* * *
... scrâșnind din dinți
o nulitate a venit cu flori
la bustul Eminescului de geniu
o, câți ca ea scrâșnindu-și din fiori
vor mai veni la Eminescu în milenii...
poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La bustul Eminescului...
de ziua ta, eterna Basarabie
la bustul tău așterne flori și ibertate
și capul aplecat mereu sub sabie
timid și-l saltă că de-ACUM se poate
s-a năruit epoca micilor balauri
începe veacul altor trădători de țară
și spinii din coroană se transformă-n lauri
și iar iuda e cu El ca întia oară
iar tu privești nepăsător din veșnicie
la vălul care azi ca valul trece
și libertate pentru dulcea Românie
cerșești Aceluia-și nemuritor și rece...
poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Quod licet Iovi, non licet bovi"* *("Ce este permis lui Jupiter, nu-i este permis boului") max. latină
Motto: Șeful statului si președinta Parlamentului au depus astăzi flori la bustul lui M. Eminescu
În timp ce premierul Ion Chicu a declarat despre obligativitatea purtării măștilor și în spațiul public, pentru a evita riscul infectării cu Covid-19, ăștia doi au fost văzuți fără măști.
Iată Caribda și Scila,
fără măști ca pe prosceniu,
după Pușkin, vin în silă,
cam agale, și la Geniu...
epigramă de Iurie Osoianu (15 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una din două
Citesc un op de geniu, transpus în românește,
Traducție slăbuță, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimește,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)
Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid și eu prostește, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...
poezie celebră de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescului
... Și stă să ploaie cu venin
Venin de șarpe
Peste poemul tău divin
Și peste moarte
În lume totu-i mărginit
Durerea - nu
Ploua venin cu infinit
Rădeai doar Tu...
poezie de Iurie Osoianu (7 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternului Eminescu
ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!
ce geniu îndrăzneț și diafan
esenț-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
și steaua cu noroc a Țării mele?!
ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veșnicie?!!
poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Bosonul... Eminescu
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu
. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!
și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!
și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!
PS
și bosonul Eminescu-i ultima din cărămizi
la măreață catedrală ce nu poți s-o mai ucizi
punctul ăsta ce se mișcă (unii zic - bosonul Higgs)
e și timpul, e și spațiul, e și totul și... nimic!!!
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am rupt o floare dintr-un vis
și-am aruncat-o în abis
și floarea mea plutea mereu
pe unda tulburului hău
am smuls o coardă dintr-un dor
și-am semănat-o pe ogor
din coarda mea a răsărit
alt dor etern, nemărginit
am stors un zâmbet ostenit
din colțul meu de infinit
și coarda dorului din flori
s-a rupt cu cioburi de fiori...
poezie de Iurie Osoianu (5 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta veșnicie...
.. De haosuri eterne cu aștri murmurând
Nostalgic se lovește frântura mea de gând
De unde-n Eminescu atâtea Universuri...
Atâta Veșnicie... De unde-n Eminescu...
De unde... dulce mama și grelele scrisori
Și codrii de aramă cu albăstrii de flori
De unde Cătălina, de unde Cătălin
Scăldat în foc de soare Luceafărul divin
De unde și Cezarul și plopii fără soț
Și greco-bulgărimea, Fanarul cu iloți
De unde lac cu nuferi, mijloc de codru des
Și vreme ce tot vine și valuri ce tot trec?!
Suntem români și punctum... zic aștrii împletind
În mreaja de văpaie frânturile-mi de gând
Din noi născu Poetul atâtea Universuri
Atâta Veșnicie... Atâta Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupi și oi...
ah, de-ar merge moldovenii
precum lupii când fac raită
am rămâne în milenii
drept popor... Popor nu haită
însă soarta-parodie
hărăzită pentru noi
e mereu melancolie
și norocul de a fi oi...
poezie de Iurie Osoianu (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul...
mi-e dor de cuvintele tale
de șoaptele tale ce curg
senin ca o apa la vale
de soare în tainic amurg
mi-e dor de privirile tale
adânci ca o mare de flori
cu unde pe-alocuri ovale
pe-alocuri cu iz de fiori
mi-e dor de speranțele tale
(- ale mele demult s-au trecut)
speranțe ca tine, loiale
doar ție. Și mie - tribut...
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unu... doi și trei
Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu
Unu... doi și trei
De când te-am omorât
Și de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De geniu....
Unu... doi și trei
De când ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...
Unu... doi și trei
De când te-ai înălțat
Cum se-nalță orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat
Și de lume și de vreme și
De soarte...
poezie de Iurie Osoianu (11 iunie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... stele cad că ninge Eminescu
și Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...
sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăși plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele parcuri cu flori
O, parcuri pline de verdeață,
Cu alei, ce-n taină dau fiori,
La câte-amoruri dați voi viață
Și-apoi la câți copii din flori!...
epigramă de Theodor Nicolin din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus - de-a sta-n genunchi să-ți pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...
catren de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani(vers)are
iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!
am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...
am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
ce culcau printre poame
meteori la pământ
am venit pentru tine
am venit pentru ea
pentru raza din mâine,
pentru neaua din stea
am venit prea târziu
deși cred - prea devreme
ca să pot să mai fiu
genial în poeme
orișice eu v-aș spune
vouă, celor din glastre
mult prea mulți mor legume
prea puțini flori albastre...
poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albinuța
... printre flori o albină
mereu caută rime
și esența divină
și nectar ca la nimeni
însă flori sunt puține
și aproape n-au rime
alte triste albine
le-au sorbit pân-la tine...
poezie de Iurie Osoianu (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cupa
cu ochii mei adânci și triști
și larg înlăcrimați
să văd prin tine cum persiști
de-avalma pe urlați
ca regăsit printre stihii
și stele cu nesaț
și lupi cu mutre stacojii
pornite pe urlați
cu plug să vin să te urez
scrâșnind din omoplați
și rimă dulce ca un crez
și pusă pe urlați
dar sunt pustiu și nu mă țin
bojocii terminați
în cupa plină cu venin
aseară, pe urlați...
poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de taifas...
... erai spectrală nu știu cum așa
flux de lumină
erai astrală sus pe undeva
pe sub retină
și mai erai pe pajiște cu flori
o simplă floare
și mai erai fior printre fiori
fior ce doare
erai un fulg printre nămeți
un fulg cuminte
și strop de rouă-n dimineți
pe ierburi sfinte
din câte-ai fost a mai rămas
doar o himeră
cu care leg crâmpeie de taifas
la colț de eră...
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?!
motto: De ce mă judeci?... Andreea Panzariu
... De aia te judec că clopotului pasului tău
E alb de tăcere
Și surpă subit în retina auzului meu
Galopul durerii
De aia te judec că iarna ajunsă la lamă de os
Trecuturi învie
Turnând în clepsidre nisipuri ce urcă sfios
Ca vița de vie
De aia te judec că caii cerșiți la oaze de flori
Nu mor când vor câinii
De aia te judec că poți să oprești herghelii de fiori
Cu liniștea mâinii
De aia te judec te judec te judec mereu
Te judec te judec
Pentru mărul cu viermi, pentru șarpele ăla ateu
Adjudec, rejudec...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am venit...
eu am venit la tine să respir
acelas aer și aceiași energie
s-o sorb precum ași soarbe elixir
din-tru-un izvor cu pură armonie
eu am venit la tine să privesc
acelas soare și aceleași stele
cu ochii tăi cu luciu nefiresc
în ochii mei, împleticiți în ele
eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece și cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi și ambii fără haină
eu am venit la tine nepoftit
și stând la ușa ta în așteptare
troian de vreme și noian de infinit
în stalactit m-au transformat, de sare
numai atunce tu ai îndrăznit
cu sânge rece, calm a bâigui
-eu vreau să știi- nicicând nu te-am iubit
și ai venit când n-ai ce mai iubi...
poezie de Iurie Osoianu (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!