O tăcere
când regulile nu sunt importante, în camera cu lucruri
ude
stau cutii de carton desfăcute și
altele nedesfăcute ca niște geamuri cu gratii și sticlă spartă
în timp s-au strâns multe
unele... nu
altele sunt bătăi de aripi lungi și umbre ca niște pete lăsate pe pânze
într-un fel e bine - nu este ușă să lase lumina să'ncurce
cele nespuse
iar tu te desfaci cu mâinile printre gratii
în timp ce fiecare trece grăbit, un celuloid rulat înapoi-înainte
pantofii, cureaua de piele neagră, pardesiuri, ploaia cu puncte și dungi, piatra prinsă de ciment ca'ntr-un frig
tăcerea și sfori tăiate de încheieturi
apoi o privire scurtă de pasăre, o linie ascuțind umbrele
nu mi-ai spus, de ce ai fi spus când nici tu nu știai
credeam că povestea începe de-abia, dar tu o sfârșeai
cu genuchii ținându-ți inima ca într-o covată, nu te-am înțeles și tăceai și tăceam
creionul cu care măsurai punctele zăcea într-o parte
și alb ochiul tău (apusul)
trecutul, picioarele goale, murdare lăsând urme'n noroi
oricâte lanțuri și reguli și scânduri de vopsea scorojite
o coajă de ou și un bec încâlzit de lumină când
stâncile ridicate pe umeri cresc, iar
în spate pe bănci separate cu clape apăsate de ceea ce pare menit să se întâmple
(el) tace
și neînțelesurile noastre mărunte
stau
ziduri, colțuri, clădiri înalte și strânse și haine
prinse de ușă pe cuiere de umbră cărămizile sparte și peste toate
urme de sânge
poezie de Petru Teodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
Citate similare
O tăcere
când regulile nu sunt importante, în camera cu lucruri
ude
stau cutii de carton desfăcute și
altele nedesfăcute ca niște geamuri cu gratii și sticlă spartă de la fostele lucruri
în timp s-au strâns multe
unele... nu
altele sunt bătăi de aripi lungi și umbre ca niște pete lăsate pe pânze
într-un fel e bine - nu este ușă să lase lumina să'ncurce
cele nespuse
iar tu te desfaci cu mâinile printre gratii
în timp ce fiecare trece grăbit, un celuloid rulat înapoi-înainte
pantofi, curea de piele neagră, pardesiuri, ploaia cu puncte și fructe, piatra cu sângele ei bătătorit
tăcerea și sfori tăiate de încheieturi
apoi o privire scurtă de pasăre, o linie ascuțind umbrele
nu mi-ai spus, de ce ai fi spus când nici tu nu știai
credeam că povestea începe de-abia, dar tu o sfârșeai
cu genuchii ținându-ți inima ca într-o covată, nu te-am înțeles și tăceai și tăceam
creionul cu care măsurai punctele zăcea într-o parte
și alb ochiul tău, apusul
trecutul, picioarele goale, murdare lăsând urme'n noroi
oricâte lanțuri și reguli și scânduri de vopsea scorojite
o coajă de ou și un bec încâlzit de lumină când
stâncile ridicate pe umeri cresc coloane și arcade inexistente, iar
în spate pe bănci separate cu clape apăsate de ceea ce pare menit să se întâmple
și neînțelesurile noastre mărunte
stau
ziduri, colțuri, clădiri înalte și strânse și haine
prinse de ușă pe cuiere de umbră cărămizile sparte și peste toate
urme de sânge
poezie de Petru Teodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discutând despre sexul îngerilor
niciodată primăvară n-a fost parcă mai frumoasă
plină de vorbe suculente, încărcate de sens
dar dacă stau și mă gândesc
nici eu nu am toate vorbele cu mine
unele au rămas în urmă, altele s-au pierdut pe drum
și nici cele care m-au urmat nu se simt prea bine
oare cum aș putea rezuma o discuție care nu a avut loc
între două persoane care s-au transformat în umbre
și caută cu disperare răspunsuri?
retrăiește trecutul mi-ai spus
căci vei găsi toate răspunsurile la întrebări
și-atunci m-am afundat în apele lui tulburi
până când plămânii mei au explodat
cerându-și porția de libertate
revenirea în mizeria zilei anoste e dureroasă
și duce la pierderea echilibrului
la revedere am spus
întorcându-mă din pragul ușii
și zâmbind, am lăsat să plutească o incertitudine:
îngerii nu au ce să facă cu el
privește mai bine Calea Lactee
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre sex
- poezii despre primăvară
- poezii despre libertate
- poezii despre frumusețe
- poezii despre durere
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Urme...
Urme de pete pe cer vineții,
Petele lumii arzând în beții,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...
Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viață străbate domol
Printre blesteme mai dându-și ocol...
Urme de gheață în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac și nu-și găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...
Urme de viață prin urme de-auz,
Prin urme de ochi și totuși confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...
poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre gură, poezii despre gheață, poezii despre fum sau poezii despre foc
Bulbul de ceapă
Te-am visat
erai într-un alt vis
în Catedrala Vasili Blajenîi
Te vedeam prin ziduri
fiecare clopot
Te înălța mai sus
mai sus
mai sus
iar eu
încercam cumva să ajung la Tine
nicio ușă de intrare
iar ferestrele atât de înalte...
mi-am zis:
unele lucruri nu sunt pentru oameni
mici ca mine
și am plâns
lacrimi uriașe
ocnă de sare
îmi descuamau
pielea
creierii
inima
rinichii
ochii
apoi
i-ai întins mâna
necredincioasei
și ai zis:
pentru cei ca tine
am venit
când m-am trezit
țineam în mână
un bulb
de ceapă
ce-ncolțise
printre lacrimi
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre cepe
Toate femeile sunt niște flori. Dar unele sunt minunate flori de trandafiri, de orhidee etc., altele sunt flori de paie; unele sunt flori parfumate, cu parfumuri îmbătătoare, altele n-au niciun parfum; unele sunt flori sensibile de mimoze, altele sunt floari carnivore...
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre trandafiri, aforisme despre orhidee, aforisme despre flori sau aforisme despre femei
Călătoria Magilor
'Am avut parte de ger când am ajuns,
Era cea mai neprielnică perioadă a anului
Pentru o călătorie și, mai ales, o călătorie atât de lungă:
Drumurile erau desfundate și vremea aspră,
Chiar în toiul iernii.'
Iar cămilele pline de răni, cu picioarele inflamate,
Recalcitrante, zăceau în zăpada apoasă.
Au fost momente când ne era dor
De palatele noastre de pe colinele însorite, de terase
Și de fetele cu piele catifelată care ne-îmbiau cu șerbet.
Apoi, conducătorii de cămile înjurând și bombănind,
Trăgând de timp și poftind lichior și femei,
Și focurile stingându-se în noapte, și lipsa adăposturilor,
Și metropolele ostile, și orășelele neprietenoase,
Și satele murdare, și prețurile mari:
Am avut parte de-o călătorie grea.
Până la urmă, am ales să umblăm noaptea,
Dormind pe apucate,
În timp ce niște voci fredonau în urechile noastre
Că ceea ce facem e o nebunie.
Apoi, în zori am coborât într-o vale mai călduță,
Sub zăpada subțire, miros de vegetație;
Mai era acolo un pârâu și o moară de apă bătând întunericul,
Și trei copaci sub geana cerului,
Și un bătrân cal alb galopa spre marginea pășunii.
Apoi, am ajuns la o tavernă cu frunze de viță de vie pe fereastră,
Lângă o ușă șase mâini aruncau zaruri pentru monezi de argint
Și niște picioare împingeau ploștile de vin goale.
N-am primit nici o informație, așa că am plecat mai departe
Și-am ajuns acolo la căderea serii, nici un moment mai devreme,
Găsind locul căutat; era (aș putea spune) curățel.
Toate acestea, îmi amintesc, s-au întâmplat demult,
Și aș face călătoria iarăși, dar să lămurim,
Să lămurim
Asta: am bătut atâta amar de drum pentru
Naștere sau pentru Moarte? Acolo era o Naștere, desigur,
Am avut dovezi și nu există dubii. Mai văzusem naștere și moarte,
Dar noi credeam că sunt diferite; această Naștere a fost
O agonie grea și amară pentru noi o Moarte, moartea noastră.
Ne-am întors acasă, în aceste Regate,
Dar nu ne simțim largul nostru aici, cu vechile legi,
Printre niște oameni străini agățați de zeii lor.
Ar trebui să mă bucur de o altă moarte.
NB.
*Poemul este încărcat de simboluri biblice: pârâul Apa Vie sau Apa Vieții, moara "bătând întunericul" Lumina Lumii, cei trei copaci cele trei cruci de pe Golgota, calul alb este calul lui Isus la a doua venire, frunzele de viță de vie și ploștile goale fac trimitere la nunta din Cana Galileii și la Cina cea de Taină, iar cele șase mâini, respectiv zarurile și arginții amintesc de trădarea lui Iuda și de tragerea la sorți a veșmintelor lui Isus de către soldații romani.
*Primele cinci versuri sunt un citat din Predica Nașterii Domnului, aparținând episcopului Lancelot Andrewes, 1622.
poezie de T.S. Eliot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre frunze
Urme de fluturi
dincolo de orice tăcere
e-ntuneric și niciun cer
umbrele adorm într-un fel anume
ca și când
nu ar fi existat atingeri
aciuit în primul anotimp
după naștere
îmi desfac singurătățile în șuvițe lungi
în palmele mele goale au mai rămas
doar urme de fluturi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre tăcere, poezii despre somn, citate de Teodor Dume despre somn, poezii despre singurătate, citate de Teodor Dume despre singurătate, citate de Teodor Dume despre naștere, poezii despre fluturi, poezii despre existență, citate de Teodor Dume despre existență, poezii despre anotimpuri sau citate de Teodor Dume despre anotimpuri
Dintre realități, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, așa cum "om" se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuși să fie în afara celui în care este), așa cum o anumită cunoaștere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect și sunt în subiect, așa cum știința este în subiectul suflet, dar se și spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect și nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceștia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale și una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaștere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.
Aristotel în Categorii, 1a-1b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gramatică, citate despre știință, citate despre suflet, citate despre schimbare, citate despre realitate, citate despre numere, citate despre cunoaștere, citate despre corp sau citate despre cai
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume (14 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre uitare, poezii despre suflet sau poezii despre independență
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia e pe marginea patului
Inima mi s-a făcut praf
tot zbătându-se în clepsidra nopții
visând că o altă femeie
mi-a îmbrăcat rochia,
iar tu îi căutai formele prin ea
fără să simți că acel trup era străin
și mâinile ei te prindeau ca într-o capcană
din care nu te zbăteai să scapi,
ci dimpotrivă sperai să te afunzi
ca într-un somn de iarnă lungă.
Numai dorința din mine
a deschis o ușă
prin care m-am strecurat,
agățându-te cu unghiile de coapse,
mi-ai zis, iubito, nici moartea nu poate
să îmi ia mirosul tău inconfundabil
forma sânilor tăi, ca niște aripi de înger,
îmi pare una dintre cărări ce duc spre rai,
iar rochia ta, la marginea patului,
îmi face cu ochiul...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre rochii, poezii despre rai sau poezii despre mâini
Zarea
ăsta în fiecare zi cumpără șampanie zarea ăsta nu e în toate zările șușoteau angajatele supermarketului de peste drum în timp ce aranjau pe rafturi șampaniile zarea până și casierele se mirau când ajungeau să scaneze codul de bare al șampaniei zarea ăsta nu e în toate zările probabil că gândeau una mi-a și zis sărbători fericite domnu' sărbători fericite i-am spus
deși nu eram în preajma sărbătorilor nici ea nu era blondă una mai în vârstă m-a întrebat vreți să o faceți lată domnu' nu i-am răspuns vreau să o fac lungă luuungă precum viața pe care nu o înțeleg viețuitorii nu știu ce a înțeles nici dacă a înțeles ceva nici nu are importanță de vreme ce acum stau și scriu și scriu în timp ce beau șampanie zarea și mi se deschid toate zările
și îi văd pe angajații self security cum stau cu ochii pe mine ca nu cumva să ies cu zarea neplătită ca nu cumva să iau prea multe zări dar cel mai mult și mai mult mi-a plăcut casiera aia brunetă și frumoasă și tânără care m-a întrebat ce sărbătoresc viața i-am spus iar ea mirată bine bine viața dar în fiecare zi nu domnișoară i-am zis nu în fiecare zi în fiecare clipă
poezie de Nicolae Silade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre sărbători, poezii despre angajare, poezii despre vârstă, poezii despre tinerețe sau poezii despre păr blond
Tăcerea dintre gratii
Am vrut, atunci când te-am eliberat,
Să zbori acolo unde îți doreai,
Să nu îmi reproșezi că te-am legat
De inima-mi în care ai cântat
Când mă iubeai.
Ai dispărut în zările albastre,
Iar cântul tău se-aude,-acum, din cer
Ca un ecou al visurilor noastre
Ce se-mpletesc în dansuri printre astre
În plin mister.
Tu ai plecat - așa a fost să fie! -
Iar aripile tale-au prins puteri
În zborul peste bolta azurie.
Din locul tău, în vechea colivie,
Îmi plâng tăceri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre muzică, poezii despre dorințe, poezii despre dans, poezii despre astre sau poezii despre aripi
Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una și aceeași, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniștit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel și oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însușirile omenești, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele și se întâmplă deseori să nu semene cu el însuși, cu toate că rămâne mereu una și aceeași ființă.
Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râuri, citate despre curățenie sau citate despre apă
Oamenii sunt asemeni râurilor; apa în toate râurile este la fel, una și aceeași, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniștit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel și oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însușirile omenești, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădata altele și se întâmplă deseori să nu semene cu el însuși, cu toate că rămâne mereu una și aceeași ființă.
Lev Nicolaevici Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori?...
Așteptai să fiu poetul îndrăzneț ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.
Ah, mi-ai spus atât de simplu că ți-i sete de iubire
Neascultând decât șoptirea singuratecei păduri,
Îți opreai cu mâna sânul și zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.
- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nșiri povestea cu dureri și cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.
Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre păduri sau poezii despre plăcere
Colivia cu aripi
peste melancolia aripilor
căzute ca niște brațe lipsite de sânge
oprite pe nota cea mai de sus între gratii
pătrunde căldura
rană
deschisă
prin ochii canarului înăbușit în aerul sterilizat
pe deasupra trec icari
în foșnitoare zboruri
și carnația păsării ostatice
prinde culoarea de ceară topită
iar coliviei îi cresc aripi mari
de vultur într-un țipăt de triumf
uitând că a râvnit să iubească pasărea
în acea zi
când păsările mor frumos
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre vulturi, poezii despre superlative sau poezii despre melancolie
Te invit la o moarte...
zilele nu sunt nici frumoase nici urâte, nici lungi și nici scurte
sunt doar niște perioade de timp
când te strecori
dintr-un frig numit casă în altul numit uitare
cândva priveam cerul spuzit stele
astăzi e plin de trasoare și de gloanțe îmbătrânite,
netrase.
iar după ce-și scuipă moartea strânsă-n coajă
cad și ele golite de orice speranță
cu sunet metalic, cavernos
iarna nici o revoluție nu înflorește
poate doar amăgirea
iarna doar pecinginea și igrasia se întind
de la suflet la suflet, de la fibră la fibră
și ca să scapi de toată zeama aia putridă. te rogi
te rogi de un glonte, te rogi de o spaimă
te rogi de o mână care tremură
te rogi și spui:
dă-ne-o nouă Doamne
într-o poezie solemnă aici ar începe să cearnă uitarea
dar iarna noastră nu are atâta uitare
încât să ningă peste toate amăgirile noastre
și noroiul zemuiește purulent
ca o rană uitată deschisă
lasciate ogni speranza, voi ch'entrate
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sunet, poezii despre spaimă sau poezii despre revoluție
Un pic de absurd
drumul pe care mergi, până când mersul devine mers și
drumul drum, iar tu
pășești înafara ta ca și cum de-abia acum
începi să pornești
în sensul în care
toate ceasornicele s-au întors, în sensul în care
toate capetele de la o masă s-au întors
în sensul în care
scrisul devine un vas de sânge către un țesut la mare depărtare
astăzi m-am decis să nu și ca urmare
am făcut un ceai de plante cu mult vânt și soare
câteva albine și-am deschis o carte oarecare
dar cartea m-a deschis pe mine și vânturi solare
au pornit la o plimbare întâmplătoare peste-un răsărit de mare
cu păsări ce trag de aripi ca de niște parâme
peste o risipă dezordonată de umbre, lumini și penumbre
sculptate cu mare migală de cea mai fină depărtare
de aer pe care o respiri cu răbdare
tu stai cu o mână peste cealaltă mână și zici
ba nu zici, ci taci, iar tăcerea vorbește mai tare decât propria ta răsuflare
și un puls ascuns se arată în degetele mâinii stângi ca o icoană pe sticlă
iar eu te privesc din profil cum taci și profilul privește
spre muntele cu piept de bărbat, și încerc să vorbesc, dar tu
stai cu o mână peste cealaltă mână și zici, taci mai precis
și-mi faci semn să m-alătur copacilor tăi cu umbre de maci
cine se ascunde în cine mă'ntreb, oglinzile ăstea fără de sfere
au propriile lor emisfere, poate că-i cerul, pământul, sau cosmologic vorbind
densul și absența lui cu misterioasele lor circumvoluțiuni ca un dans tremurând
fără de care nu am avea decât un singur sens și
asta-i desigur absurd, ca urmare îmi strâng părul
de la tâmpla stângă cu pumnul stâng ca pe o pensulă
înmuiată în sânge și gânduri
dar poate că mâine da, n-o să fie soare
și atunci o să mă ridic în picioare și
o să-mi scutur haina și
aruncând-o pe umeri ca pe niște aripi nefolositoare
o să îmi vâr mâinile în buzunare ca în pământ
și o să îmi cresc rădăcini din vârful degetelor ca pe niște tulpini
către un cer adânc plin de mirare și
luându-mi rămas bun o să rămân în tine ca o frunză desprinsă de vânt
până când soarele sau orice alt petec de alb prins în floare
o să șteargă totul
blând
(ca pe-o uitare)
dar până atunci
citesc și ascult, pierdut
privind către drum
și drumul privește-napoi fără cuvânt
poezie de Petru Teodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre vorbire, poezii despre degete, poezii despre cărți sau poezii despre viitor
Dintre toate lucrurile care sunt pe lume, unele depind de noi, iar altele nu. Cele care depind de noi sunt opiniile noastre, mișcările noastre, dorințele, înclinațiile și aversiunile noastre într-un cuvânt, toate acțiunile noastre.
Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mișcare, citate despre dorințe, citate de Epictet despre dorințe sau citate despre cuvinte