Uşa deschisă

Lasă o uşă deschisă,
E vremea schimbării de an.
Din iarna ce pare confuză,
Lumina e "calul troian"

Ziduri vor cade stinghere
Gânduri ucise rămân.
An Nou libertate va cere
Iubiri, bucurie si cânt!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubire de lăcaşul sfânt,
Iubiri de ţară si pământ,
Iubiri de răsărit de soare,
Iubiri de munte si de floare,
Iubiri târzii.... iubiri de-o vară
Iubire vie-n primăvară
Iubiri eterne sau de-o seară
Iubire eşti si la izvor...
Sau in al mamei brat cu dor!
Iubire tu esti peste tot
De la bunică la nepot.....
Rămân pe loc şi mă gândesc
Eu unde oare te găsesc?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Febrile gânduri

Rămâi cum eşti, rămân cum sunt
Dar niciodată impreună.
Destramă noaptea vechi poveşti
Şi in tăceri raze de lună.
Nu pot nici să mă răzvrătesc
Ar insemna cu mine insămi
In doua tabere s-aşez
Febrile gânduri....
Rămâi cum eşti, rămân cum sunt
E-atâta linişte in casă
Iar ghiocei iviţi in zori
Privirea-n jos o lasă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada din vis

Am avut in vis zăpadă
Frunze galbene sub ea
Cade o lumină fadă
Dintr-un colţ după perdea

Si-n lumina risipită
Pe covorul alb-galbui
Mi se pare desenată
Viaţa mea si viaţa lui.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trend

cu o blană cam roşcată
vulpea intră în ogradă
şi îmi cere într-o doară
să-i dau broccoli şi-o pară.

se vrea vegetariană..
nu ia puii din poiană
şi-a lăsat năravul vechi
mănâncă iarna curechi.

să o cred? să nu o cred?
şi îi dau ca s-o încerc
cârnăciorii de Pleşcoi
şi sarmale-n viţă foi!

mofturoasă şi confuză
ea pe toate le refuză
dar le vrea pachet acasă
şi cu ostropel pe masă.

-vulpea mea cu dulci cuvinte
o duci bine.. ca-nainte...
dar vrei ca să fii în trend
eu naivul... să te cred!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia ce-mi oferea "calul troian"

Mulţumesc de amăgire,
Nu-s credul, naiv din fire,
Deci încearcă altă "pistă",
Prostia încă mai există...

epigramă de Constantin Enescu
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul troian avea un mânz, de asemenea troian.

aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1983)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

troian de zăpadă

Troian de zăpadă: calul troian al iernii.

definiţie aforistică de David Boia (16 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Viscolit cu fulgi măruţi
Ninge peste case
IIarna aruncă cu bănuţi
Fiindcă se intoarse
Din vacanţă unde-a fost
Să negocieze
Pană unde poate ajunge
De la Moscova.... fireşte
Mai se-mpiedică.... mai cade
Sunt scuturi americane

Dar frumoasă si perfidă
Se tot uită in oglindă
Unde dau? unde răsar?
Mai am zile-n calendar?
Iarnă albă şi frumoasă
Tot te duci...
Nu fii angoasă
Lasă zâmbete pe faţă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini ucise

Am râs... si asta-i terapie
Intr-un tunel unde nu ştie
Chiar nimeni, unde-i suspendată
O luminiţă, mic brodată
Cu raze vii imaginare,
Speranţa zilei următoare
Răsaduri de viaţă nouă
Si râdem, nu vedem că plouă.

Deasupra noastră a tuturor
Destinul e năucitor....
Un malaxor in care vise
Ascund luminile ucise.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna ezitantă

Iarna asta şugubeaţă
Şi cu nasturi de verdeaţă
Pune grilă la valori
Şi transformă fulgi în ploi.
Ori e soare, ori e nor,
Sau un vânt răscolitor,
Nici îngheţ, nici săniuş
Ghioceii stau ascunşi.

Caisul a-nflorit deja,
Îngheţat cam tremura.
Lebăda pe lac pluteşte
Liniştită ca-n poveste.
Salcia verde de ciudă
Tot încearcă s-o ascundă.
Iarna pare ezitantă....
Însă toţi o vor plecată.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde iarna

ger la munte, ger la mare
şi cu el albă ninsoare
şi pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi

şi acum s-a repezit
cu vânt aprig şi-a-nflorit
flori de gheaţă în fereastră
ţurţuri albi în colţ de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?

mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrigurată

iarna mea de altădată,
lucitori conduri de argint
şi steluţe în ghirlandă
spune-mi unde ai fugit?

lunecam cu săniuţa
pod de gheaţă pe Ampoi,
lumina în noapte luna
eu citeam la lampă foi.

iarna mea scumpă podoabă
cu brăduţ în sărbători
ai plecat uitând în grabă
"Car frumos cu patru boi "

şi acum înfrigurată
te găsesc prin amintiri
cu o mână îngheţată
îţi fac semn ca să revii...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisajul din România pare de neînţeles, fiindcă simbolurile au fost construite intenţionat pe dos. E calul troian în versiunea informaţională.

Vlad Fiscutean în revista Q Magazine, interviu (10 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săraca inima mea

nu mai vreau ceaţă şi ploi
nu mai vreau val de ninsori
vreau soare şi iarbă verde
unde dorul meu se pierde

vreau cu tine pe colină
noaptea când e lună plină
vreau ca să-mi aduci în dar
floare de mărgăritar

vreau sărutul să mi-l dai
vreau în braţe să mă ai
vreau să râd cu bucurie
alergând pe o câmpie

vreau şi vreau mereu ceva
săraca inima mea
bate... bate... nu se lasă
încă nu-i vremea de coasă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea speranţei ucise

E ropot de ploaie de vise
Şi fulgere-n minte îmi vin,
E vremea speranţei ucise,
E timpul menit să mă-nchin.

Genunchi-mi sărută cu teamă
Granitul tocit de pe drum
Şi drumul începe să geamă
Că-ncep a-l iubi la costum.

O rugă-mi atârnă de buze;
De ce nu se-nalţă la Cer?
Silabele mele-s lăuze
Şi nu mai plutesc în eter!

O ploaie de vise nebune
Ce pare acum c-a trecut,
Genunchii-mi încep să se-adune
Din drumul atât de tăcut.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premoniţii

Ea... pe creanga unui nuc
Eu din casă o ascult,
Şi încerc s-o îmbunez
Aruncând din pâine miez

Nu se lasă păcălită
Şi tot cântă, parcă strigă
Eu îi spun că nu-i frumos
Nu fi rea, hai dă-te jos.

Sub un cer cu nor închis
Noaptea cade ca un vis
Zbuciumat şi alergen
Premoniţii în ungher.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

pierduţi in noapte, rătăciţi,
ca două suflete stinghere
ne mai cred unii-ndrăgostiţi
de noi şi visele rebele.

nu ştiu că am murit demult
suntem năluci în noapte
doi oameni care merg tăcuţi
şi dincolo de moarte

e mâna mea? e mâna ta?
uscate-s amândouă
timpul a pus pecetea sa
şi a-nceput să plouă.

plouă cu lacrimi de sfârşit.
plecăm şi nu ştim unde.
am fost copii, suntem bătrâni
rămân in urmă umbre.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

pe drumul spre casă
inima-mi bate...
pe-o uliţă-i mama
si-un foc care arde!

fereastra-i deschisă
poarta e veche
lar gardul se-nclină
cu gând să m-aştepte!

ograda-i curată
sub ramuri de prun
curcanul se-nfoaie
se pierde-n Crăciun!

purcelul in paie
se-ascunde cât poate
mielul suspină
-nu-mi pare dreptate!

zăpada se lasă
putin aşteptată
nepotul cuminte
aşează o gheată

din abur fierbinte
de pâine-n cuptor
intorc firul vietii
spre casă... cu dor!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ta

tu eşti lumina lămpii
care atrage fluturi
în jurul ei...
se rotesc într-un dans efemer
al destinului
şi cad istoviţi cu aripile arse
de lumina ta
în întunericul nopţii

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu

Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ţi văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată

Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înţeles
Cât îi iubesc şi cât mi-e dor
Când seara genele cobor

Şi noaptea mi se pare tristă
În dimineţi nu mai există
Speranţa zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine

Mai mult ce aş putea să spun?
Te chem şi-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!