Din nou

amiază palidă
căleşte metamorfoza inimii
ce-şi schimbă culoarea
într-un decor pribeag

tălpi înfipte-n nori foarfecă zarea
din cele patru puncte cardinale
doar un zeu prezent aprinde candela umană
iar silabele cu straie de foc
însufleţesc jarul nopţii

din nou trecutul ce pare a nu exista
apare neauzit
neadormit
nevisat.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii cu ochii-n patru se referă la cele patru puncte cardinale.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în splendoarea nopţii

Privesc cerul şi e linişte-n amurg,
Iar soarele se vede-n oglinda unei ape,
M-apropii de lac cât mai aproape,
Ş-ascult în tăcere izvoarele cum curg.

Privesc splendoarea, dar soarele a adormit,
Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale,
Ce vin din cele patru puncte cardinale,
Iar eu înregistrez şi ţi le trimit.

Eu intru din nou în melancolii,
Iar brazii-şi leagănă crengile din păcate,
Florile-şi închid petalele înmiresmate
Şi vântul bate într-un dans de veselii.

În lumina lunii se vede-un nor înaripat,
Ce cuprinde cerul fără teamă,
Se-aude-n depărtare ceva ce vrea să geamă,
Plângând iubirea-n lung şi-n lat.

Şi noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas,
C-o linişte-n sufletul nou de primăvară,
Ş-apoi vine albastru pur şi ne-nfăşoară,
Ş-ajung la casa veche cu ultimul pas.

poezie de Eugenia Calancea (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

cuvintele au sărit din nefiinţă
lungindu-se vertical
flambând cerul nopţii
trezind arborii ce voiau să doarmă

pe strada liniştită melancolia se scălda în unde verzi- albastre
inima înghesuită în frig murea câte puţin la fiecare strigăt
vocalele schimbau mersul stelelor

un timp se redesena în jocul palmelor
depărtarea zăbovea în trepte către cer
reverenţa unui frison lovea stomacul
fabulosul foşnet din silabele de foc
sosea din absenţă
atunci cuvintele au muşcat din mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un tablou, viaţa

privit din stânga pare rotund
dinspre răsărit
puţin alungit
şi din toate cele patru puncte
pare la fel
o dimensiune
una singură
doar umbra creşte şi descreşte
până la un punct...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jarul Inimii

Se mai pastreaza azi o flacara in vine
E forta dragostei, ce arde neincetat
Vazindu-te acolo, stiind ca iti e bine
As vrea sa-ti spun ca te iubesc curat.

Privesc si astazi chipul tau
Din marginea ferestrei
Te-ai dus, te-ai scurs ca un ecou
Printre tacute trestii.

Straini intr-un pustiu decor
Ne-am despartit cu un sarut
Si inimi ce plingeau de dor
Ce s-au iubit si au durut.

Din jarul inimii-au ramas
Taciunii stinsi de lacrimi
Iar eu am doar tristete-n glas
Si-n suflet numai patimi.

Astept din nou sa-mi aprind jarul
Iubirii care vine
Dar n-am sa pot strica altarul
Dragostei pentru tine.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem răstigniţi între cele patru puncte cardinale ale nehotărârii noastre.

Costel Zăgan în Teme şi inventeme: Impostura (15 februarie 1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cules

focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci şi spasmul muşchilor
odată cu învârtitul teascului
şi strivitul boabelor
ce-şi leapădă cămaşa

până sub stelele nopţii energia curge
cu tot cu lumină şi întuneric
cu tot cu rai şi iad

frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini şi pe faţă
şi chiar se coboară sub tălpi

şi inima uită golul din eu
particule întregi fără substanţă
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îţi mută spaţiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă
în timp ce mustul dulce sclipitor
aleargă prin irisul ochiului
ascunzând în el semnul divin al nunţii din Cana.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont rămas

orizont rămas la marginea orbitei,
viaţa ascunsă-n într-un galop,
prezent domolit dincolo de esenţa verii,
zâmbete sărate aduse-n prim-plan
de muzica pulsului neobosit.
ultimii atomi din înfrunzirea fugară
rămaşi pe vârful degetelor
s-au desprins într-un tremur albastru,
într-un decor pribeag şi-un gust amar.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă şi încă nu ţi-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.
15.07.2019 inelele ierbii.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă şi încă nu ţi-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua de luni

ziua de luni e fixată în nori,
cerul e muşcat de toamnă,
frigul de viaţă din frunze coboară,
mireasmă de ploaie.
blocurile par în ruine, mânjite de ud.
vocea ta rănită se adaugă secundelor sparte.
nu-i ultimul zbor pe-o spirală.
e doar o clipă rotundă ce mă ţine captivă
cu literele muiate în apă
lipite de cele patru direcţii,
plonjând în derivă.
şi păsări şi pomi şi pietre
le vreau reînviate,
albastrul ciobit de nori să se-ntoarcă
între cer şi pământ
tu, neştiut, să-mi fii cel mai aproape.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi zarea

Ţi-e dor de a ta mamă,
dar "zâna" e plecată -
la margine de
lume,
norocul ea îşi cată.

Încerci s-ajungi din nou
la vremea din poveste,

o aripă e frântă,
iar cerul nu mai este.

Privirea-ţi încordată
ajunge până-n
zare,

ce jilav toarce ochiul
când mama nu apare!

Cu amintiri trezeşti
viori împărăteşti –

grăbitul cânt apune
pe răvăşite strune.

Trec zilele, trec anii,
în "Casa de copii",
păşeşti cu-amar
şi teamă,

norocul e plecat,
bunicii sunt în cer,
iar cerul nu-i în mamă...

Ca jarul arde clipa,
dar candela
e rece.

Prin inimă, cea mamă
acuma nu-ţi mai trece.

poezie de N. Petrescu-Redi (februarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

întunericul

întunericul a construit un zid,
pare mai lung decât orice mângâiere.
atunci mi-e dor de tine,
când pereţii capturează esenţa inimii.
am vrut să rămâi, la fel ca aerul,
dar luna pierise.

o amestecare de fiinţe şi lucruri
au făcut o altă aşezare între ziduri.
pe mozaic dansează umbrele tragerii mele pe roata eternă.
cele două mâini sunt o movilă de mâini
captive în ploaia de lucruri mărunte.
exist închipuit în ochiul frunzei,
în strigătul inert din cele patru vânturi.
în curba răsturnată de vânt orizontul e şters, nu există.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul îşi schimbă culoarea

Cerul îşi schimbă culoarea,
Şi nori negri apar din senin,
Văd cum se-aşterne uitarea,
Iar tu mă priveşti-un străin.

Ploaia se scurge pe ziduri,
Câteodată mă uit inapoi,
Lacrimi curg peste riduri,
Răpusa-i iubirea-ntre noi.

poezie de Alex Dospian (martie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor patru raţe

Zburau odată patru raţe
Fantastice, într-un decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Ce se-nălţau în calea lor

Şi cum pluteau aşa uşor
Parc-ar fi vrut să le înhaţe
Zburau o dată patru raţe
Fantastice, într-un decor

Şi când mă prinde visător
O nostalgie de becaţe
Revăd acelaşi vechi decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Spre care zboară patru raţe...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitor

Pământul va avea doar Vest.
Că alte puncte cardinale nu-s.
Iar noi, netrebnicii din Est,
Om deveni, din zi în zi... Apus

epigramă de Viorel Cacoveanu din ziarul "Viaţa Buzăului" (15 august 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gol

În spaţiul întins, tot mai departe de mine,
viaţa înaintează în genunchi, în coate, în degete,
în articulaţii nevăzute.
Uneori se protestează îndelung şi neauzit.
Bisericile adună tot mai multe femei,
iertându-le păcatele din gânduri.
Se moare cu mai multă, sau mai puţină credinţă.

Mâinile mele rămân lângă mine
aşteptând o întâlnire de gradul trei,
într-un univers contorsionat şi nemilos.
Intersecţiile neclarificate îmi apasă umerii,
acoperind şi dezvelind ferestre.
Pe marginea unei alegeri visele se frământă
cu pământ şi cer.
Un gol navighează prin tălpi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubesti sufleteşte, Dumnezeu aprinde o candela. Iar când iubeşti trupeşte, aprinde ţigara.. cu candela.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluteam

pluteam peste goluri,
o explozie celulară ploua înăuntru,
un şuier de arbori biciuia lumina,
secundele veneau de după lună.

prezentul a făcut
din libertate o formă cu margini
rătăcind verdele-n albastru,
un repetat clişeu se-nşiră pe timp.

evadez în oaza surdă
cu trupul agăţat de-un cântec de greier
printre curbe obosite,
înţelegând cum tăcerea din vid nu-i tăcere.

în mine e un loc pregătit pentru
sunetele picăturilor de ploaie,
silabele ce suflă în jarul mocnit,
pentru literele ce mă chinuiesc
când te aştept să intri în poem.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cappella (Otiliei)

Într-un târziu total, vioara tace
Şi lira trupului tău rod ţâpureşte,
Iar coapsele-ţi scâncesc buimace,
Iubito, sânu-ţi drept se fâstâceşte...

Sonor, porunca ta mă răstigneşte,
Şi, vai, constat că nu mai sunt acela,
Care părea, plenar, că stăpâneşte
Muzica trupului tău diafan - A capella!

Din ochi, ţi se revarsă acuarela,
Spre cele patru puncte cardinale,
Căci, în curând, rosti-va filomela
Un nou acord al vieţii sexuale...

Ne pierdem în iubiri trancedentale,
Deasupra lumii, două trupuri ard,
Pasărea Spin ne dă onor semnale,
Visăm pe Chamberlain şi Rachel Ward.

Eu - cântăreţ de inimi şi liber goliard,
De trandafir, pe trup, îţi ning petale...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castrul speranţei

Privesc în zarea spartă
seninul-albastrului de cer,
frânturi de curcubeu apar
în umbra unui nor stingher.

Un vânt al gândurilor toate
aduce ploaie de dorinţe,
o risipeşte aşa, deodată
în marea multor suferinţe.

Iar pescăruşul luat de val
pluteşte la fel ca pagaia
şi zilele ce curg pe rând
aprind în inimă văpaia.

Apare o rază de lumină
din luna ce-i un mare astru,
aprinde candela în suflet
speranţele devin un castru.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea pandemiei

subsemnata puncte puncte
născută la data de puncte puncte
cu domiciliul în puncte puncte
locuind în fapt la adresa puncte puncte
legitimată cu puncte puncte
cunoscând prevederile puncte puncte
în data de puncte puncte
în intervalul orar puncte puncte
declar şi semnez următoarele:

am ieşit din casă
pentru a vedea cerul
un ram de copac înflorit
o gâză un porumbel o pisică
un melc o râmă un fir de iarbă
o păpădie un bulgăre de pământ
o furnică o piatră o cioară
o vrabie o viespe un brad
cu puţin noroc un arici
sau o broască ţestoasă
mişcându-se alene
dincolo de zăbrelele
parcului încuiat
şi mai cu seamă
un pescăruş plutind
peste toate

ca un zeu.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!