Crivățul
A venit de nu stiu unde
Zâna iarnă cerne calmă
Frigul pe ea n o pătrunde
Fugii albi îi curg din palmă
Un fulg zgribulit s-a așezat
Drept pe clanța de la usă
Am deschis dar el a zburat
A intrat în horn pe o nișă
Se trezește din senin crivățul
Vântul cel de miază noapte
Zâna iarnă îsi strânge brațul
Zboară-n ceruri mai departe
Se dezlănțuie acum nebunul
Bate-n porți fărâmă garduri
Se-nfioară întreg cătunul
Spulberă zăpada de pe drumuri
Suflă gerul rece si-mi pictează
Flori pe geamul din verandă
Viscolul se uită jos el se asează
Luna iese liniștea s-o vadă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ochi de copil
Privesc cu ochi de copil
Lumea este de poveste
Mă strecor prin ușă tiptil
Văd zăpada cum crește
Pomii scruptați în gheață
Un sculptor o mână dibace
Un suflet o minte isteață
Cu lacrimi a știut să-i îmbrace
Un scăncet ușor înfundat
Încălțată cu șoșonii lui bunii
Un ghemotoc de puf ondulat
Blondă cu ochii precum carbunii
Din zăpadă apare Zorel
Îl iau în brațe n-a mai lătrat
Zăpada cred că l-a speriat
Pitiți acu în cojocul de miel
Afară un zmeu tot suflă
Spulberă zăpada prin curte
Zâna zăpezii cu rochia albă
Prinde pe zmeu să-l sărute
Fulgi și diamante de gheață
Rămân agățate în noapte
Glasul mă trezește de dimineață
E mama cu cana de lapte
Brazii sunt plini de verdeață
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgul năzdrăvan
Printre nori de zăpadă
Îmi apari tu chip frumos
Am ieșit acum în stradă
Să prind fulgul cel pufos
El pe față se lipește
Fulgul este năzdrăvan
Mă sărută se topește
Nu m-a văzut de un an
Altul alb micuț si iute
Cât bobul de zahăr alb
Zboară-n aer se învârtește
Face în văzduh un colb
Vântul rece el pornește
Fulgii fug aleargă-n stradă
Fugii pe zăpadă o iubesc
Soarele-i pitit în noi să-i vadă
Prind în palma mea un fulg
Și mai mulți vor ca să vină
Repede în curte fug
Îi adun lângă casa în grădină
Roșu mi-e obrazul ca de jar
Fulgii ce se topesc pe gene
Sînt îndrăgostită iar
Chiar de fulgul năzdravăn
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințișorul
Eu o zâna tu un rege
Unicorn avea coroană
Sângele albastru rece
Necheza la Lună plină
Spune tu rege bălai
Unde e al tău regat
N-ai cortegiu nici alai
De ce ai fost renegat
Cine te-o fi blestemat
E coroana ta un corn
Unicorn întruchipat
Nările aburi din horn
Azi eu pot să te ajut
Pot învinge ursitoarea
Lasă -mă să te sărut
Alung răul vrajitoarea
O iubire cea crescut
Între rege și o zână
Prințișorul s-a născut
Trei se țin acum mână
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stresul Iernii
Zâna iarnă e stresată,
Nu mai vine ca o dată,
Veselă și cumpătată,
De zăpadă încărcată,
Se lasă mult așteptată
De copiii ce-o adoră
Și să vină o imploră.
Și Moș Crăciun e supărat,
De când vine pe uscat,
Fiindcă este învățat
Să vină cu săniuță,
Nu cu cai și cu căruță,
Când este prea încărcat
Cu cadouri pentru brad.
Zâna iarnă tulburată,
Ori lasă zăpada toată,
Ori, o amână pe-altă dată
Și așa cum am mai spus,
Zâna iarnă e stresată
Fiindcă-i foarte poluată,
Și nimeni nu i-a măsuri...
Să vină iarăși bogată,
În rochița ei albă-înstelată.
poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a predat
Dintr-un cer senin cleștar
S-a pornit urâtul uragan
Gâfâie tulbură acest altar
Zboară ca pe topogan
A scăpat de sub o cheie
Zâna îl păzea legat la curea
Ce -ar vrea el nu am idee
Frate este la vreme cea rea
Închid grăbită o poartă
Văd c-ar vrea să se răzbune
Egoist că -i vremea bună
Bradul din grădină îl răpune
Fluieră in apa din fântână
Vântu -n cerc se-nvârte
O zână cu steluta-n mână
Prinsă -ntr-un vârtej îl oprește
Cu capul lăsat vântul a plecat
Vantul acum îmi zâmbește
Greu a fost când s-a predat
Printr-o sărutare zâna îl oprește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când Crivățul lovește
Și-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i stârnită,
Când vreascu-ncins în sobă se-aprinde și trosnește
De arșiță iubirea să fie încălzită.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul rece pe obraz
E prea târziu ca să revii
Privește pomii au îmugurit
La anul iarnă te-aștept să vii
Viorele zăpada a albăstrit
Tu esti iubita mea în alb
Mi-a duci în suflet bucurie
Dar viscolul se simte slab
Caută odihnă în câmpie
E prea devreme ca să știi
Dar peste-o săptămână
O primăvară te va înlocuii
Cu soare a timpului stăpână
Păstrez sărutul rece pe obraz
Povestea de la gura sobei
Aburul cozonacilor din aragaz
Rămân cu amintirea albului robei
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când țipă Crivățul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monștri-ncăierat
În arșița iubirii să ardă, să sfârșească.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii minții
Pomul din grădină acum e nins
Masa e goală zăpada s a prins
Pe bancă nimeni n a mai stat
Usa casei deschisă am lăsat
Geamul este închis demult
Nu stiu câtă vreme a trecut
Vântul bate tare pare a pustiu
N am să te astept este târziu
Tu îmi spui să nu gresesc
Zăpadă vreau sa mă topesc
Stiu trebuie să îmbătrînesc
Amintiri mă ajută să traiesc
Departe toți avem o moarte
Te găsesc te caut pe marte
In zori târzii în norul zdrobit
Rază timidă de soare s a ivit
Părul îmi mângâie necontenit
Intind mâna spre ea mă ajut
Îmi iau putere pentru început
Să stiu ce vreau ce am vrut
Sufletul imi spune ai răbdare
Razele lui să nu te doboare
Lumina să nu te orbească
De strălucire să te ferească
După zăpada rece mă ascund
Stau departe după un gând
Nu vreau să mă rănească
Las ochii minții să privească
Îi las pe ei să hotărască
Ce soartă sa mi găsească
Cartea în mare nu voi arunca
Ea face parte din viața mea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna albă într-o visare
Miraj cu muzică de harpă
M-a ridicat din pat în noapte
Un glas m-a condus în apă
Luna mă privește dupa Marte
Lumini si umbre se arată
Culorile de gri si indigo
O undă ce se desenează
Mișcarea undei un tango
Cu ochii sagetează zarea
Un val o trezește deodată
C-o sărutare sărată stilată
Acum stiu mă striga marea
Visul din noapte a continuat
Cu-n glas venit din depărtare
Un peisaj feeric luminunat
Soare ce se ridica din mare
Cu luna albă într-o visare
Cu alge ce dansau în valuri
Luceafărul înviorat cu sare
Carul mare rostogolit pe maluri
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coboară raiul
Mă rog la tine soare sfânt
Si cu credinț- n al meu gând
Coboară pe acest ținut
Si vezi cum lacrimile-mi curg
Că este colb si uscăciune
Adună frații nori împrăștiați
Sufletele ție îți fac o rugăciune
Cu apa sfântă pământul să udați
Nopțile de iarnă reci si lungi
Când frigul pământul geruiește
S arunci peste case fulgi
În cer tu esti cu EL te sfătuiește
Coboară raiul cerului cu flori
Cu liniștea belșugul în case
Să nflorească lanuri cu cicori
Bogata masă cu flori în vază
Iti mulțumesc eu tie soare
Mă-nclin în fața ta imensitate
Să mă asculți tu ai avut răbdare
Rugîndu-ne muncind să avem de toate
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nopțile reci
Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subțiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri
Aici se ntalnesc prinți si prințese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheață si ace înfrățite
Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopțile reci se nasc idile
Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ospățul
O bucurie unică se revarsă
Liniștea pe pământ a invadat
Lacrimează din soare o rază
Adevarat Hristos a Înviat
Un răsărit pregătește zorii
Tatăl Ceresc îsi privește fiul
O adiere cu miros de magnolii
Din cer picură încet râuri
Razele soarelui se scurg
Noaptea se așterne ca un voal
Ucenicii si El usori ca un fulg
Se asează în fața unui oval
Stele ce ard coroana de spini
Cântă Luna plină la harpă
Împărăția Tatălui plină cu lumini
Picură lacrimi de mir și apă
Ucenicii și EL îsi întind brațul
Pită coaptă vinul roșu în pocal
Mântuitorul îsi ia ospățul
Împarte frățește pita din oval
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă peste toamnă...
au venit norii să-și scuture nămeața,
să-și scuture albeața pe toată dimineața,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
și este iarăși frig și este dor de vară
sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
și bate vântul rece și rece e pământ
și undeva sub streșini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars
se scutură din ceruri, stropi albi și înghețați,
atât de mulți deodată, atât de dezbrăcați.
se-așează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze și noroi
se prinde alb pe zare, pe drumuri și poteci
și chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălțile de gheață, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb
e iarnă, iarnă iarăși, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri
e timpul într-o joacă, e timp de lunecuș,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuș,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulți,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munți
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o inimă
Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor
Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină
Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ți limpezi
Si chipul-ti se limpezește
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viață ea te înflorește
Esti zâna pregătită pentru rodit
Bucată din inimă îsi revine
Ca floarea ce o uzi la rădăcină
Un trandafir vine spre tine
Să înfloriți în aceeasi grădină
Sărut eu ochii tăi si pe springene
Si sufletu-ți deschis culori de vară
O lacrimă cu iubire curge pe gene
E fericirea ce o citesc pe față iară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o inimă
Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor
Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină
Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ți limpezi
Si chipul ti se limpezește
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viață ea te înflorește
Esti zâna pregătită pentru rodit
Bucată din inimă îsi revine
Ca floarea ce o uzi la rădăcină
Un trandafir vine spre tine
Să înfloriți în aceeasi grădină
Sărut eu ochii tăi si pe springene
Si suflet-ți deschis culori de vară
O lacrimă cu iubire curge pe gene
E fericirea ce o citesc pe față iară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă...
Am așteptat să se deschidă cerul
Privind de după frunza moale
Și am icnit: Se lasă gerul!
Și-a dispărut plăcutul Soare.
O ploaie mocănească, rece
Se unduie printre copaci,
Iar frunzele mai mult de zece
Or să revină, iar, în saci.
E totul galben-pământiu
Într-un pastel de nedescris;
Și multe file vrea să scriu
Al toamnei joc de paradis.
Mă udă stropii reci și mici,
Ce cad cu îndârjire fină;
Și corpul nu-l mai simt aici
Și gura strânge bolta palatină.
Umbrela-mi este de prisos,
Căci vântul suflă cu nesaț,
Iar frigul se coboară-n os
Și tot mă strânge ca un laț.
Acum, că toamna-i pe sfârșite
Și semne clare sunt de iarnă,
Poveștile merg înainte
Și cerul, fulgi, începe ca să cearnă...
poezie de Liviu Reti (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
December
un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roșu de struguri
amintiri strivesc buze din nopți de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge înghețată
toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenușiu pictează zarea
vara trecută amăgește încă destine
năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină
un copac zgribulit îmi oprește privirea
fără pași pierduți îmi caut încă cărarea
o mască albă îmbracă pământul
ascunde rănile și durerile toamnei din mine
timpurile trecute-mi plâng amăgirea
pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric
colțul ierbii moare sub tristețea de sus căzută
gândul meu în alb îmbrăcat rătăcește privirea
imesitatea nu-i departe văd lacrimi în fulgi de suflet
dinspre December tu bați în geamul din mine
te aștept în durere
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsă
Astă noapte am văzut
Luna rece într-o eclipsă
Într-o baie de culori aprinsă
Cu bucăți rămase lipsă
Geamul de plăcere îl înfiera
Din albastru Lună movalie
Albă când luceafăr o privea
Se rostogolea roșie zglobie
Ea este astrul cel frumos
Care visele ne însoțește
Este astrul cel mai curios
În tăcere noaptea ne privește
Șoapte ce se spun în noapte
Tăinuite și nțelese de ea
Zile ce în săptămână-s sapte
Ce le animă cu putere este ea
Când în vis eu am căzut
Luna era caldă argintie
Printre gene am văzut
Luna fredona o melodie
Bucăți din suflet au zburat
Eram purtată ca-ntr-un vals
Stele aprinse m-au înconjurat
Lună albastră strigă un glas
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea iubirii
O brumă ce aseară a căzut
S-a așezat pe rosul trandafir
Tristețea în petale am văzut
Puterea iubirii într-un singur fir
E trandafirul ce noi l-am crescut
Hrănit cu primăvara din noi
Iubire protecție drept scut
Rămas înflorit unul pe altoi
Rosul gerul de-ți va stinge
Vei înfloriri în inimă la mine
Să-mi curgi prin vene drept sânge
Si ochii mi-s frunze cu priviri senine
Dacă privesc acum înapoi
Văd înflorite câmpuri de flori
Doar amândoi suntem noi
Esență a sângelui ce-mi dă fiori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!