Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Oana Frențescu

Între minus și plus infinit

mă dezmorțesc în cercuri tot mai largi
până ce impurul s-a lipit de pământ
și trupul parcă s-a lipit de cer

secunda zburătoare a scăpărat în palmă

metaforele au dezvelit tăcerea
și au destrămat o umbră din adânc

lumina joacă de spaima zării aprinse
și scoate un cântec din scoici

granița dintre zi și noapte
încărunțește luna care a uitat să plece
și gândul rămâne-n uitare
între minus și plus infinit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Lumina este granița dintre două întinderi de întuneric

un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele între două stări de agregare
un fel de punte între căutare și adevăr
coridorul strâmt dintre trup și reîncarnare
uneori răspunsul tuturor întrebărilor
alteori simpla acceptare a necunoașterii
sau poate clipa de înălțare ideatică între două eternități

lumina nu este de două feluri
poate nici întunericul unic
dar se împletesc așa de firesc
întotdeauna împreună în noapte
niciodată la un loc ziua
între ele e loc și pentru umbră
locul celor nehotărâți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La granița dintre noapte și zi

Fă-, la granița
dintre noapte și zi
-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.

Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...

Spune-mi că nu mă mai vrei

Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La granița dintre noapte și zi

Fă-, la granița
dintre noapte și zi
-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.

Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.

Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...

Spune-mi că nu mă mai vrei

Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răstignire

Azi mi-aș dori fug departe,
Cât mai departe de voi, care
Duceți pe limbă piper, sare
Ca loviți cu mult mai tare...
Dar trupul meu, lipit de cruce,
Nu vrea nicicum se urnească!
Îi pare moartea mult mai dulce
Decât o viață pământească.

La ce e bun sărutul Lunii,
Cel întinat și mincinos?
Eu stau lipit de crucea lumii
Și nu mai pot privi în jos.

Din inima străpunsă îmi curge
Pârâul vieții, cald și lin.
Rămân aici, lipit de cruce
Cu ochii către cer; amin!

poezie de
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Orizontul năvălește dezmățat

orizontul năvălește dezmățat în pictura ierbii,
chiotul de flori se dă la o parte,
mi-s largi brațele ce le cuprind
și-n treacăt îmi strivesc ochii albaștri.
sunt într-un zbor de fluturi
ce taie albastru spălat de ploi,
între minus și plus infinit,
pe calea ce nicicând n-o voi străbate.
coloși de gânduri -nconjoară
înfloriți de ispita lunii,
cu fantomele îmbrățișărilor pictate-n apus,
eliberând destinul de căruntele amintiri.
stăpânesc geometric doar spațiul meu
tocmindu- cu noaptea pentru stele
și mă doare umărul tău stâng
ca și piramida cuvintelor prăbușită
în locul ce-nverzise ochiul orb.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Între minus și plus

între minus și plus,
marcând întinderea conturului verde,
nu te mai caut.
restitui liniștea,
dinaintea incendierii în roșu
a alergării,
în labirintul meu de zare închisă.

adun cuvintele retrase pe-o pagină palidă de alb,
înflorind o lumină de frunze liniștite,
pe literele galbene întârziate în colțul ochiului,
cu un luciu de cer neplouat.

secundele reci pictează în sânge
o nouă chemare,
fără un tei suit în vârful visării.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titu Maiorescu

Granița între cer și pământ e o linie matematică infinit de subțire. Dar numai un pas mai sus e încă cer, un pas mai jos e deja pământ. Între amândoi acești mici pași este deosebirea ca de la cer la pământ. Tot astfel în politică și în morală.

citat clasic din
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "O cercetare critica" de Titu Maiorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Prezența ta

iată- ascunsă în prezența ta.
îmi simt uitate toate încheieturile
ca pe niște unghii crescute prea lungi
în legile lor pur naturale.

noaptea nu-mi mai caută umbra
iar întunericul s-a lipit de geam
precum o perdea de abur uitată
pe o fereastră deschisă de ger.

sunt singura mișcare,
singura dinamică între cer și pământ.

prezența ta cuprinde fiecare atom,
fiecare existență din timp.

pe umărul tău simt ca universul răsfirat
galaxie cu galaxie, stea cu stea
înșiruind planetele numărate cu infinit
de la plus la minus.

și îngerii privesc cu un fel de zâmbet
ca o nuanță de gelozie.

și apele s-au strâns picure încet-încet
o singură lacrimă din ochiul luminii
semene, crească, consoleze
în loc de mii de cuvinte, inima mea.

iată- iubită de prezența ta care
niciodată,
dar niciodată,
vre-o umbră n-o poate pătrunde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Nimic nu mai tăcea

nimic nu mai tăcea,
din biserici psalmii urcau în cer,
pridvoarele coborau, pereții se surpau,
se tulbura spațiul cu toate turlele și pietrele adormite.
până și torsul pisicii făcute ghem era un sonor auzit.

neobosite, cuvintele sunau în urechi
scoțându-și inima afară, strigând,
copacii dădeau alarma prin frunze.
adevărul începea capete contur,
timpul îmi coborâse în palmă
ca o pregătire pentru rațiune.

totul a început cu harul silabelor
intrând în golul acela ca o rană,
până ai devenit chip din care a răsărit ultima silabă.
tăcerea a început vorbească
scurtând distanța până la pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La noapte

La noapte am împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!

La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.

La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.

La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.

La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.

A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.

La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Rătăcire

un pic de rătăcire prin verde
a scăpărat un cuvânt abandonat la o cafea
lumea dispăruse din prezentul clipei

absența mea neprefăcută
a lăsat iluzia demonstreze
cum două paralele se pot întâlni
pe orbita unei iubiri perfecte

în golul răsturnat
imaginile scriau invers poeme
semănându-le pe geamul ochiului

un ecou a evadat în trecere spre amurg
trezind secunda următoare
de pe itinerariu aflat în derivă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Se întâmplă

Și totuși se întâmplă,
fii prins în inelele lunii,
dezvelit în albastru sub cuvinte aprinse,
înalte și încete.

Sau dimineața într-o mahmureală metafizică
cu inima mâhnită, dezamăgit de noi înșine,
neputând înjgheba zborul în azur,
evitând asculți liniștea din cuvânt,
care uneori nu-i acasă.

Din cuvântul ieșit la suprafață
orice licărire nouă e rece, cifra doi e negată
și abisul din noi ne destramă gândind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

În ploaie

am mângâiat clipa, în ploaie
în tristă uitare
la capăt de mare
pescăruși albi țipă în zare
visare, chemare, uitare
în zbor ating duios gândurile apei
pescărușii zboară pe țărmuri de mare
e târziu și e noapte
freamătă timpul în cer
tăcerea plânge în ploaie
sunt orbul uitat pe o cărare
ce cântă plângând
la margini de mare
aștept chemarea
ce lungă e așteptarea
de noapte, de noi
ce lungă e veghea
aici, între voi
tăcerea plânge în ploaie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Salt peste timp

E iar românul oropsit,
Căci iar sunt vremurile grele,
Dar nu-i "pământului lipit",
Azi e lipit... prin cafenele...

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dreptul la diviziune

Împart tăcerea nopții la minus infinit,
Spre a divide timpul în ere neștiute,
Căci îngerul speranței, la mine a venit...
Mi-a plâns tăcut pe umeri, dorind să mă asculte...

În lumea lui de sticlă, prin semne mi-a urmat
Și am deschis lumina în versuri de fotoni,
Mi-am mângâiat privirea cu verbe de bazalt,
Născute din iubire de pace și de sori.

Plecate gene parcă, din lumea celor drepți,
Puneau o barieră prezentului din care,
Venisem ca o umbră. Dar îngeri înțelepți,
Deschisu-mi-au în noaptea uitării, altă cale.

Pe cai de constelații, am alergat. În vis,
Atâtea generații s-au dat spre-a fii cărare.
În lumea asta parcă așa stătuse scris:
"A scrie despre lume, cu literă de soare".

Am dreptul a divide ce timpul meu a dat,
Să-mpart în emisfere, lumină și tăcere,
Speranța în mai bine, oh, acest drept mi-a dat,
Spre-a nu mai fii în lume uitare și durere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Noapte umedă

astă noapte s-au desfăcut pereții

ca într-un film

pășeam pe iarbă printre craniile

pădurii

oase albe asemeni

unor margini de toaletă

pe care așezat cu picioarele

ascultam tăcerea rece

simțeam spatele tremurând

până ce greierii s-au alarmat

de gestul meu de gardian

ritmic respiram în fumul unui vis destrămat

umbră
și glas

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

O contopire

o contopire a zâmbetului roz cu albastru
a inventat o imagine fără capăt
rostogolindu-se fără oprire
într-o chemare fără glas, niciodată cuminte.

o nebunie perpetuă, într-o jumătate de vis treaz
fără întrebări și reguli
dezbrăcând pustiul destrămat
până la îngustare în unghiul acela necălătorit vreodată.

privirea rămâne întinsă pe arșița verii
în tăcerea prăbușită a unui fluture întârziat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte: o, tu, chip în adânc

Noapte: o, tu, chip în adânc
destrămat într-al meu.
Tu, căutării mele înmărmurite, adânc
covârșitoare, mereu.

Noapte, în privirea mea fremătând,
în tine îns㠖 trăinicie;
creație fără sfârșit, dăinuind
pământul când n-o să mai fie.

Plină de noi constelații
lepădând din goană nebună
pojar aventuros în interspații
tăcut ce se-nstrună.

Prin simpla-ți prezență, cât de mărunt,
covârșitoareo, știu –
totuși, uns cu-ntunecatul pământ
îndrăznesc în tine fiu.

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Sala armelor

m-am așezat jos lângă patul tău ce dintr-o dată îmi părea uriaș,
mâna ta dreaptă atârna însângerată iar stropii de viață desenau cercuri,
multe cercuri.
am stat cu spatele la tine până când ai închis ochii pentru veșnicie,
nu am dorit îți văd convulsiile schizoide de dinaintea ultimului zbor.
ca o băutură amară, moartea m-a chemat lângă trupul tău din care durerea absenta motivat,
te-am stropit cu picături de apa neîncepută și ți-am povestit ceva ce între timp am uitat.

două nopți am stat îmbrățișați între moarte și moarte.
Thanatos a fost răbdător și a stat departe de întrebările noastre copilărești.
apoi, într-o zi ai început miroși a pământ amestecat cu uitare.
dintr-o lume întunecată, mi-ai cerut te strig în toate zilele ce vor urma,
cu numele unei femei necunoscute.

când dimineața a venit îți ardă scrisorile de dragoste,
paharul era gol,
lumânarea stinsă...

poezie de (16 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Lumina este granița dintre două întinderi de întuneric

un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele
între două stări de agregare
punte între căutare și adevăr
coridorul strâmt dintre trup și reîncarnare
răspunsul tuturor întrebărilor
sau simpla acceptare a necunoașterii
prin imposibila zbatere de cocon
în căutarea curcubeului
ori o simplă clipă de înălțare ideatică
între două eternități
deși lumina nu este de două feluri
iar întunericul niciodată unic
se împletesc firesc
întotdeauna împreună în noapte
aproape niciodată la un loc ziua
între ele umbra
locul celor nehotărâți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook