Nu te mai gândi la nimic acum

lasă fereastra deschisă
în aşteptarea Ţânţarului cu aripi negre

aşterne-te în pat ca o ultimă suflare carnală
şi înveleşte-te cu pleoapa unui orb

nu te mai gândi la nimic acum.

chipul blând al cerului
o să sfârşească pe veci
lumea

poezie de Răzvan George Mirică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture orb

Înfăşor necuprinsul în vis,
Căprioarele sunt piele pe câmpie,
Privesc lumea ce trece în scris
Cu stelele din noi în poezie.

Izbesc fereastra curată, fluture orb,
Trec îndurând nerăbdarea
De-a vopsi cu cretă un corb
Ce-şi pronunţă în cer mormântarea.

Zdrobesc fereastra ce minte cuarţul
Tăind infinit adiere de zvon,
Luna loveşte poetul cu lanţul
Purtat între coapse pe vârf de creion.

Tactilele clipe sunt valuri pustii,
Barca pierdută revine la mal,
Căprioarele prind aripi, în vii
Iubirea nechează-n copită de cal.

Visul se-ndreaptă în trupeşă cale,
Lumea învăluie totu-n culori,
În ochiul uitat de vestale
Renaşte-un fluture orb, uneori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc

Privesc prin fereastra deschisă
Cum se scurge lumina
În adâncul unui ochi de tăcere.
Părul albastru al cerului
Se unduie lin,
Dansul fotonilor
Prinde în vârtejuri de taină
Un zâmbet al unui copil
Care a descoperit un fluture alb.
Surâsul din noi a evadat,
Iar acum suntem un vulcan
În care a încolţit sămânţa iubirii.
Curcubeul ascunde ca o sprânceană
Visele noastre,
Muguri şi flori,
Flanchează altarul de stele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa dă înapoi câteceva

între mine şi Ea un punct
o linie continuă şi iarăşi un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire şi un semn de rămas bun

nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi aşezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare

liniştea străpunge aşteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra sufletului deschisă lasă belşugul bucuriei să intre.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui şi i-a dat suflare de viaţă, i-a spus: "Şi acum gândeşte!"

aforism de George Budoi din Gândirea şi gândurile în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 noiembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este o uniune între un bărbat care nu poate dormi cu fereastra închisă şi o femeie care nu poate să doarmă cu fereastra deschisă.

definiţie celebră de George Bernard Shaw
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea

ca o femeie frumoasă
cu degete subţiri
ce îţi mângâie tâmplele pănă în zori
ca şi când ar opri lumea în loc
să scrie un poem minunat
pe pielea ta tânără

vezi
nu e nimic nou
chiar şi cuvintele se aşază în aceeaşi ordine
de la fereastră şi până la pat
nu-i nimic de care să mă agăţ
şi să tremur
visând că tu te gândeşti la mine
cum te gândeai atunci

acum te văd cu alte femei şi nu mă pot supăra
e ca o felie de adevăr pe care o servesc zilnic
fără să mă doară

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pleoapa cerului iernatic

Sub pleoapa cerului iernatic,
,, Crai Nou" trece singuratic
Vrăjind totul prin ferestre,
Căutând vise maiestre.
Stele mândre în jurul lui
Umplu câmpul cerului,
Întrecându-se în sclipiri,
Ca zăpada în străluciri,
Când soarele se răsfaţă
Ca–n roua de dimineaţă,
Unde doina şi cu dorul,
Fericesc veşnic izvorul,
Potolind setea cea grea,
Iubirea şi dragostea,
Care-mi hrănesc inima,
Înflorind în calea mea
Şi ziua, dar şi noaptea,
Şi iarna, dar şi vara,
Cu,, Crai Nou" sub pleoapa grea.

poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea

Acum,
se lasă la poartă virusul care ucide,
teama închide oamenii în casă.

Prin toate mijloacele se anunţă durere şi moarte,

nimeni nu ştie dacă haosul se va sfârşi
sau cei care rămân vor trăi în el.

Degetele ce scriu cu mâna tremurată
ca frunzele plopului,
nu ştiu ce mai pot atinge.

Singura şansă e aşteptarea,
oricum lumea de mâine va fi altfel
pe marginea prăpastiei
ascunsă în ceaţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre nimic

am să scriu de acum
mai nimic
mai nimic...
despre saliva neuscată
pe colţul unui plic,
despre fereastra ce dă
într-o cameră de bicicletă,
despre toamna ce aleargă pe străzi
ca o femeie zveltă,
despre oameni care-şi ţin mâinile în buzunare,
despre măceşele coapte
pe foi de ziare.

despre nimic am să scriu astăzi.
despre nimic.

un neon plin de fluturi se sparge
şi orbesc - vreau să zic!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nu gândi la nimic, înseamnă a gândi la Tot.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa nu lasi noaptea

Să nu laşi noaptea
să sfârşească!
Ascunde ceasornicul
între vise
şi lasă să bată
doar pleoape
ce strivesc
lumina lunii.
Iar când cocoşul
va cânta a doua oară,
răstoarnă-ţi aşteptarea
peste mine,
zidindu-mă
în cearceaful ridat
de truda iubirii.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vânzător care lasă fereastra deschisă nu se poate supăra pe furtuna care îi distruge mărfurile.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe (17 noiembrie 1997)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi nisipii

ce noroc! era cât pe ce să strivesc un fluture
cu papucul de casă, dar am lovit greşit.
curată greşeală printre atâtea lucruri incontrolabile!
s-a înălţat şi da, m-a gâdilat în palmă.
o fi chiar prinţul fluturilor, mi-am zis,
deghizat în straiele unei kalevale urbane comune.
ce rotocoale! ce dans de amăgit lumina!
arabescuri somnoroase numai pentru mine
acum pe masă, acum pe pat, acum pe gene,
acum pe piept, acum în creştet.
picioruşe subţiri, învăţate cu zborul.
şi deodată, cuprins de mirarea mea nesăbuită,
se topeşte jucăuş în umbra unei camere fără bec,
de parc-ar pricepe ce e aşteptarea.

poezie de Monica Manolachi
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui primar

Vai, moarte! Pe primar ni-l lasă!
Eu nu ştiu cum. Găseşti tu chipul.
Ce haz mai are lumea asta
De-i iei prostiei... prototipul?!!

epigramă de Robert Burns din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Îngeri la amurg privesc
tăcerea
curcubee rătăcite
respiră aburul pământului
stele ard cu aripi
şi se lasă închise
de pleoapa timpului.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La fereastra mea înaltă
Chipul cerului străluce.
Pe perete, la mansardă
Soarele-a făcut o cruce.

Umbra ramei nu tresare
Pace. Veşnice tăceri.
Şi deodată mi se pare
Că-s înmormântată-n cer.

poezie celebră de Marina Ţvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimii pat

Cu dorul mergând expatriat,
te caut, să-i fi inimii, pat..
cărând un sac cu petale
cu bătăii,.. ce sunt a tale.

Ce acum par grele-n cuie
ce-n herghelie-mi huruie
jucând pe pieptul de zid
un dans săgetând, fraticid..

Urlând a ospiciu bolând
ce nu mai este senin, blând,
de atunci de mult de când
eu nu te mai aud sunând

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub pielea de copilă ţin o vrajă strămoşească

Vinde tot din astă lume, şi ţărâna de sub talpă,
Vinde-ţi ultimul poem, şi cerneala de pe foaie.
Apoi prinde-mă de mână şi în absolut mă poartă,
Să învingem nepăsarea cu o ultimă bătaie.

Pregăteşte-mă de luptă cu un ultim jurământ,
Să surâd din prispa casei şi să nu mai am ruşine,
De toţi demonii mascaţi ce se-ntorc de sub pământ,
Să îmi spânzure credinţa ce o am acum în tine.

Eu sub pielea de copilă ţin o vrajă strămoşească,
De mai bine de-un mileniu, şi nu cred că am să pot,
Încă o eternitate să o las să mai mocnească,
Ca să pot ucide moartea, cu ai săi copii cu tot.

Dar acum cred ca se poate, suntem doi în fata morţii,
Pregătim fără să ştie un blestem atât de mare,
Şi când va dormii credula, vom veni în toiul nopţii,
Să ucidem întristarea, cu o ultimă suflare.

Însă până atunci tu vinde, tot ce ai pe lângă cer,
Vinde-ţi verdele din ochi să mă poţi sorbi îndată,
Ce am să evapor clipa ce mă rupe de mister
Şi nu-mi lasă adorarea, să se scurgă-n tine toată!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

ciorap din mătase de ceaţă
aruncat în dezordinea amoroasă a lumii
singurătatea
ca o aţă perfect întinsă
în aşteptarea ultimului pas
oraşul cu străzi de sânge pe care
un câine îşi poartă foamea în dinţi
plânge
şi plânge luna ascunsă
sub baldachinul cerului

pe un pat de vieţi posace
muşc ultimul măr îngheţat
când ultimul înger mireasă îşi aruncă voalul
peste lume
cum tu... ultimul rai în cafeaua mea neagră

şi ninge
şi ninge când pleci
subţire
şi parcă pe veci

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!