Plutiri
mă plimb pe străzi
și caii verzi
în loc de șei
au cergi de flori
de pe pereți
la mine vin
să-i călăresc
pe deșelate
nepotcoviți
fără căpăstru
cu gât cabrat
mă duc la trap
galop întins
sau pas buiestru
pe-un drum de aer
drum pavat
cu vise devenite pietre
zâmbesc
sunt ochi ce mă privesc
mirați c-o doză de sictir și milă
nu știu că eu m-am dezbrăcat de silă
și nici că fulgii ce plutesc
petale sunt de flori
în ochii mei...
că-i îndrăgesc chiar și pe ei
și mă simt bine...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre plimbare
- poezii despre nuditate
- poezii despre flori
- poezii despre devenire
- poezii despre călărie
- poezii despre cai
Citate similare
Caii verzi pe pereți nu fug la trap pe pereți că-s verzi...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre verde sau aforisme despre cai
Prinos de flori
Veneam cantand spre ochii-ti visatori,
cu mari buchete-n brat. Aveai pe masa
gradini si-alei de felurite flori,
ca in Liban, pontifica mireasa.
Flori ce plutesc pe apa, flori de fulgi,
sau flori in munti, pe niste stanci severe,
flori grase tolanite-n clime dulci
si flori ce cresc sub cer de sticla-n sere.
Dar tu ai ras de gestu-mi desuet
si de neprihanita-i valvataie,
ai pus sub indoiala un poet
buchetul risipindu-l prin odaie.
M-am razbunat atunci pe flori. Si sunt
dusmanul lor de temut. Dau foc prin Rome
de trandafiri, cutreier devastand
hectare mari de flacari si arome.
Fara gradini prin anii mei te plimbi,
pradand frumos dactilii amintirii.
Am palmi insangerate si cu ghimpi,
ca-n drum am palmuit toti trandafirii.
poezie de Alexandru Andrieș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre nuntă, poezii despre frumusețe, poezii despre frică sau poezii despre foc
Oare am fost viu?
Dacă privesc timpul în urmă
Nu știu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.
Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Și-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.
E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
Să nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.
Noaptea-i afară și în rime,
Liniștea-i la ea acasă
Și e tristețea lângă mine,
Stă lungită și nu-i pasă.
O îndulcesc c-o poezie,
Să îmi zâmbească când și când,
Curge din ea o melodie
Ce-am auzit-o implorând.
Aud mereu note în valuri
De mă gândesc că sunt nebun
Și-aud și pomii și-a lor ramuri
Și frunzele murind pe drum.
Dacă privesc timpul în urmă,
Revăd roșite flori pe câmp.
Poate-i doar vis c-o vreme bună,
Am fost în viață viu un timp.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre picioare, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
Plutesc, plutesc, inerție
Plutesc, plutesc în derivă, nici nu știu ce mă ține pe val!
Nu sunt regină, nici divă și nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie...
Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o,, Arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr și mă topesc an de an.
Plutesc, plutesc, inerție, și-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Nu mai am nicio bucurie și ochii, mereu mi-i feresc.
Ce mult îmi doresc să îi spun, luminii că o mai iubesc...
Culorile se ceartă-n drum și simt cum înnebunesc!
Plutesc, plutesc spre niciunde și fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc doar o rugăciune, liman și-o iubire să-i cer.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre trădare
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre porumbei
- poezii despre ochi
- poezii despre numere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mărțișorul de iubire
Un virus bântuie în mine,
Asta aș vrea să înțelegi,
De este rău, de este bine,
Supus sunt miilor de legi.
Doar una mă mai pedepsește
Când ies aiurea din peisaj
Să caut clipa ce-mi priește
În dragostea de lung metraj.
Mă simt întins pe o arcadă,
Pe o cunună curcubeu,
Nu vreau ca lumea să mă vadă,
Vreau să iubesc în felul meu.
În sânge-mi bântuie un virus
Și-n trecerea mai lasă fum,
El scrie-n inimi, nu-n papirus,
El scrie-n cer, nu pe-orice drum.
Scrie iubirea în petale
De flori de colț sau flori de vis,
Apoi rămân la tine-n poale
Să fiu de veșnicii cuprins.
Un virus bântuie în mine,
Asta aș vrea să înțelegi,
Sunt mărțișorul de iubire,
Primește-mă, poți să mă legi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje, poezii despre legi, poezii despre inimă, poezii despre fum, poezii despre curcubeu sau poezii despre bine și rău
Locuiesc într-un cerc
Locuiesc într-un cerc
Și mă simt în el ca-ntr-o cușcă.
Cerberii nopții fruntea îmi mușcă,
Gânduri către tine când incerc.
Locuiesc într-un cerc.
Lanțuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul din mine s-a stins demult
Ochii mei încă îți mai duc dorul.
Degeaba încerci flori să-mi arunci,
Amintirile mele privesc din-afară,
Cercul de gheață nu are punți,
Frigul din mine mă înfioară.
Cercul e strâmt, cât aș vrea să-l lărgesc,
Înauntrul lui încerc să te prind,
Dar cerberii zilei de pază îmi sunt
Și cine sunt, unde sunt îmi reamintesc.
Locuiesc într-un cerc.
Aici începutul și sfârșitul se confundă,
Încât, acum, nici eu nu mai știu:
m-am născut sau am murit acum o secundă?
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre gânduri
Caii verzi pe pereți sunt caii verzi pe pereți verzi și atât...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul poem
e frig afară și mă sting
plouă în cer și lacrima doare
mă scurg și scriu pe ultimul rând
plec sângerând pe cărări
cărările dorului în țipătul cocorului
era târziu atunci
eu adunam din toamne gânduri
trăiam la țărm un ultim ideal
azi fug de mine iar în ceață
tot căutând un drum, o viață
trec caii sălbatici
nechează gânduri în noapte
ce lung e azi drumul între ochi obosiți
sunt pom ce plânge pe drum
sunt fructul oprit aruncat pe pământ
sunt tristețea și disperarea adunate într-un pumn
sunt pumnul ridicat către cer
sunt cerul căzut pe pământ
sunt pământul adunat într-un gând
mă întreb, mai sunt
sau poate sunt acel ce nu mai sunt
azi plâng pe țărm
dar țărmul azi mai este țărm
mă înțeapă spinii, mă rog
sunt suflet biciut de ploaie
sunt orbul ce caută privirea
sunt privirea ce plânge pe țărm
sunt țărmul cu ochii în lacrimi
sunt lacrima ce se stinge în mine
mai lasă-mi Doamne, o clipă
să miros trandafirii în ploaie
să duc la joc mândre fecioare
sunt un ultim suspin
o fărâmă de suflet
dă-mi Doamne puterea
să agăț în cer ghirlande de flori
o rază în inimă sunt
un drum către casă, acum
pașii se sting
coboară arhangheli în gând
pe aici, rând pe rând
eu scriu un poem
un ultim suspin
despre lacrimi ce dor
dă-mi Doamne, ochii
să privesc nesfârșitul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre dor sau poezii despre virginitate
Maci la margine de drum
Cresc din vise și din scrum
Maci la margine de drum,
Visul e că macii toți
Sunt dacii și-a lor nepoți,
Scrumu-i trupul lor căzut
Chiar în oalele de lut,
Lut de glie românească -
Sânge-amestecat cu iască
Și cu flori de din Carpați
Cu ochi ageri de bărbați
Preaslăviți de codrul frate
În războaiele purtate
Pentru sfânta ne-atârnare
S-avem liniște și soare.
Cresc din vise și din scrum
Maci la margine de drum
Și-or mai crește roșii, zei
Cât pe cer sunt porumbei,
Cât țara-i plină cu nepoți,
Viața-i demnă pentru toți
Și știu veșnic să trăiască
Cu virtute românească,
Fără picături de sânge,
Fără lacrimi a mai plânge,
De vom fi cu-nseninare
Ne-om tămădui cu soare
Înălțând calea-redută
Macilor ce ne salută!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre război sau poezii despre păduri
Să-i rugăm să ningă, pe poeți
Iubesc zăpada de sub talpa ta,
când îți ia forma pasului grăbit,
iubesc sărutul nostru-n asfințit,
chiar dacă este doar în mintea mea...
În mintea mea aleargă cai la trap,
eu la galop, în urma lor tânjesc,
ca-n herghelia lor și eu, cândva,
să-ncap și lângă armăsar să călăresc,
Să călăresc troiene de zăpezi
și să-mi îmbrac copitele-n argint,
când iernile să ningă mai au trac
și că ne ninge pe-amândoi, mă mint.
Mă mint că va mai ninge peste noi
și că vom colinda de Sărbători
dar cerul e-mbrăcat în nori de ploi
și noi, prin ploaie, singuri călători...
Ce singuri călători fără de drum
spre destinații scrise de destin!
rătăcitori pe la răscruci precum
un gând de viață gri și clandestin.
Și clandestine-s toate câte sunt,
iubirea-i interzisă-ntre nămeți,
de-aceea nu mai ninge pe pământ...
să ningem noi iubire-n alte vieți!
Sau să-i rugăm să ningă, pe poeți...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sărut, poezii despre sărbători, poezii despre nori sau poezii despre ninsoare
Drumuri...
Nu mă pot preface
Că orice drum aș lua,
Că orice cărăruie
N-ajunge-n calea ta...
Și nu mă pot abține
Prin ploi și prin ninsori
Prin dogoreli și vânturi
Să nu-ți iau calea-n flori...
Prin suflul tău crăiasă
Îmi lași mereu indicii
Adulmecându-ți calea
Sub coada-rândunicii...
Am mai aflat o cale
Un râu ce-mi este ghid,
Și-aștept să te-mbăiezi
Cu sufletu-mi, ce ți-l deschid...
Pe drumuri către tine
Pentru moment sunt haimana
Și-n orice cotitură
Înfing o osana...
Că-i drum la deal sau vale,
Că-i caldarâm sau drum îngust
Nu-mi întrerupe țelul
Ce-I către tine, just...
Tot umbletul acesta
Din mine nu-i un bau,
Dorește viața-ntreagă
Să-i stai în drum... să-ți stau!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânt, citate de Vasile Zamolxeanu despre vânt, poezii despre râuri, citate de Vasile Zamolxeanu despre râuri, citate de Vasile Zamolxeanu despre ploaie, citate de Vasile Zamolxeanu despre flori, poezii despre dorințe sau citate de Vasile Zamolxeanu despre dorințe
Jur
Ai dat iubirii un nou început,
Atunci când eu voiam s-o-nchei,
În jur miros de flori de tei,
Și dragoste în ochii mei,
Ești chiar cum nu am mai văzut...
Și poate tu nu m-ai crezut,
Când ți-am șoptit că te iubesc,
Mi-ajunge doar să te privesc,
Cu un sărut mă multumesc,
Chiar am găsit ce am cerut...
Vreau să te chem, simt că sunt mut,
Tu stai în flori, mă chemi acolo,
Picioarele mi-au împietrit,
Te-ndepărtezi de mine Lolo,
De ți-am greșit, jur că n-am vrut!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre promisiuni sau poezii despre greșeli
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre cuvinte, poezii despre școală sau poezii despre trup și suflet
Gânduri pe trotuarele toamnei
de ce nu știu și eu să mă plimb
de ce pașii mei nu suportă lentoarea
mereu ceva neștiut m-a zorit
oare de ce
că n-am ajuns nicăieri...
în mine un ceas își rotește limbile mereu și mereu
încercând să mă mintă că timpul vieții nu-i liniar...
eu și hamsterul meu avem aceeași dorință
cățăratul spre-o evadare
el pe roata de jucărie
eu pe cea a timpului
ca și el
captiv în interiorul roții
alerg alerg și alerg
timpul îmi fuge de sub picioare
și eu tot pe loc tot pe loc...
duc țigara la gură și-o viespe se-așază pe degetul inelar
o suflu ea zboară odată cu gândul brumat
mă scutur și-mi vine să fluier marșul triumfal
așa țanțos cu pieptul bombat zicându-mi
ești totuși Ioane acolo sus pe cadran
unde se pupă limbile ceasului
nu zero ci plinul golit pornit
spre-o nouă plinire
e bine dă-i bice...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre zbor, poezii despre toamnă sau poezii despre jucării
Într-o seară
Într-o nu știu care seară,
Mă înec prin fulgi zglobii,
Mă simt copilul de odinioară,
Când fulgii îmi erau sortiți.
Eu simțeam căldură lor,
Ori eram îndrăgostit,
Ori poate ca sunt nebun,
Sau poate chiar obosit.
Dar și acum te simt în iarnă,
Dar fulgii au dispărut,
O dată cu fericirea
A rămas un drum abrupt.
poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre iarnă, poezii despre fericire sau poezii despre copilărie
Ochi spectator
în joia asta mare te regăsești
în nepoatele tale. cu ele,
sub ninsori de petale din vișinul înflorit,
îmi pari că te lepezi de tine, de timp...
ce poate fi, mă întreb, în revărsarea tumultoasă
de verde, viață izvorând din pământ,
mai frumos decât, pe portativul vieții,
în săptămâna de patimi să fiți împreună un cânt?
cu ochi de miel neștiutor de cuțit
te privesc nepoatele tale.
vântul adie și-mi pare că tu
în pupăceală cu ele redevii un copil
suflet livadă-nflorită...
mai târziu faci ochii mari când te chem:
vino aproape de mine April
să ciocnim paharul cu sângele celui
ce mâine va fi răstignit.
dăm cioc ne privim nu spunem nimic.
soarele-n toacă mângâie blând
doi cuci ce-și primenesc sufletele
cu paharul de vin...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre vișine, poezii despre vin sau poezii despre viitor
Privește-mă-n ochi...
Privește-mă-n ochi când ești cu mine,
Privește-mă-n ochi, să știu de ți-e bine,
Privește-mă-n ochi, că doar o privire,
Privește-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Privește-mă-n ochi, că și ochii vorbesc,
Privește-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Privește-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Privește-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Privește-mă-n ochi, să știi ce gândesc,
Privește-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Privește-mă-n ochi, oricine ai fi,
Privește-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Privește-mă-n ochi, nu-ți cer prea mult,
Privește-mă-n ochi, să-ți văd a lor tumult,
Privește-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbești,
Privește-mă-n ochi, e deajuns să mă privești.
Privește-mă-n ochi, să pot să-nțeleg,
Privește-mă-n ochi, ce drum să aleg...
poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre bărbați
Simt palma vieții cum m-atinge
și azi mi-e rău și parcă nu mi-e bine,
nici ieri nu știu cum de mi-a fost
un zâmbet smuls printre suspine
l-aș da și azi, dar cu ce rost?
pătrund departe, ceru-i ceață
sau văz doar neguri împrejur
mai târai doar un pas prin viață
un an sau doi, sau trei să-i fur.
hodină caut, greu mi-e trupul
și visele povară-mi sunt.
pe-un drum străin îmi pierd și gândul
nici liniște n-aud s-ascult.
pe-un mal de apa tac pietroaie
răsuflu greu privind blajin
c-o lacrimă ce îmi șiroaie
pe-obrazul șters de trai pelin.
simt palma vieții cum m-atinge
pe-o tâmplă-mi pune flori de-argint
și iar povara ei mă stinge
nu-i mângâiere, nu-i alint.
cu capul aplecat în poale
și ochii oglindiți n-adânc
mă văd străină-n apa moale
un chip de om, răpus, visând.
mă doare azi, la fel și mâine
cuvântul ce-a lovit din jur
sunt doar străinul hăituit, un câine
bolnav de viața dimprejur.
voi merge poate în genunchi
și nimeni nu mă va cunoaște,
străbat pământuri și-un mănunchi
de vorbe las de m-oi întoarce.
am presărat iubire-n urme
că poate își vor aminti
de-mbratisari, acum,-străine
și le-or simți când nu voi fi.
eu, drumul caut și mă doare
de l-aș găsi și l-aș vedea
dar ochi-s orbi și-n căutare
străin rămân în urma mea.
mi-e rău și azi și nu mi-e bine
o rană curge-n piept mereu
aș smulge tot ce doare-n mine
să mai raman un an... și greu.
aș mai striga dar cin s-audă
nici glasul nu mi-i cunoscut
rămân străin în huma udă
cu trupul îmbrăcat în lut.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prezent sau poezii despre lut
Câmpul vieții
Nu e câmpul numai flori și nici iarba mereu verde,
Dar cu sufletul și gândul, amintirea mi se pierde
Aveam câmpuri și poieni, ale mele, necălcate
Doar de vânt și ploi și soare, sub călcâie mângâiate
Și le săruta apusul, cu același chip de lună,
Peste tot și peste toate, liniștea era stăpână
Mi-erau pașii mărunței și credeam că voi rămâne,
Prunc ce-și numără petale și doar floarea mi-e pe urme
Nu e câmpul numai rouă, că mi-o soarbe, soarele
Eu n-ajung să strâng frumosul, nu mă duc picioarele,
Și privesc cu ochii minții, dincolo de flori și iarbă
Cu același drag de viață, inima mereu aleargă
Și simt moliciunea ierbii, tresărind sub trup matur,
Eu mă fac poieni cu floare și doar pacea mi-e în jur
Am cuprins cu brațele, Universul și mi-e bine!
Înflorește pretutindeni, rodul semănat de mine
Vor fi guri ce clevetesc și m-or osândi la moarte,
Dar nu-mi pot lua gingașul și nici gândul, nu se poate
Și din altă lume eu, mă întorc să calc poteci
Și voi bea seninul vieții, alte sute, alte zeci
Cresc și înflor pe negândite, miliardele de flori,
Eu zâmbesc cu răsăritul, de oricâte-mi dau fiori
Că vrea cerul să cunosc, gingășie și miresme,
Câte-mi sunt nemângâiate, viața ușurel le-o cerne
Și voi fi un câmp și floare, cât mai știu privi un soare,
Toate sunt orânduite, toate-mi sunt nemuritoare!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Speranta
Nu ma simt singur acum,
Nu pot explica foarte bine,
Impart cu tine acelasi drum,
Te iubesc Iuliana, si e ca si cum
M-am nascut sa fiu parte din tine.
Esti familia mea, sunt barbatul tau,
Sper sa iti fiu mangaiere,
Aproape de tine la bine si rau,
Pentru rostul iubirii si farmecul sau,
Voi fi ce-ti doresti, tu doar cere...
Copiii tai vreau sa -i privesc ca ai mei,
Putere sa am sa te pot ajuta,
Ti-a fost viata test, multi ani au fost grei,
Din brate -oi lupta, chiar sa sara scantei,
Iubesc sa fiu paznic in inima ta.
Nu vreau sa iti fiu un pas inapoi,
Ci numai un pas inainte,
Destinul ni-l scriem de azi amandoi,
Caci drumul e sfant cand pe dansul sunt doi,
Amintiri, iubire si imbratisari,
toate sfinte...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre familie sau poezii despre dans