Alb si pur
E frig și zăpadă afară,
Un soare aruncă o rază pe noi
M-afund în nămeți pân' la tâmple
Și caut un sunet, o oră de ceas.
Izvoare de cuget inundă pământul
Iar lacuri imense renasc peste noi
Cuprind un surâs și-un buchet,
Sărut albastrele flori și-arunc,
Cu mintea cea trează,
Priviri peste tine, frumoaso!
Cu cine te-asemeni?
Cu mine, eu cred,
Și totuși te iubesc deplin!
poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dansând între nămeți de zăpadă
Din somn m-am deșteptat în umbra blândă
a dimineții ce se naște peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din țurțuri boabe de cristal.
E semn că soarele gonește norii
ce m-au ținut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineața ce se scaldă în extaz.
E prima zi a primăverii
înfășurată în văl albastru, nesfârșit,
în ciripit de rândunele pe sub streșini
ce mă invită, parcă,
să ies la dans, printre nămeți de zăpadă
ce-au început să plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.
E prima zi de zăpadă topită
ce se contopește în râu cântător,
cu soare rotund ce stă atârnat
peste tăcuții copaci, așteptând
să fie-nfășurați în noul veșmânt.
Dansez,
și odată cu mine dansează
nesfârșitul pământ, istovit
în murmur nedefinit de izvoare,
dansează cu mine,
troiene de zăpadă ce plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna ningând
Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
și chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!
Apoi m-am întins în mine
și-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?
Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima și ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadeca
Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se așterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.
Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Și caut chipul tău pe chipul altor fețe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad și eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu ești aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!
Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jos..... ești lângă mine....
poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două clipe și-un sărut
În viteză spre un soare,
călătoresc fără să știu
și sufletul și inima mă doare,
când te supăr și îți fac rău.
Două clipe și-un sărut;
Și-un ocean de nimic
și-o nebunie m-a făcut,
să-ți scriu ceva urgent.
Pentru inima ta speranță,
două clipe și-un sărut
și a ta aură frumoasă,
trupul gol ți l-am văzut.
Tu ești răspunsul, un flaut
și momentul ce-a urmat
două clipe și-un sărut
doar atât s-a întâmplat.
Tânjesc încă d-atunci,
sau poate doar mi s-a părut
cred că am mintea terci,
două clipe și-un sărut.
poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etern copil
Copil,
renasc din îmbrățișarea ta
iar pieptul tău mă- mbracă în căldură,
privirea ta mă poartă peste timp,
buzele-ți desprinse din sărut
șoptesc suav urechii mele
că iubirea noastră-i o poveste
cu timp ce nu mai are
putere de.... măsură!
Iubirea ta îmi pune flori pe suflet
toamna-n mine înmugurește viața,
mă faci să râd, să plâng...
iar frunza galbenă ce cade
să simt că înflorește-n mine
precum răsare-n noi în fiecare zi... speranța!
Renasc în fiecare zi cu ea,
și o privesc cu gingășia a doi ochi
o inima ce bate ritmul iubirii tale
așezându-mi peste chip
puritatea unui suflet de
copil!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seminții din mine, iară
Bate-un vânt de primăvară,
Muguri-ți-aș sălcioară,
Să-ți irump, pe tâmple ninse,
Rod de dragoste și vise.
Muguri-ți-aș flori de munte,
Să-ți sărut cerul din frunte,
Când mă-nalț pe-un vârf de ceață,
Să simți pofta mea. De viață!
Muguri-ți-aș azalee
Să-mi simți gustul, de femeie,
În culori ispititoare
Și alean. De muritoare.
Muguri-ți-aș flori de șesuri,
Miresmându-ți înțelesuri
În poeme insolite
Dorurilor răscolite.
Muguri-ți-aș busuioace
Doar de mine s-ai noroace
Cât mi-s gândurile-nvoalte
Și-mi faci slovele înalte.
Muguri-ți-aș flori de piatră,
Cât îi ești inimii, vatră,
Și din gând răsar zorele
Pâlnii treacătelor mele.
Muguri-ți-aș dumitrițe,
Garofițe și crăițe
Flori de tei și ment-amară
Seminții din mine, iară.
Muguri-ți-aș flori de taină
Să-ți fiu primăverii, haină
Toamna, confidență verii
Iarna, tindă-mlădierii.
Ca, sub rugii de zăpadă,
Să-ngrijești fără făgadă
Mugurel de înflorire'n
viță. De neostoire.
Muguri-ți-aș siminoc
Peste timp, spațiu și loc
Să-ți irump, pe tâmple vise,
Muguri-ți-aș legi nescrise.
Bate-un vânt de primăvară
Te iubesc! Ca prima oară!
aprilie 2017
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cade floarea de zăpadă
zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
și te-aștept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu
cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinți
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe bunii mei părinți
zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
și-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun
cade floarea de zăpadă
pe orașul meu golaș
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe-al neamului oraș
zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeți și vijelii
îi aud și pe copiii
fără casă și orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani
cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe case-abandonate
cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc ca o nebună
Tu m-ai dat cu împrumut într-o zi la toți nebunii,
Am crezut că mă ucid și mă-mpart cu restul lumii.
Cu mormintele pe tâmple și cu moartea ta de ieri,
M-au iubit ca pe-o soprană răstignită-ntre plăceri...
Au făcut apoi din mine un mănunchi de flori pierdute,
Ei s-au picurat în lacrimi peste rănile vândute,
Ei mi-au arătat palatul unde moare nemurirea,
Mi-au dat aur și noblețe, însă n-au putut iubirea.
Cade cerul peste mine și pe toți nebunii mei,
Că-au scăpat din palme timpul înjurând de Dumnezei.
Dar mi-e bine lângă Soare cu planetele în păr,
Căci aici îndur milenii.., dar iubesc într-adevăr...
Nu mai știu ce este viața fără toți nebunii mei...
Și-l iubesc ca o nebună, doar pe unul dintre ei.
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cade
cade zăpadă multă să ne-ajungă...
nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune
să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot să calc pe ape
iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea
doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii
mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc să stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet
nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul s-a oprit!
Cinci degete se împrăștie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosași se duc la apă
Dimineața plutește ca un puf de păpădii,
Mă așez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineții
Te întreb: Ți-e cald sau ți-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuți din căușul palmei cu cinci degete.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să curgă limpezi izvoare
Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească țara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniți în cuget și simțiri
peste Carpați vom dăinui.
Voi, cei plecați printre străini,
reveniți la rădăcini!
Să apărăm țara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Țara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Portret
Priviri de gând m-alină
cu flori surâs de soare
și cântă
lumina
pe somnorăși ochi
ridicați a rugă
la un sărut pe creștet.
Sunt vechi...
Este prea... toamnă.
Un zînbet desprins...
din ramă.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu mă iubești, Eu te iubesc
Tu seara chemi înspre păcate,
Eu, dimineților te cer
Ca într-un joc, ce totuși poate
Plăti destinul... efemer.
Te dezgolești... încântătoare
Simțind cum ard, interior
Și-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup, provocator.
Tu intuiești rebele clipe,
Eu, îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi își pun aripe
Și bat la poarta unui gând.
Mă înfășori cu-anume teamă,
Te trag înspre îmensități
Abia simțit, fără să doară
Taina nebunilor... poeți.
Tu rânduiești, timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubești, Eu te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu mă iubești... Eu te iubesc
Tu seara chemi înspre păcate,
Eu... dimineților te cer
Ca într-un joc, ce totuși poate
Plăti destinul efemer.
Te dezgolești încântătoare
Simțind cum ard... interior
Și-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup provocator.
Tu intuiești rebele clipe,
Eu... îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi își pun aripe
Și bat la poarta unui gând.
Mă înfășori cu-anume teamă,
Te trag... înspre imensități,
Abia simțit, fără să doară,
Taina nebunilor poeți.
Tu rânduiești timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubești... Eu te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați o nucă și-un covrig
Este iarnă și-i târziu,
Cerul pare străveziu,
Lemnu-n sobă s-a gătat,
E timpul de colindat.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
Este rece și-n cuptor,
Pe stradă, un cerșetor
Cu năsucul înghețat,
Nu-i mai arde de cântat.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
Pentru bradul de Crăciun
S-o găsi un an mai bun
Să vină la frați, surori
Și la cei din închisori.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
Poate anul următor
Va fi mai strălucitor
Și-așteptăm să vină iar
Moș Crăciun cu un mic dar.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ramura
Aud bătaia ramurii în geam,
Dar nu mă uit la ea,
Ar vrea să intre înăuntru.
Afară-i frig și înghețat,
Din flori și gânduri îmi fac pat,
În anotimpul veșnicului alb.
Din pata visului nu ies,
Cu zgomot de pian mă ninge des,
Și-ascult ceasul cum sună arbitrar
Din ce în ce mai rar.
Bătaia secundei pe minut,
Mai tare-acum ca la-nceput,
Mă face să-mi desfac
Sufletul de copac
Și las bătaia zgomotoasă
Să intre-n casă.
Închid treptele ferestrei inapoi
Și trag perdeaua timpului
Peste noi.
Ramura râde-mpărțită la doi.
poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre-o dimineață de toamnă
e rece, vântul bate cu toamna dinspre iarnă
o ușă la un balcon se deschide, încetișor
un cearceaf alb iese și se zbenguie
undeva o mână albă se întinde
mângâie un umăr
un zumzăit trezește așezarea, de blocuri
o ușă trântită se aude dispre scară, metalic
doi câini sar pe iarba încă verde, așteaptă
nu le pasă că-i frig afară
de sus cade o rază rece, după colț de ușă
îmi este frig în mine, mă înfășor prin geamuri
goale, fără perdele
singurul scaun din mine nu mă mai poate ține
este prea bătrân
vorbesc cu umbrele, le spun trecutul
ele mă întrebă urlând, ce-ai făcut din tine?
urc dealul vieții și dau peste ceea ce-am fost
un trup golit de suflet
desupra mea este o gaură imensă, în cer
din ea coboară frânghii pe care se cațără oameni
încă prea tineri
alt căine urlă cu botul ridicat, strigă-a-moarte
a căzut o frunză din greanga cerului, nu-i verde nici uscată
este mată ca sticla mea de geam
prin ea nu pot să văd afară, trupul mi-a rămas fără suflet
o sonerie de ceas sună și simt o mână caldă
cuprind trupul în brațe și mă scufund în el
fericit mă gândesc
a fost un vis urât, spre-o dimineață de toamnă
poezie de Viorel Muha (octombrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undev-Cândva
Undeva,
prin mine,
filele trasează linii,
coperta inimii
își caută echilibrul,
de tine,
prin mine,
creând cuvinte,
de mult,
de toate,
spălate cu lacrimi
de dor
prin tine,
presimțite,
bărbat
de mintea mea creat,
niciodată
nu vei ști
că viața mi-ai schimbat,
că te iubesc decât mă iubești,
iubesc
în mine
să trăiești,
peste tot,
de iubiți.
poezie de Maria Dumitrache DMP
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, iubirea
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat.
Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezeu
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scriși în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoși
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-și același reproș.
Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea
Îmi place mai mult când ești tristă
Tristețea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu ești în puterile mele,
Deși inchiziții te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Happiness in winter (2)
să fiu intimă cu zăpada
așa cum sunt cu propria piele
cu amintirile / copilăria / catifeaua sau iubirea
s-o port: haină regală cu intimidantă trenă
de gheață flori să-mi fie diademe
cu fiecare fulg să toastez
duhovniciei lui să mă împărtășesc
el să renască-n mine ierni aducătoare de poeme
cu felinare ample și avalanșe bune
frig să nu-mi fie / fără să preget cu privirea să m-adap
din al țărânii de hermină culcuș iarna
vis de copil să curg prin gând de stânci cu albe tâmple
să-mi intre iasomie-n păr când gerul prinde uriașii țurțuri
în valea înverzită sub nămeți
să bată clopote
un vârf de deget să îmi pierd
cuib să mă fac
ca o zăpadă în mine semințe să păstrez
să nu te caut. doar să te-ntâlnesc...
cât două Poluri Nord să facem bulgări
s-aducem reni și spiriduși
îndeajuns să fie pentru toți așteptătorii
reîncarnați în noi, adevărații,
! să nu ne mai oprim din nins!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!