Îngerul primei lumi
Tu,
Ce ai fost în viața pe care ai trăit-o
În lumea-ceea veche și plină de minuni?
Și cum îmi vii din vremuri,
De ce-mi apari, iubito,
În vremi târzii
Și pline
De-adânci deșertăciuni?
Pe unde te purtară eternități haine,
Prin care universuri uitate ai umblat
Când eu,
Prin infinituri de gânduri
Doar cu tine
Și visuri suspinânde,
Mereu te-am căutat?
Ești tu
Ori doar un înger ce aripile-și strânge
În vis de noapte albă?
Mă ocrotești?
Rămâi?
Mai vrei să fii cu-acela ce lacrimile-și plânge
Și sufletul și-alungă
Spre lumea cea dintâi?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre protecție
- poezii despre plâns
- poezii despre ocrotire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Îngerul primei lumi
Tu,
Ce ai fost în viața pe care ai trăit-o
În lumea-ceea veche și plină de minuni?
Și cum îmi vii din vremuri,
De ce-mi apari, iubito,
În vremi târzii
Și pline
De-adânci deșertăciuni?
Pe unde te purtară eternități haine,
Prin care universuri uitate ai umblat
Când eu,
Prin infinituri de gânduri
Doar cu tine
Și visuri suspinânde,
Mereu te-am căutat?
Ești tu
Ori doar un înger ce aripile-și strânge
În vis de noapte albă?
Mă ocrotești?
Rămâi?
Mai vrei să fii cu-acela ce lacrimile-și plânge
Și sufletul și-alungă
Spre lumea cea dintâi?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Susur de vis
Eu nu știu, de tine, ce faci ori de ești
O floare crescută de iarnă pe geam,
Sau flacăra blândă pe care-o aveam
Ascunsă prin visuri și-n gânduri lumești.
Nici iarna de ninge prin sufletul tău
Ori flacăra-ceea de-i vie și-acum
În altă privire, în altfel parfum,
C-o altă poveste în licărul său.
Îmi vii, uneori, într-un vis de alint,
Cu pași ca un susur de șoapte de dor
Ce-mi picură-n sânge al vieții izvor
Spre noi începuturi... dar visele mint
Și nu știu, de tine, ce faci ori de-mi ești
Aceeași din timpul cu lungul sărut,
Icoana din visul pierdut în trecut,
Ori tristul final de prin foste povești.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iarnă, poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit
Scânteieri de suflet
Ce-a mai rămas, o vom simți-o, poate,
În jar ce sub cenușă va mocni
Cu amintiri uitate neuitate
Prin scânteieri de suflet, încă vii.
Iar de va fi un vânt să se abată
În lumea lor, să fie flăcări iar,
Aș vrea ca ea, cenușa-ceea, toată,
Să fie ce a fost, o zi măcar,
Tu să-mi apari, mirată, din uitare,
Așa cum doar prin visuri îmi apari
Și mă cuprinzi în brațe de-alinare
Și-n ochi atât de triști și-atât de clari.
Dar de va fi cenușa să-mi îngroape
Troiene reci de veșnice zăpezi,
Aș vrea să fii scânteilor aproape
Și-n jarul tău, un timp, să le păstrezi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cenușă, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre tristețe sau poezii despre foc
Singurătatea zorilor
Ți-am întins o mână,
Apoi pe-amândouă
Și-am cerut privirea-ți caldă să rămână,
Fără nori de gheață, fără stropi de rouă.
M-ai privit, mirată
Și-ai întins, uimită,
Mâna care-n visuri noaptea mi se-arată
Ca de zeitate-n marmură cioplită.
Și te-am strâns în mine,
Te-am purtat prin sânge
Spre un loc în care ție să se-nchine
Sufletul ce-n viața fără tine plânge.
Tu, în pieptu-mi înger
Ce-mi veghezi iubirea,
Știi că fără tine visurile-mi sânger
Și în zorii singuri își găsesc pieirea?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre rouă sau poezii despre nori
Cine ești?
De te vei rupe dintr-o altă lume
Și vei pătrunde, înfruntând stihii,
În taina unor gânduri fără nume,
Mă vei găsi, te-aștept, speram să vii.
Mi te închipui răsărit de soare,
Îmi ești atât de-aproape, uneori,
Și-n gândul meu apari strălucitoare,
Mă-mbrățișezi cu dragoste și... dori.
Îmi ești o stea în nopțile cu lună,
Învăluită-n neguri de mister,
Îmi ești suavul cântec ce-mi răsună
În visul ce mă-mbată, efemer.
Mi-ai apărut de-atâtea ori, dar nu știu
De unde vii spre mine, cum pășești,
Cum intri-n suflet, cum îl lași pustiu,
Și mă întreb, adesea: cine ești?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
Vis liber
Mi-ai apărut din gânduri, nărăvaș,
atât de mândru, falnic și... mai altfel,
părând zburdalnic, vesel, buiestraș,
așa cum te-am visat demult, dealtfel.
Și-ai devenit real sub mâna mea
din tot ce mi-a adus în brațe râul,
căci tot ce-mi trebuia, deja avea,
dar nu mi-a dat nimic să-ți fie frâul.
A vrut să fii cum ești, să fii doar tu,
s-alergi în voia ta, în libertate,
să poți, atunci când vrei, să pleci c-un "Nu!",
iar eu am fost de-acord: avea dreptate!
Tu nu poți fi al nimănui. Ești doar
adus de ape, adunat din spume,
din visul meu, din gânduri în zadar
cât timp nu reușesc să-ți dau un nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre mândrie, poezii despre mâini, poezii despre dreptate, poezii despre devenire sau poezii despre apă
Calea viselor
E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, să plec departe,
iar sufletul să nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.
Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.
Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă să opună:
O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
și alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.
Aleg un drum ce pare o cărare
spre poarta ce-mi apare larg deschisă
spre lumea veche, calea salvatoare
pe care doar iubirea e admisă.
Și merg... și merg... un suflet ce se pierde
în raza de lumină care vine
cu zorii ce-ndrăznesc să îmi dezmierde
un vis neterminat, întors în mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre salvare, poezii despre ritm sau poezii despre moarte
Rămâi
E iarăși noapte și iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aș vrea.
Te las și iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce ești astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.
Te voi chema de-apururi in șapte veșnicii,
Te las, mi-e dor și iar te chem să vii.
E tristă fără tine viața chiar și în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost și ești al vieții mele vis!
Ce n-am știut și încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ți se ia ce ai deja, și-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Și mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!
Ies uneori afară privind cruciș la Luna,
Doar ea e vinovată că viața mea nu-i bună.
Aș vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Și să îmi dea în schimb un vis, singurul vis... "nebunul".
Char de rămâi doar vis, să fii un vis frumos.
Zâmbește sorții tale, alintă-mă duios,
Și nu uita că mai presus de toate și de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi.
Rămâi mereu ce ești acum... iubirea mea,
de vrei!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre nebunie, poezii despre fericire, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție sau poezii despre versuri
În adânc
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis,
În lumea în care doar eu am acces,
O lume lipsită de-orice compromis,
În care îmi place și-o caut ades.
Adâncul mi-e leagăn luminii ce-o port,
E poarta prin care spre visuri alerg,
Îmi este putere, credință, suport,
Și locul în care mi-e bine când merg.
Când totul în jur îmi devine abis,
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
Mâna din vis
Aș vrea să știu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
și drumuri în destinul ce-mi înfrunt.
Nu pot s-aleg și simt că, singur, eu
sunt de o parte, dar și de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.
Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aștept lumina s-o zăresc.
În viața-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai pășesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerșit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit sau poezii despre cerșetorie
Tu cine ești?
Ești doar o frământare a timpului uitat,
sau ești zeița care nicicând n-a abdicat
și-a zeilor putere spre oameni o îndrepți,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepți?
Ești o închipuire, ești nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieși din lumea-ți verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?
Ești poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălțimi,
înscrisuri ne-nțelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?
Fiica neștiută a unei energii
ce-n viața pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viața ce apare din marele mister?
Ești marea mea-ntrebare, ești o minune azi,
iar dacă ești venită din cer sau dintre brazi,
din marile legende sau, poate, din povești
și vrei să-mi fii iubită, răspunde-mi: cine ești?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre rai sau poezii despre păduri
Secvența din vis
Te-ai întrupat azi-noapte într-un vis,
plutind ciudat prin raze învelite
în ape de lumină risipite
prin lumea cu decorul indecis.
Nu te-ai oprit, nu m-ai văzut, n-ai stat
să-mi spui ce-ai mai făcut, cum e la tine,
în lumea-n care viața se susține
prin legi de care eu nu am aflat.
În visul meu, ce iute s-a sfârșit,
ai fost doar o secvență trecătoare,
o dublă-n care un actor grăbit,
din rolul ce-l iubea cu-nflăcărare,
o replică să schimbe a voit
și a schimbat-o, însă... a greșit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre legi, poezii despre greșeli sau poezii despre actorie
Iubito
Iubito
Dacă eu aș fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraș feeric
Și am fi împreună amândoi
Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să pășim doar TU și EU
Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
și zi și noapte mă gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu
În clipele când nu ești lângă mine
Îmi pare că lipsești de ani și ani
Iar buna-dispoziție-mi revine
Numai atunci când tu apari.
Să știi că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
și cred când spui că mă iubești pe mine
așa cum eu te voi iubi mereu!
poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre dor
Ești!
Ești dimineața mea,
De la prima rază de Soare ce-mi întrerupe visarea,
De la prima conștientă respirație,
De la primul gând trimis la tine, cu adorație.
Ești hrana sufletului meu,
Primesc cu bucurie gânduri de la tine mereu,
Demult nu mai doresc să fiu doar eu,
Iau prânzul, cu dorul meu.
Ești fiecare clipă în care cu ochii deschiși
Visuri cu noi doi făuresc,
Împreună ne gândesc,
O lume mai bună, făuresc.
Ești ceaiul verde de după-amiază,
Care forță îmi infuzează,
Ești lungimea de undă, care pe frecvența mea vibrează,
Ești bucuria, ce viața îmi alimentează.
Ești seara liniștită, de versuri acoperită,
Ești inspirația binevenită,
Ești Luna multașteptată,
Să-mi încălzească inima toată.
Ești Îngerul ce somnul îmi veghează
Și visele frumoase le administrează,
Ești zborul meu temerar spre stele,
Ești fericirea mea de a dărui minuni din ele!
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre zbor
Gânduri vlăguite
Când pleci, îmi pare-n liniște că-i bine
Și stelele că-mi cântă mai frumos,
Pe-acorduri noi, mai tandre și mai fine,
Făcându-mă, prin gânduri, păcătos.
Nepregătite-n lumea de păcate,
Se-alintă și mă roagă să le-nvăț
Să se descurce singure, să-noate
Pe valuri ce se-aleargă a dezmăț.
Ce gânduri mă încearcă! Ce stricate!
Păi, ce cred ele, că-s intructor eu,
Cel care s-a pierdut demult de toate
Și a rămas doar pentru una zeu?
Ce faci, iubito? Cum e-n Cipru, bine?
Aici o ploaie tocmai a-nceput,
Dar știi că-mi place. Tu, pe la piscine,
Cu turcaleți prin jur, ce-ai mai făcut?
Costumul tău, le-a inspirat iubire? -
Că și prin gânduri toată vlaga-mi storci
Când mă gândesc la tine în neștire...
Plecată, dar te știu: mereu te-ntorci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre ploaie sau poezii despre frumusețe
Poarta spre vis
"Noapte bună, iubito!" aș vrea să-ți șoptesc
Iar tu să-mi răspunzi: "Somn ușor! Te iubesc!"
Să ne fie-mpreună și drumul din vis
Printr-o lume în care destinul s-a scris.
Vom pluti pe al timpului val nesfârșit
Fără țintă și rost ori ceva de-mplinit,
Două suflete-n lumea ce-apune în zori
Când lumina o-apasă, prea greu uneori.
Noapte bună, iubito! La poarta spre vis
Ți-am lăsat un bilet: "Te aștept, e deschis!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Șapte visuri
Tu ești prințesa celor șapte visuri
pe care timpul mi le-a dăruit
în vremea când nu existau abisuri
de netrecut în somnu-mi liniștit.
În primul... te-am găsit și dintr-odată
o lungă așteptare s-a sfârșit,
căci inima-mi, cu tine plină, toată,
în brațe de iubire te-a primit.
S-au derulat, în visuri următoare,
atâția ani în care ne-am iubit,
o fericire făr-asemănare,
și o iubire fără de sfârșit.
Doar unul n-am trăit din cele șapte:
cel... de la răsărit, în care noi,
ne vom alege-o anumită noapte
și vom începe-un zbor etern, în doi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnalul
Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este și al viselor ecou.
E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.
Pe pat, e-o carte veche, o citesc
și doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.
Nu mă opresc pe-acolo știu ce-am scris!
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
că de fereastră a trecut un vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre lectură sau poezii despre cărți
Visul cel dintâi
Îmi place cum te bucuri,
Îmi place cum dansezi,
Îmi placi în orice clipă
Din zi sau când visezi.
Ești cântec, bucurie,
Ești dorul meu prezent
În timpul care trece,
În lipsa ta, prea lent.
Ești îngerul iubirii
Din visul cel dintâi
Când noaptea mă cuprinde
Și numai tu rămâi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent
Vis de toamnă
Mă-nchid, prin al nopții târziu,
în lumea cu visuri trecute,
cu cerul mereu azuriu
și drumuri adesea bătute.
Îmi caut, sub frunze, un semn,
o urmă-a potecii pierdute
prin visul în care mă-ndemn
spre clipe demult petrecute.
N-am grabă în lumea din vis,
nu-mi pasă ce frunze-or să cadă,
curată va fi, mi-am promis,
poteca și-n strat de zăpadă.
Iar dacă va fi, uneori,
ascunsă-n covor de petale,
voi face cărare prin flori
spre vara ce-așteaptă o cale.
Sub pleoape de cer azuriu,
mă-nchid în al toamnei târziu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre curățenie