Interval

când din toate sunetele nu aud
decât înflorirea
şi nu mai există alt adevăr
decât ninsoarea
călător cumsecade prin saharele memoriei
în regretul umbrelor ascult şi nu-s oarbă
cum încolţeşte încă un mugur de floare
lângă rana cea mai adâncă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel moment

când nu mai auzi nimic
când cerul nu mai e cer
când din toate sunetele nu auzi decât linişte
când nu mai e pământ
şi nu mai există alt adevăr decât înflorirea
când uiţi cine-ai fost
când uiţi cine eşti
când uiţi de trecătorul cumsecade biet detaliu
ce încetineşte paşii sunători prea tare
în acel moment asemenea surzilor
poţi asculta
în regretul umbrelor sfărâmând bucăţi de tăcere
un mugur cum se desface înlăuntru
în clipe de nesfârşire

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe umăr înflorirea

prin labirintul plin de soare
drum
ca umbra unui vis
pe umăr înflorirea
mai uşoară ca aerul
dantelă
ocrotitoare
pasului ce nu renunţă
a merge viaţa dincolo de
rubiconul roşu
aprins
în tresăriri
de izvoarele
închizătoare de răni
în abis

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare este mai vrednică de cinste decât locul în care răsare.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există locuri pe care le priveşti până te dor ochii... În livadă, ascult primăvara...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile şi florile ne fac credincioşi memoriei noastre.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimul

uite îmi acord acest timp
unui exerciţiu de concentrare ascult sunetele
acestei zile de vară
nebuloasa nu are nicio logică
şi de-ar avea ce are a face cu logica mea
n-are niciun rost sună ca şi cum nu aş şti nimic
sau aş şti totul despre acea zi
atunci de ce să nu o ating
uite prevăd şi privesc mai cu luare-aminte
nu ca să o mai descopăr încă o dată
şi că va fi la fel de cald
luntrea mea uşoară cum e
o va străpunge şi o va trece
pentru revărsarea
nesfârşitei promisiuni de bucurie
a curajului de a fi unde nu am fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu când ascult muzică mă contopesc cu sunetele. Au formă, culoare, consistenţă. Au gust, miros, mişcare. Le aud cum dansează prin întuneric. Cum se îmbrăţişează. Văd cascade multicolore de armonii. Simt adierea lor blândă pe lângă tâmple sau, dimpotrivă, vârtejul stârnit dintr-odată pe corzi... Le inspir parfumul discret. Le las să se topească pe limbă. E ca şi cum artistul s-ar fi sublimat în toate aceste sunete, iar eu ascult muzica sufletului său.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimul

uite îmi acord acest timp
unui exerciţiu de concentrare ascult sunetele
acestei seri de vară
nebuloasa nu are nicio logică
şi de-ar avea ce-are de-a face cu logica mea
n-are niciun rost
sună ca şi cum nu aş şti nimic
sau aş şti totul
despre seara aceea atunci de ce să nu o ating
uite prevăd şi privesc mai cu luare-aminte
nu ca să o mai descopăr încă o dată
şi că va fi la fel de cald
luntrea mea uşoară cum e
o va străpunge şi o va treace pentru revărsarea nesfârşitei
promisiuni de bucurie
a curajului de a fi unde nu am fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există disperare mai mare decât aceea pe care o simţi la o vârstă foarte fragedă, când ai amintiri puţine şi sufletul plin de dorinţi şi când viaţa ta nu s-a îmbogaţit încă prin experienţele trăite de alţii; cu toate acestea, noi cei care privim dinafară nu înţelegem gravitatea unei disperări premature, ca şi când posibilitatea noastră de a privi în perspectivă ar putea uşura durerea oarbă a celui care suferă în prezent.

George Eliot în Moara de pe Floss
Adăugat de Andra F
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descifrări

ecouri din ţara sunetelor
le aud printre hieroglife în
note muzicale secrete
polare licăriri electrice
înnoadă imaculări în retine

toate le am în şir de cuvinte
suav destin al unui refren
o poartă de aer prin care ninsoarea
retăceşte ca o simptomă fugară

visul de noapte m-a trezit
azi nu mai scriu nimic
desenez adierile lichide dintre gene
nedumeriri pierite în zăpezi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlnesc păsările

de câte ori le întâlnesc aflu că sunt alta
ochii devin încet încet rotunzi
limba alunecă spre triluri ce mă urmează
mai aplecată ieri coloana
îşi îndreaptă vertebrele şi le orânduieşte
într-un trunchi drept de copac
cu ramuri-braţe pe care
se aşază una lângă alta nenumărate frunze-păsări
şi o tandreţe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării şi mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre
un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce s-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce încă nu miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subraţele scorburilor
încât merită să le ascult foşnetul cât văd soarele ce apare de la răsărit luminându-le suişul
până vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo şi-au avut pregătit de la naştere cuibul
pentru întoarcere în vara
ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele lor
şi totuşi
îmi mai îndrept o dată spatele
şi aripile închipuite pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne simţim vinovaţi, fără forţă sau goi înlăuntrul nostru, n-avem încotro decât să îngenunchem şi să ne îndreptăm rugăciunea spre îndurarea Lui, chiar dacă vom fi siliţi să trecem prin foc. Va fi unul purificator, trimis dintr-o Raţiune a raţiunilor.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există momente când îţi măsori îndoielile, speri, crezi, îţi aduni puterile. Taci. Asculţi. Visezi. Şi toate acestea pentru a-ţi da curaj în ceea ce faci.

Marilena Tiugan în Scrisorile unei necunoscute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul obţine mai multe victorii decât omul...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că El există şi când nu mi-e frică.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rostim un adevăr, e inutilă încercarea de a ne modula vocea, deoarece nimeni nu va ţine cont de acest lucru.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura are o ţintă mai modestă decât a oamenilor: să ajungă la inima lor.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, în ciuda a ceea ce gândeşti, te simţi mai sus decât un munte...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, când încă zorii nu-s...

Vreau să vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire şi o primesc (ştiţi voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină şi beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun şi în singurătate, să nu îi fie prea urât şi-n liniştea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare şi de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porţi închise unde bat atâtea suflete-n neştire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus şi să-mi aduc de ele-aminte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vrajă secretă pătrunde lucrurile când un duh pătrunde în ele şi le face să arate altfel decât le-am văzut noi în realitate.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!