Cântec de buzunar
nimeni nu trece în veșnicie fără un sărut
pentru că
ascuns în buzunarul de la piept al smokingului
ornicul minții-i cu arătătoarele gazde
pentru trupurile noastre ciobite de răceala nopții
răceală furișată sub coasta stângă ca fiara flămândă
iubito
iluziile-s porți nedeschise
iar cheile zâmbete vândute pe sub mână
mână grea pe coapsa destinului
furișat hoțește în inimi scobite
unde fiecare clipa de roșie așteptare
este izvorul unei albe crizanteme
azi e etern
nimeni nu doarme
și chemare de lup e urletul
unui mâine montat în cameea unei albastre iluzii
orbitoare ne e devenirea
dar
ce noroc
noi și numai noi
ne suntem depănătorii în cerc ai timpului nostru
iubito
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre prezent
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Rugă din unghiul mort
În noaptea aceasta
iubito
mi-e foame de tine mai mult decât ieri
te rog
dă-mi coapsa stângă
cuib din vremea când îmi striveam buzele
de pereții adâncurilor tale rubinii
lasă între coapsă și mâna-mi
flăcări să mistuie zidurile sălii de bal
unde orchestra ne cântă tangoul iubirii
ascunde-n lucarne
arbaletele ce-au țipat nu-uri întrebărilor
și scoate-ți heralzii la porți
iubito
și-ți șoptesc că mi-e foame de trup
și-i dintele gol
dă-mi jugulara
să-ți golesc delirând
cuvinte de-odihnă pe lobul urechii
palma stângă te cere
palma dreaptă te vrea
mi-e foame de tine
iubito
în noaptea aceasta mai mult decât ieri
dar uite
coapsa ta dreaptă las sprijin rugii de mâine
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre urechi, poezii despre trecut, poezii despre tango, poezii despre muzică, poezii despre moarte sau poezii despre foc
O cameră în afara timpului
O cameră atât de goală decupată parcă
din atmosfera unei planete nelocuite
ce șansă,
să fim noi primii ei locuitori
respirând un aer nerespirat de nimeni înaintea noastră,
suntem primii,
suntem Adam și Eva, suntem Columb și Amerigo Vespucci
prinzându-se veseli de mână
într-un dans inventat de noi pe o muzică astrală,
aici într-o cameră izolată în afara timpului
în care avem șansa să reinventăm lumea,
după propriile noastre legi neplagiind
pe nimeni din istoria pământului
dar acceptând cu generozitate să fim plagiați
de-un Shakespeare de mâine, de-un Dumnezeu
cu chipul din mii de pixeli,
noi retrași în această cameră în afara timpului
ca pe o insulă plutitoare
în căutarea unei mări care să găzduiască o iubire atât de mare
pentru care încă nu există un termen de comparație,
ca pe o planetă de rezervă din care suntem primii și unicii supraviețuitori...
poezie de Maria Postu din revista "Pro Saeculum" (2014)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre planete, poezii despre supraviețuire, poezii despre religie, poezii despre plagiat sau poezii despre legi
Un tren, o gară, o viață
te-am așteptat în gară iubito
o viață întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig și era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am așteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viață
și o iubire uitată între noi
te-am așteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între stații
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre uitare, poezii despre gări, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre suflet sau poezii despre plâns
Iubește-mă, iubito
Iubește-mă, iubește-mă, iubito!
Așa cum numai tu poți să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roșie... de maci.
Iubește-mă, iubito! mă iubește,
Cu îndrăzneli și unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfințește,
În dimineți de rouă și rubine.
Iubește-mă, iubește-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocența.. ți-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.
Iubește-mă, iubito! mă iubește,
Pasional, nebun și indecent,
Atinge-mă și mă înnebunește
Cu trupul ireal, incandescent.
Iubește-mă, iubește-mă, iubito!
Ascuns în infinituri de argint
Și mă învață tu! neprihănito,
Plăcerile... ce sufletele mint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trup și suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre rouă, poezii despre plăcere sau poezii despre nebunie
Raiul unei iubiri
Ne întâmpină toamna cu paharele pline
să descifreze în noi
orchestra acelei grădini
pictate pe coapsa Evei.
Îmi spui că
fântânile destinului nostru
așteaptă îngerii
să le sape mai adânc.
doar în mâinile noastre
vor înflori șerpii
pentru prima oară
vom dobândi raiul unei iubiri
ce ne va îngădui să murim frumos.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre șerpi, poezii despre toamnă, poezii despre rai, poezii despre pictură sau poezii despre mâini
Ciorna
aici e timpul în care lumea
a încetat să bată
mai bate doar o toacă
e liniște în eterna și fascinanta cetate
lugubră cetate
la porți nimeni nu bate
sunt singur în cetate
oprit în plecare, venirea lipsea
pe buze de gânduri
mă rog a chemare
bat clopote iarăși
și nimeni pe aici nu trecea
uitarea a rămas a lungă așteptare
azi nu mai am cale
de venit, de plecat
poate eu sunt eternul damnat
s-a întunecat, în mine, în jur
am stins țigara în lacrima umedă
prelinsă din ochii arși ai unui înger căzut pe pământ
flăcări în cer, flăcări în noi
noi, mai suntem oare noi...
să plouă, să plouă
să stingă durerea ce țipă
prin colțuri uitate de lume
pânze de păienjeni, rupte
mai cade o frunză, mai trece un timp
cad și toate, cad de toate
peste lumea asta mare-mare
încărcată de păcate
multe, toate...
pe un pat
un trup, o rană și o mână atârnată
poartă o pană și un gând
pe o ciornă aruncată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre promisiuni, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Ultimele flori
N-am găsit, iubito, flori pentru tine
Oricât m-aș fi trezit de dimineață
A trecut azi Bacovia prin piață
Și-l caută doi domni în limuzine
Magnoliile zac bolnave-n ceață
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut, iubito, flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineață
Și-avem de astăzi în oraș doi morți
Nici nu mai știu din noi care-i cel viu
Tu mă aștepți tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu așteaptă la porți
Să treci ca mireasă a nopții prin nori
Pentru tine, iubito, n-am găsit flori!
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre nuntă, poezii despre nori, poezii despre medicină sau poezii despre doliu
Poemul de după
Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere
Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopți de dragoste
Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu așchiile sărite, el e așa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbușit, inimile
După care privim în gol ca și când: noi suntem aceia atât de ușori
Și trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaștem nicio voce, descărnați ne plângem de milă
Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd și tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme
Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine și bea apă din paharul pus la căpătâiul ușii
Unii spun că seamănă cu un curcubeu după ploaie, dar nu pot jura
Pentru că noi de câte ori am făcut dragoste am orbit amândoi
Ca și când ne-am fi scos ochii cu buchete de flori
Ar trebui s-avem hambarele pline prin câte locuri am colindat împreună
Dar noi nu strângem nimic pentru iarnă, doar unul pe altul la piept
Poate că din slăbiciunea asta, mai mult o amorțeală, el se naște
Și când spun toate astea, imaginați-vă că eram pe un vârf de munte
Numai flori de colț ieșeau din coastele mele după fiecare sărut
Poemul de după este revolta astrelor mele la atingerea ta
Iar răzvrătirea asta nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre voce, poezii despre păsări sau poezii despre poezie
Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sâni, poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre păduri
Te rog, iubito, să nu plângi!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Plânge tot cerul pentru noi
Și-al amintirilor strigoi,
Nu vei putea să îl înfrângi.
Te rog, iubito, să-nțelegi!
A spus-o ploaia lăcrimând,
Mii de pretexte invocând...
N-ai vrea iubirea să-mi dezlegi?!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Iubirea-nvață s-o renegi.
Ea e făcută pentru regi,
Iar eu nu-s neam de nibelungi.
Te rog iubito, să-nțelegi!
Natura mi-a șoptit și ea:
Destinul nostru n-are stea
Și roade dulci n-ai să culegi.
Te rog, iubito, să nu plângi!
Am auzit norii plângând
Și m-a străfulgerat un gând:
Ce bine-ar fi să nu m-alungi!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre strigoi, poezii despre natură sau poezii despre monarhie
Noi, cântăreții leproși
Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din când în când ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecam capetele în și mai mare tristețe.
Pentru noi cerul e zăvorât, și zăvorâte sunt și cetățile.
În zadar căprioarele beau apă din mâinile noastre,
în zadar câinii ni se închină,
suntem fără de scăpare singuri în amiaza nopții.
Prieteni cari stați lângă mine,
încălziți-vă lutul cu vin,
desfaceți-vă privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtători de cântec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cântec
pe la porți închise.
dar fiicele noastre vor naște pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre prietenie
Pentru tine, iubito
Pentru tine, iubito, au înfrunzit toți gorunii.
Pentru tine, iubito, au înflorit toți salcâmii.
Pentru tine, iubito, zboară acum toți lăstunii,
Pentru tine, iubito, nu va fi sfârșitul lumii.
Pentru tine, iubito, pe cer stele s-au aprins,
Pentru tine, iubito, astăzi viața a învins.
poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stejari, poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre frunze
* * *
Prea târziu chiar și pentru vise...
Căutând chei la porți deschise...
Rămâi prințesă..." Zi de azi ",
închisă în palatul ei!
Căci orice "Azi ", începe mâine!
Și zilele trec... iar fiecare petală este pierdută!
Voi pune hamuri noi la tristețe și noroc!
Și voi zvârli oasele trecutului la câini,
Să nu mai latre a pustiu
La zilele de ieri și de azi...
Căci mâine...
Nu va mai fi "Azi " și "Ieri" este deja uitat de Azi!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre palate
Iluzii
Se tot vorbește azi despre iluzii...
O primăvară despletită-n noi,
Purtând pe trena-i, roiuri de albi fluturi
Lovindu-se cu tâmpla de noroi.
Noi, miei ai lui Iisus, zburdăm zadarnic
Printre fantasme... nebuloase ere!
Suntem, slujind, ai timpului paharnic,
Jertfe de vis pe-altare austere.
În noi se-nalță temple de lumină
Și se surupă-n întuneric cast.
Din lumea pământeană, strălucirea
Esenței noastre pure a rămas.
Iluzii... -n noi, destinul se-nfiripă
Și se surupă fiecare zi...
Iluzii - o mireasă de lumină,
Pierind sub pământenele stihii
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre primăvară, poezii despre oi sau poezii despre lumină
Vorbește cu mine, iubito
Iubito,
vorbește cu mine,
din făptura ta inocentă,
și din ochii-ți limpezi
și din cugetul tău genuin!
Vorbește cu mine, iubito,
în clipa ce trece și
nu mai vine înapoi
niciodată...
Vreau să vorbim,
iubito,
și, din vorbele noastre,
să facem porumbei albi
și să-i trimitem în lume!
Să-i trimitem în lume,
cu clipele noastre
candide,
unice
și atât de frumoase!
Pe un colț
al iubirii noastre,
iubito,
vorbește cu mine!
poezie de Iulia Mirancea (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre inocență, poezii despre porumbei, poezii despre frumusețe sau poezii despre alb
Câteva vorbe despre suflet
Din când în când avem un suflet.
Nimeni nu-l are în păstrare
non-stop.
Zi după zi,
an după an
pot veni și trece fără el.
Câteodată
poposește pentru puțin timp
în spaimele și în bucuriile copiilor.
Altădată doar în mirarea
că suntem bătrâni.
Rareori este de ajutor
în testele de anduranță,
cum ar fi mutarea mobilei
sau ridicarea unei valize,
sau mersul îndelungat în pantofi care ne strâng.
De obicei, dispare
când trebuie tranșată carnea
sau cărate găleți cu apă.
La fiecare o mie de conversații
alege să participe doar la una,
asta dacă participă și la aia,
de vreme ce el preferă tăcerea.
Iar atunci când trupul nostru trece de la suferință la durere,
sufletul își ia zile libere.
Este greu de mulțumit:
nu-i place să ne vadă-amestecați în mulțime,
străduința noastră de a ne crea avantaje dubioase
și schemele unsuroase îl fac să se simtă prost.
Fericirea și amăciunea
nu sunt pentru el două limbaje diferite.
Ne vizitează
numai când cele două își dau mâna.
Putem conta pe el
când nu suntem siguri de nimic
și suntem curioși despre orice.
Dintre lucrurile materiale,
preferă ceasurile cu pendul
și oglinzile pentru că sunt prezente la muncă
și atunci când nimeni nu le privește.
Nu va spune niciodată de unde vine
sau unde dispare iarăși,
deși este evident că așteptă asemenea întrebări.
Avem nevoie de el,
dar se pare
că și el are nevoie de noi,
pentru un motiv sau altul.
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre zile libere, poezii despre suferință sau poezii despre spaimă
Rondelul căderii în păcat
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Momentul este oportun
Să-mi dai degrabă un răspuns!
Chiar crezi că eu sunt căpcăun,
Iar taina nu e de pătruns?
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Paranormal eu am străpuns
Misterul ce acum ți-l spun:
În stațiune la Neptun,
Subtil, cu gândul, te-am ajuns!
De ce, iubito, te-ai ascuns?
rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Enachi despre iubire, citate de Mihai Enachi despre gânduri sau poezii despre Neptun
Vară fără tine
O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
și încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârșit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
și vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veșnic în noi...
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Noi suntem
Noi suntem creatorii acestei muzici sublime,
Noi suntem plăsmuitorii acestor vise-nalte:
Hoinărind printre-însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de ape secate.
Noi suntem orfanii sorții, cei fără nume,
Luminați de raza palidă-a unei luni amare;
Noi mișcăm planeta, îi dăm un sens anume
De la întemeierea vieții până azi. Se pare
Că pentru fiecare vârstă un vis moare
Sau că un vis se naște-n lume.
poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy din Ode, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă sau poezii despre stânci
Pași sub ploaie... licurici în priviri...
Hai să fugim, iubito, prin ploaia așteptării,
privind la norii grei cu inima deschisă,
bobițele sunt faguri din taina cuvântării
și mierea în celule-i cu-aromă de caisă.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia bucuriei,
tinându-te de brâu să simt că înfloresc,
cu ochii languroși să-i ceri copilăriei
culori din curcubeu și cuget păstoresc.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia mulțumirii
uitând de vântul rece și șoapta sa rebelă
cu sângele albastru să închinăm iertării
cele mai dulci poeme în sfânta ta capelă.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia bunătății,
învăluiți de gânduri ce ne-au legat etern,
din palme să sorbim sărutul voluptății,
este nectarul sacru al dorului matern.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia dăruirii,
suspinul nopții este pe talpa unei frici,
ții minte, dulcea mea, în clipa înfloririi
cum liniștea privea cu ochi de licurici.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia mărturiei,
până când cerul gri va fi din nou senin,
cu slovele să-i ardem plăcerile furiei,
spovăduind iubirii cu sufletul blajin.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia libertății,
lanul de grâu și drumul au karma ca și noi,
deschis să cerem timpului valorile dreptății
și cugetul Iubirii să-l plăsmuim în doi.
poezie de Luiza-Elizabetta Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre vânt, poezii despre valoare sau poezii despre superlative