Amestec de stare
am consumat îngerii
dintre ochelarii mei și ai tăi
am încurcat gândurile
într-un amestec de turn babel
îmi ascut singurătatea
în cuvinte îmbrăcate ce nu se pot uda
asistând la timpul ce curge prin trup
dansând în corole pe mâini și pe față
golul etern curge prin palme
hiperbola memoriei smulge din mine copacii
care se nășteau neîntrebați
prezentul curge neclintit într-o structură
fără importanță
luând orice formă
nespânzurată de vreun vis.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Timp și curgere
A trecut timpul. Dar timpul curge în mai multe șuvoaie.
Asemeni unui râu, curentul va curge câteodată
mai vijelios în unele părți sau mai domol în altele,
sau, poate, va stagna pe-alocuri.
Timpul astral este același pentru fiecare,
dar timpul omenesc e diferit de la o persoană la alta.
Timpul curge în aceeași direcție pentru toate ființele omenești;
fiecare ființă omenească curge prin timp într-un fel diferit.
poezie clasică de Yasunari Kawabata din din "Frumusețe și tristețe", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Old Capital Paperback" de Yasunari Kawabata este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Amintiți-vă că, așa cum apa ia forma tubului prin care curge, principiul vital curge prin dumneavoastră luând forma gândurilor pe care le nutriți.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Miracle Power of Your Mind: The Joseph Murphy Treasury Paperback" de Joseph Murphy este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta,
Prin crăpăturile ființei
Curge mila ta,
Și peste tot sufletu-mi bucățele
Curge mila ta,
Și mă face întreagă mila ta,
Si luminează întunericul mila ta,
Iar înăuntrul meu ai revărsat iubirea,
Picături din roua dimineții;
Și răzbate lumina printre aripile-mi plânse
Și luminează tot ochiul care vede.
Curge mila ta Doamne
Curge mila ta,
Peste toate mâinile frânte si muncite
Curge mila ta,
Și peste toate tălpile care au călcat pe mărăcini
Curge mila ta;
Și este unt de lemn vindecător,
Și este parfum liniștitor.
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarea și tu
zarea și tu
amândouă dor
pauza de ele îmi zdrobește rutina zilnică de visări
într-un cerc al universului rotit în neștire
ca o hârtie șifonată bucata mea de cer
decapitează cuvintele făcându-le o altă mutare
într-un aer străin
unde brusc nu mai exist
rămân copacii goi căutându-mă
pe distanța ce trece mai departe de mine
golul etern curge-n palme
timpul se estompează
lăsând urme de tremur în albastru
unde se-ngroapă iubirea.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cules
focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci și spasmul mușchilor
odată cu învârtitul teascului
și strivitul boabelor
ce-și leapădă cămașa
până sub stelele nopții energia curge
cu tot cu lumină și întuneric
cu tot cu rai și iad
frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini și pe față
și chiar se coboară sub tălpi
și inima uită golul din eu
particule întregi fără substanță
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îți mută spațiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă
în timp ce mustul dulce sclipitor
aleargă prin irisul ochiului
ascunzând în el semnul divin al nunții din Cana.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra netimpului
prin clepsidrele acestea
nu mai trec timpurile
curg oameni și apusuri
și furtuni de nisip
ca niște bolovani de aer
aprinși
în focul gheenei
prin copacii aceștia nu mai trec seve
curg trupuri firave de așchii
curge doar seceta pământului
și sângele sterp
și timpul pierdut cu amurgul
prin cerul acesta nu mai curge nimic
nici măcar visele oamenilor
care s-au dus să se culce
primordial
într-o altă clepsidră
a netimpului
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec sub stele
Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.
Curge timpul prin înalturi
Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las să-mi scape.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Suntem absenți
Suntem absenți din lucrurile noastre comune,
absenți din același geam prin care intră lumea.
Ne bântuie însă aceleași tristețe
ce umblă desculță prin odăile noastre,
întunecând culorile zilei
și devastând orele nopții făcându-le albe.
Aceleași cuvinte mângâie lumina
și așază un freamăt pe aripi de fluturi.
Cioburi de stele se găsesc în cercul nostru,
ca niște iscoade venite din veșnicie.
Adâncul cuminte e răscolit
de rezonanța dintre viu și neviu,
de orga vântului,
sau de telurica stea polară.
Călătorim invers ieșind din culori,
sfâșiați pe cărarea de cer
de melancolia plopului venit din alte ierni.
Prezentul curge într-un deșert,
gata gătit cu amprente de gol.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare
Curge noaptea prin
plete de lună.
E parcul pustiit
de toamnă, de absența ta.
Curge negura.
Curge, gândul pe roată trăgând,
Clipele timide, până ieri
herghelii de sărutări,
de jurăminte.
Învârtoșata iubire
cade în inima mea
adâncă, peșteră fără fund.
Pieptul străvezind neștiut,
expiră umbra bolnavă a
iubirii tale.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curge
nisipul din tine încet
și treci odată cu timpul
în alt timp
întâi picioarele sunt sorbite
curge nisipul curge
pulpele și sânii
sunt trași de cămile
o secundă încă o
secundă
se face un minut adunat
la alt minut cu fiecare fir
de nisip ce curge
ca un cântec trece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se nasc pereți
se nasc pereți din goluri care dor
umpluți din adânc cu nopți informe
ecouri vibrează ca un prohod
și rup tăcerea mistică a lunii
o neîmpăcare cu starea aceea de negru
miezului de noapte
străbate sfera mea atârnată în același loc
același aer plimbă formele nemișcării
și setea tulburată de
imaginea frunzei ce curge prin vene
deșertul fumegă și verbul pleacă dincolo de orizont
descriind fără restriște luciri din iad și rai
turnând etern în ziua de mâine
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poți, de pildă, să-l traversezi, e cenușiu și curge molcom, e imens cât însăși lumea, n-are poduri și nici trecere prin vad; și totuși, din câte spun filozofii, poate curge și înainte și îndărăt; calendarul îl urmează însă într-un singur sens.
John Galsworthy în Sfârșit de capitol
Adăugat de only_andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Floarea intunecata" de John Galsworthy este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Metamorfoză
Pe Dunăre de-ar curge vin,
Ar curge pân-la Severin,
Iar mai departe-n interior
Ar curge... Gostat Superior.
epigramă de Imperiu Matheescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin venele poporului român, nu curge sânge, curge apă.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cojocaru Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul frunzei mă cheamă
din mine voi pleca un timp
absența mea o las aici
va fi o mobilă înghițită de casă
cu geamul închis
printre grămezi de lucruri
cu ochiul eliminat din vedere
voi curge afară plutind în aerul acela de taină
decapitat de lume
rezemându-mi inima de muzica ploii
sunetul vântului
luminile din valuri de nisip
umblând neîntrebată prin albastru
luând cuvintele cu mine
cu cele din trecut voi împodobi drumul ratat
rămas sub o arcadă îndoită amar
stând întinsă pe timp
cele din prezent mă pot trăda
alergându-mi inima spre roșu
și pașii prin verde
de aceea le voi face ostatice
până la supunerea lor oarbă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă zi
o nouă zi fugărită de întuneric,
secundele însemnate cu tine mușcă din mâini.
toamna trece pragul de hotar rămas neînchiriat.
neidentificări rătăcite continuă trecerea paralelă
alături de copacii pregătiți de zbor în albastru.
din cuvinte curg dangăte de condamnat
amontele eului, pe lângă altarul ce doarme
și îngerii absenți, fără chip.
dialogul cu lumina se oprește
într-un cimitir viu de frunze.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ce-și curge clepsidra
un atelier s-a reprofilat să măsoare nisipul
adeseori nici nu înțelegem
oare cum?
este ora exactă în gama sol major
la limita dintre rost și spațiu
într-o dimineață printre paragrafe pierdute
un singur tren pleacă în șoaptă
doar el știe
într-o gară ne așteaptă scânteia fără răspuns
în demersul spre tăpșan
puterea focului
trecere
oare știe?
pe coapsele simplității sensuri
lumină
ospățul poemelor albe cuprinse-n cuvinte
într-o carte
pagină cu pagină ne curge clepsidra
oare cum?
oare cât?
oare cine știe?
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este o presă, fără îndoială, dar o presă din care vor curge șuvoaie inepuizabile... Prin ea, Dumnezeu va răspândi Cuvântul Său. Un izvor de adevăr va curge din ea: la fel ca o stea, va împrăștia întunericul ignoranței și va fi o lumină călăuzitoare pentru oameni, nemaivăzută până acum.
citat clasic din Johannes Gutenberg
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini
întâmplarea inundată cu râsete
se stinge în aerul tare.
focul ceasului de seară plutește neauzit.
cartierul e la locul lui, adâncit într-o amețire de visare,
cu străzile alungite în zori.
cuvintele iau forme târzii de fericire
peste bradul năvălind pompos,
luminile desfac în cioburi colorate noaptea,
scântei zvâcnesc în aer.
parada fermecată curge fără capăt,
despuind întunericul, acoperind răni,
evadând din mirosul amintirilor,
într-un rai imaginar.
nu ai cum să știi prezența nemuririi sărutului
în migrația luminii, decupând spirale colorate,
ferecând o liniște în golul unde doar tu poți fi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un poem fără cuvinte
Nu mă surprinde că încerci să forezi necunoscutul
poate că nu vei zidi fântâni,
dar vei scoate la suprafață o parte din adânc,
nu te temi de nereușită,
eu îmi caut îndeletniciri ciudate.
Liniștea mea plânge după forme de înțelegere,
a ta nu suportă timpul de așteptare
ce nu trebuie să fie lung.
Fără îndoială ard nerăbdarea ca pe o căpiță de fân
și lumina îmi curge prin oase,
mă las purtat de gândul care se scrie singur
într-un poem fără cuvinte.
Nu-mi plac sentimentele ce se schimbă ca anotimpurile,
eu le conserv și le rămân dator
și când le pierd
nu mă vindec ușor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!