Crengi confuze -
lângă copacul bătrân
corniţe de cerb.

haiku de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crengi confuze -
Lângă un stejar bătrân,
Corniţe de cerbi.

haiku de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crengi confuze -
Printre copaci bătrâni,
Coarne de cerbi.

haiku de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară
sub podul din livadă
ecouri confuze.

haiku de Valeria Mahok (mai 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul cel bătrân

Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,

Cât vânturile nopţii
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.

Şi-n linişte adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roba primăverii

Zână bună, minunată, cu corfiţa înflorată
Şi eşarfe colorate peste locuri strămoşeşti,
Îţi las poarta descuiată, musafirii să-ţi primeşti,
Tu cu flori lumea îmbracă şi cu muguri noi pe crengi.

Cu odele păsăreşti venite din lumea largă
Oamenii să-i veseleşti cu copiii laolaltă,
Timpul tău de florăreasă iubirii să-l dăruieşti,
Ca să fii viu înalţată, lângă vara îmbujorată,
Basm real, cu noi poveşti.

poezie de Valeria Mahok (21 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustietate
lângă casa bunicii
brâu de ciulini.

haiku de Valeria Mahok (29 iunie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxuri vii -
lângă furia cascadei
buchet de frăguţe.

haiku de Valeria Mahok (25 iunie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plai, plin cu flori,
Lângă ape de izvor,
Lanţ nemuritor -
Sub soarele robitor
Ciorchini de fiori.

tanka de Valeria Mahok (20 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe lângă teii fără soţ...
Pălăria să îţi scoţi,
Că sunt doctori fără zloţi.

tristih de Valeria Mahok (3 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă Teii fără soţ
Pălăria să îţi scoţi,
Că sunt doctori fără zloţi.

Valeria Mahok (2 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădină a crescut un ghiocel,
Lângă el, stă comod un porumbel,
Privindu-i le şoptesc cu fler,
Albul vostru este ghid într-un catren.

catren de Valeria Mahok (25 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Raiul e lângă noi, nu este departe,
Raiul îşi face cuiburi în casele oamenilor buni cu suflete curate.

distih de Valeria Mahok (26 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Moş bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieţii omeneşti.
Uriaşul caier de stele
Neobosit roteşti
Ca roata lumii eterne;
Şi râzi de capricii lumeşti.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilţul tău de argint,
De aur şi lumină,
Neobosit veghezi.

Moş bătrân,
Rege înţelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieţii tale,
Cât este de lung…?
Şi cât de deştept?

Moş bătrân,
Din pipa universului
Fumezi liniştit,
Lăsând dâră pe cer
Calea Lactee,
Şi pui un scorpion,
Umil nepriceput,
Să îşi frământe gândul,
În uriaşa-ţi piuă,
Iar noaptea să vegheze ;
Râvnind la lunga drumeţie,
A înţelepciunii tale,
Nealterată veşnic.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghicitoare
pentru ochişorii micuţi

Ghemotoc de puf cu viaţă
Piuie de dimineaţă
Fluturând aripile
Să cuprindă soarele...
Gingaşia îşi arată
Când se împiedică în iarbă
Lângă fraţi şi cloşca mamă.

Valeria Mahok (26 iulie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre şlefuite şi cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieţii, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd şi muţesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădiţe să se înfrupte din destin,
Căci viaţa ca şi apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerb

Cerb. Încornorat de mama natură.

definiţie aforistică de David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerb

Cerb: Unul fericit că e încornorat.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unei vulpi cu coajă

Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am visat bătrân

M-am visat bătrân: decrepit, cu membre şubrede,
Prăbuşit în floarea vârstei când, iubit de prieteni şi colegi
Aveam supleţea unei pisici şi lumea era verde –
Înainte ca timpul să-mi fi scuturat frunzele de pe crengi.

Înţelepciunea mea, coaptă-n ruina trupului, a aflat aşadar
Că a primit o acră recompensă pentru tot ce a pierdut
Într-un schimb necinstit: de vreme ce ea nu are habar
De-Apocalipsă sau de Sfântul Duh, odată îngropată-n lut.

Am plâns pentru tinereţea mea şi-al viselor epuizat parfum,
Pentru frumoasele femei moarte, cândva flori de nenufar,
Lângă care-am dormit de-atâtea ori: fără a-mi aminti cum
Am plâns în tinereţe, am plâns amar.

poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muge-adânc un cerb în codru (variantă)

Muge-adânc un cerb în codru,
Codrul freamătă adânc,
De vânt crengile se frâng,
Muge-adânc un cerb în codru,
Muge-adânc şi nu e modru
Gândurile să-mi înfrâng.

Muge cerbul singuratic,
Echo duce tânga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea să-mi alung.

Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întristă,
Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
Muge cerbul. Nicicând toamna
N-a mai fost atât de tristă.

poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!