substanţă printr-un adânc sentiment de recunoştinţă.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi întoarce

Mă voi întoarce spre poezie ca spre-o ţară a mea, ca spre casa mea,
Ca spre copilăria îndepărtată pe care,-am pierdut-o – din nepăsare,
Pentru a căuta substanţa tuturor lucrurilor, cu încăpăţânare,
Şi voi striga cu ardoare sub o mie de lumini strălucitoare.

Sophia de Mello Breyner Andresen

poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe zi ce trece se umple un pahar al singurătăţii mele absolute. Cândva mă voi aşeza cu amintirile la masa tăcerii şi îl voi bea până la fund.

citat din Ionuţ Caragea (10 aprilie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua aceea

În ziua aceea voi asculta
Cum tremură pământul
În ziua aceea mă voi închina
Şi-Ţi voi implini Cuvântul.
În ziua aceea Te voi lăuda
Şi-i voi spune
Eşti pace, eşti viaţa şi tot ce-mi vei da
E-o minune.

În ziua aceea o, Doamne Isus
Îţi voi cunoaşte faţa
Voi plânge şi ziua, voi plânge-n apus,
Voi plânge şi dimineaţa.

În ziua aceea la Tine-oi veni
Şi flori de iasomie
Vor ninge-nainte-mi şi ei Îţi voi fi
Mireasă în veşnicie.

În ziua aceea voi asculta
Cum tremură pământul
Cu Tine alături la masă voi sta
Şi-Ţi voi împlini Cuvântul.

poezie de Adriana Cristea (28 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!