Nedumeriţi

şoaptele palide vărsate la lumânarea lunii,
ce priveşte de afară cocoţată în abisul negru,
cu pistrui licăreţi şi cu câte-o cicatrice de o secundă,
după care alergăm cu conuri lupate în capete
şi implorăm matematicieni, filosofi şi fizicieni,
să ni le desluşească cu tâlc,

nu au nicio importanţă dacă nu le udă
lacrimi, de care-or fi ele, de râs ori de plâns,
numai de uitare să nu fie, că de uitare mă tem!

cu un strop de noroc, ajungi să vezi diadema
de lumini şi jocul de umbre, dacă uiţi locurile nefireşti
în care alergai besmetic, în timp ce urlai
imnuri şi osanale, pe toată gama de game,
din toate direcţiile, spre una singură, mereu!

gemea "fiinţa colectivă" pe malul
unui puseu cu tentă de rugă pe invers,
ca pe al unui fluviu care a primit în piept, cu toată tăria,
afluenţii nervoşi ce zoresc din locurile de sub munţii
cu ceaţă, pe capetele cărora mereu plouă cu păcat.

tăcerea din spatele frunţii nu înseamnă
altceva decât asumare, în momentul în care
ai privit teama în ochi, fără frica de a fi judecat,
ori tras la sorţi.

cafeaua neagră nu frigea şi era fără frişcă,
dacă pe inelarul tău nu ar fi încăput, încolăcită
şi cu cristal, sfioasa dovadă de amor,
din anii aceia, în care a fost şi soare şi nori.

dincolo de copacii peste care se zvârle
acel cer de culoarea seninului din ochi,
se află norii şi zmeele de care atârnă,
până pe pământ, aţe cu oameni la capete,
care se privesc nedumeriţi şi tac.

în inimi le este doar ceea ce poate
peisajul de fundal, să le aşeze...
timp în care timpul scotoceşte-n buzunar,
şi se pipăie frenetic pe coapse şi la piept,
după zâmbetele de final.

poezie de Vlad Colceriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă de iubire, de ură, de disperare...

Sărutul, acest prezent cu tendinţa de a exploda,
creşte până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieşisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.

Mi-am zis că e o primejdie fără sfârşit,
ceva se nalţă în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.

Iubesc şi mă tem. Ceva se nalţă în mine;
nu mai pot supravieţui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcţiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viaţă, neînţeleasă de moarte.

Priveşte-mă în ochi să vezi cât de adânci
sunt secundele
care urcă înspre fiinţa ta.

Vezi după adâncimea ochilor mei?
Dacă nu eşti îndrăgostit de mine,
vezi marginea lunii
ca o expresie maximă a absurdului.

Iubeşte-mă până nu mai poţi trăi nimic
fără mine, iubeşte-mă de iubire,
de durere, de ură, de disperare.
Priveşte-mă în ochi să vezi cât de adânc
e albastrul fulgerat de ape.

poezie de Camelia Opriţa (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce, dacă nu dragostea

Ce, dacă nu dragostea,

când ajungi acasă înfrânt

după încă o zi printre animăluţele urbane,

ce altceva

atunci când totul e pierdut,

ai vreun mort

pe care nu ştii cum să îl plângi,

un om mare, puternic,

pe care îl iei în braţe şi ţi se preface în lacrimi,

ţi se scurge printre degete.

Ce altceva rămâne

în toată bezna asta,

simple obiecte de teroare şi fantezie,

păpuşi aşezate

pe o bandă rulantă, zâmbind frumos în poze,

ce altceva,

dacă nu dragostea,

cu lumini de nave spaţiale jucându-ni-se prin păr,

urmărindu-ne

transfigurarea.

Într-un orăşel din nord,

cu case din turtă dulce şi oameni răi,

se poate trăi, se poate

să fii fericit.

Cum, dacă nu cu dragoste,

cu reflectoarele ei puternice

sub care palpităm,

ne chircim,

ne adăpostim unul în altul.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii din viaţa ta sunt de trei feluri: oameni pozitivi, care te susţin şi contribuie la progresul tău, oameni neutri care nu îţi aduc nimic şi oameni care te trag în jos. Este foarte important să vezi cu claritate rolul pe care îl are fiecare persoană din viaţa ta. Iar în funcţie de ceea ce constaţi, să îţi alegi cu inţelepciune relaţiile, precum şi timpul şi energia pe care le investeşti în ele. Dacă vrei să ai o viaţă liniştită, o viaţă în care armonia şi evoluţia să fie pilonii pe care îţi construieşti existenţa, claritatea viziunii este esenţială, mai ales în ceea ce priveşte relaţiile tale. Relaţiile îţi consuma timp şi energie, de aceea şi de investiţia ta în ele depinde felul în care arată viaţa ta.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul

Azi când timpul
E limitat cu noi
Şi noi limitaţi în timp
Prin comparaţii şi analogii
Cu dorinţe şi cu aspiraţii
Cu speranţele din noi
Până departe în aşteptări
Acum când timpul ăsta şui
Este puţin aproape infim
Şi total insuficient
Să căutăm o rezervă concludentă
Din alte emisfere
Fie ele şi cerebrale
Din alte universuri
Fie chiar imaginare
Pe canale de lumină
Să accesăm din timpul virtual
Care poate fi acel infinit
La care să ajungem
Pe care să-l prindem
Care să ne ajungă
Care să ne prindă
Să ne fie de prisos
În final fără de sfârşit.

poezie de David Boia (29 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainele Celui Fără De Formă îi sunt relevate celui care priveşte dincolo de formă, căci locul din care priveşti îţi creează experienţa cu ceea ce priveşti. Dacă privirea ta transcende forma, vei zări Nevăzutul, iar dacă poţi vedea Nevăzutul, înseamnă că priveşti prin ochii Nevăzutului. Nevăzutul nu este văzut de cei care privesc, ci doar de cei ce văd ceea ce privesc, pentru că niciodată nu o să vezi Liniştea, dacă priveşti de la nivelul sunetului. Ochii prin care priveşti, determină ceea ce vezi.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile nu mint niciodată (exceptând atunci când spun adevărul)

Nu trebuie să te temi de ei, copile,
nu sunt decât oameni.
Oameni care se tem ei înşişi de moarte
sau de flori.
Oameni de alb şi de negru,
care petrec ore în şir citind printre pagini
în alb şi în negru.
Oameni care nu ţin partea nimănui,
dacă nu sunt pe un câmp de luptă,
unde se războiesc înfigând pioneze într-o hartă-a morţii.
În vreme ce soldaţii mor, ei culeg profitul,
până când profeţii lor proferă blesteme ucigătoare asupra lor.
Sau
până când florile de pe pajiştile din cimitire
îi înspăimântă trimiţându-i înapoi în mormintele lor masive
de raţionamente – sau în lipsa acestora.
Oameni cărora le e teamă de un Dumnezeu al iubirii.
Oameni care se supun la ceea ce au fost învăţaţi
Fără a se întreba de ce.

Nici măcar de ce sunt striviţi tocmai de idolii lor.
Oameni care sunt ei înşişi derutaţi de ei înşişi.
Oamenii sunt doar oameni.
Nu trebuie să te temi de ei.
Ei se tem unii de alţii mai mult decât mă tem eu sau te temi tu.
Teme-te de ignoranţa lor în ceea ce te priveşte
Şi, mai presus de toate, teme-te de ignoranţa ta în ceea ce-i priveşte.
Priveşte-i exact ca pe ceea ce sunt.

Oameni cărora le este teamă de flori.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Este greu să ieşi din minciună
În care trăieşti de atâta timp,
Dacă nu vezi gratiile.
Însă este şi mai greu să le vezi
Dacă eşti legat la ochi.
Sa încerci să ieşi din închisoare
Fără să-ţi fi eliberat ochii
Şi a înţelege locul în care te afli
Va avea întotdeauna acelaşi rezultat:
Te întorci de unde ai plecat.
Pentru a ieşi din cuşcă
Este necesar ca înainte de toate
Să devii onest cu tine însuţi.
Onestitatea este primul pas
Prin care te poţi elibera.
Al doilea,
Este să vezi lucrurile aşa cum sunt,
Fără să judeci ceea ce apare.
Iar al treilea,
Să treci dincolo de alegeri,
Acceptând totul aşa cum este,
Fără proiecţii şi aşteptări.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metanier

Ce rost are o cale care nu duce la tine?
Ce noimă are un cuvânt care nu este numele tău?
Ce iubire se poate numi iubire
atunci când nu eşti cu mine?
Timpul trece ca un joc de cărţi
pe care-l ştii dinainte pierdut.

Uneori, într-o cârjă
are loc toată libertatea din lume.
Aşa cum Tatăl adoarme
în inima unui neprihănit,
fără să-şi pună ceasul.

Cât adevăr este în filme?
Te naşti
motor ai râs, motor ai plâns.
Ajungi acasă
motor ai râs, motor ai plâns.
Ajungi la cimitir,
motor au plâns, apoi au râs
un şir de boabe
în metanierul deznădejdii.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un orgoliu nu înseamnă un refuz

Ar fi fost moarte dacă n-ar fi fost interpusă
o stâncă prevestitoare-n drum, o privelişte rară
după care tăcerea
nu este vicleană, mai mult ca o vulpe-n deşert
pe o dâră de nisip. Nu-nţeleg cum te-ai oprit
la năbădăioasa întîmplare ca un mic cutremur
după care abia mă refac şi mă ridic să plec

o dună după care te ascunzi albă şi nu moartea,
nu nisipul îţi oferă libertatea, ci fugă din interior
pleci cu mine, drumul şi pietrele moarte sunt pline cu praf
ne fac să înotăm prin nori albicioşi, ne pierdem cu furia
un mod de a inversa lucrurile de care ne temem
pentru a ne scăpa de ele
până la momentul când fiecare căutăm un loc al nostru
în care nu putem face nimic împreună
cu sentimentele

un orgoliu nu înseamnă un refuz, o ceartă-i iubire aprinsă
o forţă inepuizabilă, văzută de un ochi din afară
şi ascuns pe la colţuri, iar zvonurile
şi tot ce simţi că te apasă pe umeri
nu e decât orbul orgoliu în care nu pătrunde nimeni
suntem amândoi la cuţite, ne contrazicem şi-i plăcut
cu mult mai plăcut decât dacă n-am spune nimic
uitându-ne unul la altul ca doi străini
părăsiţi pe drumuri

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 martie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-ţi din când în când (zilnic ar fi minunat) câteva clipe pe care să le petreci în solitudine. Timpul pe care îl petreci doar tu cu gândurile tale, în care îţi analizezi viaţa, deciziile, starea ta actuală şi direcţia în care te îndrepţi fac diferenţa dintre o viaţă trăită pe pilot automat şi una în care trăieşti conştient. Dacă eviţi contactul cu tine însuţi, dacă eşti mereu înconjurat de alţi oameni, dacă stai cu mintea mereu focalizata pe ceea ce ţi se întâmplă sau pe distracţii, ai mare şanse să te rătăceşti. Însă atunci când trăieşti conştient, observi din timp dacă te îndrepţi într-o direcţie greşită. Şi, foarte important, fii sincer cu tine însuţi în clipele de solitudine. Dacă te autoiluzionezi sau te minţi, nu rezolvi nimic, ci doar te îndepărtezi de adevărul tău propriu.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze care ruginesc

Frunze ce astăzi ruginesc au fost odata-n floare
De multe ori au râs de multe ori au plâns la soare
Ca mai târziu în vara vieţii de soare s-au îndrăgostit
Fără să aibă vreo scăpare

Mă uit tăcut la frunzele ce au căzut
Mi-e sufletul pustiu cu gândul la trecut
Sunt un covor de frunze la tine la picioare
De vei călca pe el, tu vei călca o floare

Aş vrea să fiu covor de frunze în calea ta
Aştept să calci pe el şi vei vedea
Printre copacii dezgoliţi ce-n urmă au rămas
Cuvinte de iubire şoptite într-un glas

Doi bătrânei vorbesc despre trecut
Au fost şi ei în floare mai de mult
Ce linişte şi ce melancolie în sine
Anunţă afară iarna care vine

Urmează un timp cu accente hibernale
Par a fi lucruri prea banale
Uite aşa şi viaţa devine mai latentă
Împrumutând înspre final aceeaşi tentă.
 
Dacă ne raportăm la scara întregii vieţi
Suntem doar o clipită între eternităţi
Parcurgem anotimpuri fără să mai ştim
Că ar trebui ceva mai mult să ne iubim

Încerc s-alung umbra tristeţii
Şi-ţi spun din nou că te iubesc
Chiar dacă uneori în timpul vieţii
Sunt frunze care ruginesc

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din spaţiu nu se văd graniţele. În 90 de minute survolezi o mulţime de ţări, fluvii, mări şi oceane, timp în care jos, pe Pământ, abia dacă ai timp să vezi un film sau să citeşti 20-30 de pagini din cartea pe care tocmai ai cumpărat-o. De sus nu se vede nici un om, doar un amestec de culori în continuă mişcare şi curbura planetei, învăluită de o mantie subţire şi albăstruie, dincolo de care nu mai există decât negrul abisal al spaţiului, luminile îngheţate ale stelelor şi liniştea apăsătoare. Şi toate astea la doar câteva minute de "iarba verde de acasă", de care, după câteva ture în jurul Terrei, începe să ne fie dor...

Mihail Mataringa (1 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţată de cuvinte

Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit şi mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbeşte
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulţumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.

Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiţi la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înţelegi niciodată,
Restul rămâne în tine şi ningi.

Am fost un zâmbet în vocea ta
Şi-o privire într-un strigăt
Agăţat de cuvinte.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesimiştii găsesc în fiecare zi un motiv pentru a considera că viaţa e nedreaptă şi neplăcută însă uită că ceea ce văd ei este doar o parte din întregul existenţei. Depinde de tine care parte preferi să o iei în considerare mai mult. Dacă vezi toate neajunsurile şi nenorocirile nu te aştepta ca să apară dintr-o dată o minune care să îţi îmbucure ziua. Acestea sunt acolo, mici dar zilnice, dar tu ALEGI să le vezi doar pe celelalte. Este de-a dreptul trist să vezi oameni care nu mai ştiu să se bucure de viaţă, care uită că după vreme rea vine şi vreme bună, care găsesc veşnic un motiv pentru care să nu zâmbească şi care critică într-atât, orbiţi fiind de sistemul care le arată toate nenorocirile. Este trist să vezi cum ascultă docili toate tâmpeniile şi este cu atât mai dramatic că după merg acasă, la familie şi copii, şi le bagă în cap ceea ce ei au asimilat în mod inconştient. Oare să mai fie surprinzător atunci că vedem adolescenţi şi chiar oameni în toată firea care se zbat într-o existenţă care nu le aparţine şi care poartă în spatele lor bagajul greoi al ignoranţei şi neştiinţei altora? Oameni buni, după cum deja cred că ştiţi, schimbările încep prin noi. Putem să le oferim noilor generaţii alte valori, alte învăţături care să îi ajute să scape din acest abis al incompetenţei în care noi, cei mai cu mulţi ani, am fost prinşi atâta timp. Viitorul îl creezi tu!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psiho-genealogie

ziua pe care o începi
fără nicio amintire concretă
fără de cunoscuţi
doar codul genetic
frica aceasta imensă
cu străşnicie moştenită
din preistorie
când ai tăi
îşi aprindeau felinarele irisului
în jungla burduşită cu explozibil
stăteau la pândă
gesticulând
îşi suportau carnea / declanşau atacul
optima defensivă
onomatopeic chemau lucruri
sufletul din ele
confecţionau iluzii
iluzii şi poeme
adevărate religii:
în felul lor iubeau...
găseau resurse
pentru încă un mâine

peste umerii dezgoliţi s-au aşezat cicatrice
mersul unui timp dizolvat pe alocuri
continuitatea este lanţul acesta invizibil
pe care dacă îl desfăşori
te va întoarce la tine

gesticulând
te temi
încerci marea revoltă
minima dimineaţă
într-un azi
fără nicio amintire particulară
fără de nume
dai la o parte ţărână
scuturi cer
cad păsări
se înalţă oameni
te înseninezi
în felul tău iubeşti

şi

asta

e bine.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doar azi...

Dacă nu-ţi pierzi minţile, nu eşti îndrăgostit,
dacă nu-ţi ia minţile, nu e cea care să te
completeze, dacă nu-i cedezi ei timpul, e doar
un simplu anotimp, dacă nu o simţi în toate
anotimpurile, a fost doar vreme trecătoare!

Dacă îţi aminteşti doar azi de ea, nu ea a fost,
e şi va fi iubirea ta, dacă doar azi îi dăruieşti o
floare, un sărut sau cine mai ştie ce, nu ea e
persoana ce îţi domină timpul şi viaţa, dacă
doar azi îi vorbeşti... nu ea e şi va fi versul tău!

O singură zi dintr-un calendar rătăcit nu poate
cuprinde rătăcirea ta, cu o singură zi dintr-un
an nu poţi recupera anii trecuţi... anii pierduţi, o
simplă zi... dacă nu-ţi aminteşti ce iubeşti, ce
te-a făcut Om, în fiecare clipă şi zi, nu e iubire!

O singură zi... poate fi ziua în care imităm ori
jucăm un rol în care credem că suntem
îndrăgostiţi ori iubiţi şi suntem... iubiţi la
comandă dar nu îndrăgostiţi, iubirea şi Omul,
femeia şi iubirea nu are zi, toate acestea...

Toate acestea au timpul, ziua devine un veac
şi veacul devine o zi, toate depind de prima şi
singura clipă în care s-a născut iubirea dintre
un El şi o Ea, la multă iubire... şi anii nu-i
pomeniţi, iubirea nu are ani şi nici,, trecere"!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet

Prin nesiguranţa zâmbetului vezi ploaia
Aşa cum trebuie să plouă în nopţile când plângi-
Te întrebi, desigur,
de ce din acel punct galben nu plouă,
te întrebi de ce zâmbetul
e pentru tine o lacrimă abia născută şi de nevăzut
în miezul acelui punct luminos-

în suflet, unde viaţa aşteaptă să râdă,
unde umbrele nu au loc iar întrebările
stau picior peste picior
arătându-şi genunchii celor care trec dincolo,
spre ţărmul negru cu coapse uscate-

una câte una se aşază la rând
nopţile tale în care plângi -
în care îţi aminteşti că trebuie să plouă-
(le alegi după semne doar de tine ştiute,
după semnele pe care le purtaţi împreună)-
dezvelite, - paşii urmându-le credincioşi,
cu lanţuri parfumate şi îmbietoare la glezne-
se ridică în sufletul tău încet,
sprijinindu-se pe amintiri

şi amintirile, încet, plâng...

poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopţi, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te întreb care este visul sau obiectivul tău, care este planul de acţiune şi câte etape are şi cât anume procentual din plan ai îndeplinit, ştii să îmi spui? Oamenii care reuşesc în viaţă ştiu ce înseamnă reuşita pentru ei. Cum ar putea să reuşească orbeşte şi cum ar putea şti că au ajuns la final dacă nu ştiu clar care e începutul, care e finalul şi care e drumul de parcurs? Care sunt şansele să te rătăceşti în timp ce faci o plimbare şi să ajungi pe vârful Everest, deşi nu acesta era un scop al tău? Ei bine, aceleaşi şanse le ai să reuşeşti în viaţă, la orice capitol, dacă nu ai intenţia clară. Oamenii care reuşesc în viaţă şi-au definit al dracului de bine ce înseamnă această reuşită pentru ei. Ceilalţi, rătăcesc şi plâng că nu ajung. "Unde anume vrei să ajungi?", iartă-mă că te întreb.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt moroşan, de pe Valea Izei, din Rozavlea. Oamenii mă întreabă şi acum de ce, după atâţia ani petrecuţi în Franţa şi în capitală, încă nu am renunţat la accent şi regionalisme. Pentru că ăsta e felul meu de a purta mereu cu mine locurile din care vin şi oamenii care m-au crescut. Pentru că locurile şi oamenii de aici înseamnă pentru mine fericirea.

citat din Nicolai Tand (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă pleci la drum ca şi freelancer sau cu o tarabă (spre exemplu), dă-ţi voie să visezi mereu la un nivel superior al afacerii tale: să devii cel mai bun din ţară, din europa, din lume (orice ar însemna asta). Nu te mulţumi niciodată cu nivelul la care este afacerea ta, pentru ca autosuficienţa nu duce decât către faliment, în lipsa unui ideal la care să aspiri. Nu uita că afacerile nu pot creşte mai mult decât nivelul de educaţie al antreprenorului din spate. Orice piedică întâlneşti în această călătorie este dată de nivelul la care eşti tu şi nivelul tău de înţelegere a pieţei şi a ceea ce înseamnă antreperenoriat. O afacere nu poate creşte mai mult decât nivelul de educaţie al antreprenorului din spatele ei.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!