Ciupercărie de întrebări

de ce sunt pe lume cutremure devastatoare?
de ce avari şi hoţi defrişează păduri?
de ce încă din faşă îngeraşul moare?
de ce-n loc de spitale se construiesc borduri?

de ce ne guvernează toţi zeii corupţi?
de ce trubadurii cerşesc în stradă?
de ce poartă lumea pantalonii rupţi?
de ce gem munţii cu lacrimi de baladă?

de ce suferă pruncii cu părinţii plecaţi?
de ce sunt sclavi în veacul modern?
de ce se frâng şi cad aştrii fermecaţi?
de ce destinul vieţii nu este etern?

de ce-i pe apa Sâmbetei planul aurifer?
de ce nu pot să dorm fără somnifer?

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri blestemate

se poartă tatuaje şi pantalonii rupţi
e isterie-n ţară zgomot pentru nimic
poporul e condus de zeii corupţi
suferă tot neamul cu mare cu mic.

vântul printre frunze şuieră bezmetic
cerul răstoarnă peste noi şuvoaie
politica-i o curvă de ordin luetic
pământul este împânzit de noroaie.

în lăcaşe mizere se-aud fluierături
lumea aşteaptă minuni să se întâmple
indiferenţa crasă creşte pe arături
sărăcia că tristeţea zvâcneşte în tâmple.

în butoiul cu probleme mustesc înjurături
catedrala neamului cu rugăciuni se umple.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de chitară

lumea e suferindă sub zeii tirani
flăcări stârnite mistuiesc păduri
copii apelor flămânzi cormorani
deplâng bugetul risipit pe borduri.

se luptă cu probleme generaţii în blugi
mirările lor cresc în lanul cu maci
harnici români au devenit slugi
la zeii străini cheflii şi buimaci.

blestemul vieţii e ca pâinea amară
curve politice se întrec în orgii
suferă în pribegie doruri de ţară
doar Magicianul poate face magii.

curg lacrimi dinspre munţi spre mare
între Tisa şi Prut suspină chitare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi din Lună

cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc gheţarii de la Polul Nord
vremea se complică eu mă frământ
des îmi ascult suspinele din cord.

pun multă pasiune pe cuvânt
lucrând la fişierele din word
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc gheţarii de la Polul Nord.

viruşii în lume sunt purtaţi de vânt
moartea-i pretutindeni bate un record
pământul oftează după un alint
zeii sunt ameţiţi cu whisky la bord.

cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc gheţarii de la Polul Nord.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fericirii

cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfinţit de Dumnezeu
să fiu poet romantic sunt predestinată
deseori îmi pare că am aripi de zeu.

de părinţii mei am fost încreştinată
şi învăţată să trec peste ce-i greu
cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfinţit de Dumnezeu.

nu cred că viaţa mea e subminată
de vre-un demon. azi ştiu cine sunt eu
trăiesc în armonie cu lumea minunată
cu romantism mirabil voi vieţui mereu.

cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfinţit de Dumnezeu.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe bulevardul răzvrătirii

cerşesc alinare de la Sfânta Treime
sunt cerşetoare pe bulevardul răzvrătirii
vreau viaţa să-şi arate laturile sublime
în care nu mai suferă stingheri martirii.

întind mâinile după lumina sfântă
să mi-o aşez pe tâmple ca un nimb
în universul ei toţi îngerii cântă
o rugăciune pot să-i dau la schimb.

beau agheasmă setea să-mi potolesc
am luat-o gratis de la mitropolie
miracolul din apă pioasă slăvesc
spală gânduri negre de melancolie.

cerşesc îndurare de la Dumnezeu
să curme răzvrătirea din sufletul meu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şcolii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem,
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul scoicii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul, rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâtea...

Sunt atâtea stele,
Pe Ceru-nalt şi Sfânt,
Şi toate poartă nume,
Ca omul pe pământ.

Sunt atâtea ape,
Cu trainicele punţi,
Şi cărări ce duce,
Prin păduri şi munţi.

Sunt atâtea-n lume,
Încă de-nvăţat,
Învăţături bune,
Ce-n cărţi s-au păstrat.

poezie de Stelian Daniel
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leru-i Doamne, ler

o colindă în zare se aude
cu veşti de an bun şi noroc
bucurie pentru prieteni şi rude
Crăciunul ne adună pe toţi la un loc.

leru-i ler, răsună până la stele
cerul se pogoare în sufletele noastre
merii iubirii inmuguresc sub piele
visele zboară sub bolte albastre.

pocnituri de bici se aud în stradă
pruncii se pregătesc de pluguşor
mii de lumini în oraş fac paradă
ninsori de poveste cad uşor uşor.

tradiţia de sărbători mândrie strămoşească
se naşte Hristos lumea să o sfinţească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta cu viaţa

M-am săturat de-atâta răutate,
Şi cum batjocura e la alţii,
Eu văd că nu e-o noutate,
Că nu ştim unde ne sunt fraţii.

E-atâta sărăcie-n ţară
Şi mor bătrânii ne-ngrijiţi,
Iar alţii au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiţi.

Ce viaţă grea şi ce mai soartă
Şi ce durere şi ce chin,
Mulţi dintre noi ieşim în stradă
Şi eu nu pot să intervin.

Sunt care râd şi chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoţi,
Ei nici nu ştiu ce este artă
Şi sunt analfabeţi mai toţi.

Vai de copii şi de nepoţi,
Ei ne ajută pe noi toţi
Şi-au să trăiască printre hoţi
Şi din lacrimi nu-i mai scoţi.

poezie de Eugenia Calancea (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă îngerilor din pustiu

E cerul senin câmp cu flori
Şi lumea e doar un pustiu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi,
E toamnă şi-atât de târziu.
Trec prunci fără mamă prin timp,
Săraci de părinţi şi iubiri,
Trec pruncii cu tată la schimb
Şi lumii aduc mulţumiri.

E cerul senin câmp cu flori –
O lume de simple minuni.
Ei trec prin vulcanice zări,
Prin lacrimi şi peste furtuni.
Străini în amonte plecaţi,
Aval de dureri luând în piept,
În noaptea de doliu sunt fraţi,
Legaţi prin destinul nedrept.

Şi lumea e doar un pustiu,
Tăcere şi lacrimi şi ploi.
Sărmani prunci, cu voi vreau să fiu,
Să ştiu de-ale voastre nevoi.
Pe străzi insalubre şi reci,
Dezbrăcaţi, înfometaţi, goi,
În liniştea nopţii de treci,
Doar Domnul e-alături de voi.

Din pleoape curg lacrimi de ploi,
În suflet e-un râu de dorinţi,
Spre Tatăl Ceresc numai voi
Înălţaţi repetat rugi fierbinţi.
Făeă voi lumea toată ar fii
Un pustiu şi un timp în zadar,
Căci ne-am naşte în goluri de zi
Şi prin noapte vom trece arar.

E toamnă şi-atât de târziu,
Voi plângeţi cu toamna deodat',
O ramură udă să fiu,
O pleoapă, un vis... m-am rugat.
S-acopăr cu sufletul meu
Durerea ce-n voi a-ncolţit,
Să fiţi pentru mine, mereu,
Un drum către plus infinit.

Trec prunci fără mamă prin timp
Popasul din ceasul târziu,
O flacără slab pâlpâind
Pierind prin abstractul pustiu.
O clipă din binele ieri,
Speranţa eternului mâine,
Un vis – piedestal altor veri,
Flămânzilor colţul de pâine.

Săraci de părinţi şi iubiri...
Să-mi trec peste timp sărăcia,
În carnea aceleiaşi firi,
Să încolţească-omenia.
Un gând pâlpâind hrănitor
În suflet cerşindu-şi dreptate,
O ploaie, un tremur uşor,
Un pas, încă unul spre moarte.

Trec pruncii cu tată la schimb,
Îşi plâng neiertarea prin noi,
O poartă spre-al timpului nimb
Mânjită de-a grijilor ploi,
Nevoi repetat le urzesc
Durerea şi dreptul de-a fi...
Se-ntreabă de ce mai trăiesc,
De ce mai există o zi.

Şi lumii aduc mulţumiri –
Acelaşi ecou repetat,
Aceleaşi dureri, tânguiri
Ce-n noi, ca un cânt s-au creat.
Fiţi, oameni, mai buni şi mai drepţi!
Daţi celor ce plâng – cei ce n-au
Lumină, etern înţelepţi...
Făclii de dreptate vă vreau!

Şi lumii aduc mulţumiri...
Trec pruncii cu tată la schimb,
Săraci de părinţi şi iubiri,
Trec punci fără mamă prin timp.
E toamnă şi-atât de târziu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi
Şi lumea e doar un pustiu...
E cerul senin câmp cu flori...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România se moare de prostie

În România prea uşor se moare
În România se moare în spitale
E aşa de trist şi totul doare
Ne mor copiii in incubatoare

Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat

În loc să construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane şi tanchete

Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia şi hoţia
E un tandem ce poţi să-l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament

În România se moare la birou
În România se moare la metrou
În România este atâta nepăsare
De aceea în România se tot moare

Români veniţi cu toţi în stradă
O Lume întreagă să ne vadă
Nu suntem groapă de gunoi
Putem renaşte doar prin noi
 
Veniţi să strigăm într-un glas
Chiar dacă ţara e în impas
Avem un viitor, el este scris
Pentru eroii neamului a fost un vis

Chiar dacă am pierdut un rege
Pe urmele lui vom merge
El ne-a vorbit de-a ţării nemurire
De-a noastră mântuire prin iubire

În România se moare...
Vă mai interesează Domnilor de ce oare
În Parlament doar vă certaţi, se ştie
Păcat, în România se moare de prostie

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tot ce-i

Din fiecare cupă-n floare
Tu-mprăştii lumea de nectar,
Din stele eşti o călătoare
Regină, în stupul planetar.

Din munţii albi de spumă castă
Eşti piscul ce vor toţi s-atingă,
Din închisori eşti o fereastră
De-azur ce dorul vrea să stingă.

Dintre petrecerile lumii
Tu eşti dorita parteneră,
Din nestematele minunii
Tu faci brăţară viageră.

Din tot adâncul de mister
Eşti mina-n pietre preţioase,
Din tot ce-n zbor este pe cer
Eşti flacăra de rugi pioase.

Din fundul de abis marin
Tu eşti lumina călăuză,
Din glas eşti sursa de suspin,
Din scris doar tu te-aşterni, o muză.

Din toate viile-nsorite
Tu eşti esenţa de licoare,
Din tot ce-n lume sunt ispite
Eşti singura ce dă candoare.

Din dor de-a fi, de-a exista,
Doar ochii tăi dau strălucire;
Sunt perle din ocean, din nea,
Ce-mpodobesc o omenire.

Din tot ce-avem divinizat;
Ce-i simţ, auz, vorbit, privit,
Din visul de-o eternitate,
Doar tu s-ai drept de moştenit.

Din toate zilele ce am
Cele mai scumpe sunt cu tine,
Din nopţile ce nu dormeam
M-ai îmbătat de miresmi fine.

Din fiecare clip-a vieţii
Doar tu-mi faci ore de nesaţ,
Din anii dulci ai tinereţii
Doar tu mi-eşti chip de vis la braţ.

Din tot ce nu-i şi din tot ce-i
Să plămădeşti ce nu există;
Dintre fărâme să mă iei...
Să-ţi fiu ingredient pe listă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

nu le ştiu pe toate dar învăţ constant
trăiesc printre semne aer pământ apă şi foc
paradisul este vesel, magic palpitant
şi-n braţele lui Dumnezeu am şi eu un loc.

descopăr zilnic lumea cu iubiri enorme
chemările izvoarelor ce mă transfigurează
ascensiuni în lumină se îmbracă în forme
un contur de miracol mă încadrează.

pe-un romantism eclectic sunt stăpână
da da iubesc viaţa fără pic de rezervă
izvorul poetic mă umple ca pe o fântână
cu ambiţii mari sunt plină de vervă.

sunt în toamna vieţii condusă de rutină
dependenţă de poeme lumea mă observă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul se scurge

Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în şuvoaie

Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngeraşul meu"

Eu ţi-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferinţă
Lacrimi şi durere

Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Şi din nou vei bate
Tu la a mea poartă

Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngeraşul meu "

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate popoarele au hoţi şi corupţi, dar... (după un aforism de Vitalie Ciugureanu)

Hoţi, corupţi sunt peste tot,
Ba şi câte-un mafiot;
Doar la noi e balamuc:
Noi i-alegem şi conduc.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (13 februarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vechea stradă

Pe vechea stradă, de-altă dată,
Mă poartă paşi-mi osteniţi,
E amintirea estompată,
Şi-i colb pe umeri gârboviţi...

Castanii de pe vechea stradă,
Cu triste crengi ce parcă plâng,
Prin ceaţă lasă să se vadă,
Faţade ce sub ani se frâng,

Ferestre cu obloane trase,
Ce poartă taine-n dosul lor,
Anume parcă ca să lase,
Să încolţească vechiul dor,

Trăit în anii tinereţii,
Alături de făptura ta,
Ce dat-a dulce-amarul vieţii,
Pe care nu îl pot uita,

Căci vechea stradă de-altădată,
E martor mut al vremii când,
Păşeam cu inima curată,
Un singur trup, un singur gând...

Iar azi tu eşti în altă lume,
Pe vechea stradă merg zdrobit,
Şi strada parcă n-are nume,
N-are-nceput, n-are sfârşit...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezrădăcinând pământul

Avem o sete ancestrală
De totul nostru pământesc
Când ne pătrunde pân' la boală
El dorul pururi strămoşesc.
De ei părinţii ce ni-s fraţi
De ei bunicii, depărtaţi
Căci nu există-ngăduinţă
Decât cu toţi într-o fiinţă.
Pierduţi suntem făr' de părinţi
Şi rupţi părem fără de sfinţi
Obârşia ne împresoară
Când el destinul stă să moară.
Tăicuţă nu uita, curând
Vom fi o lespede în vânt
Iar tu măicuţă ţine minte
Că te-am iubit, făr' de cuvinte.
Iar de bunici, nu pot uita
Căci port amprenta cea mai grea
A ce-i el sângele din vine
Mă rog acum şi chiar îmi vine,
Să vă trudesc un gând etern
Ca firea mea ce o aştern
Să se absoarbă în zenit
Să fim alături, întru infinit.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilogie

prin lumea asta mare sunt doar un pasager
să adun splendori, lumini râd în retine
cu gânduri de iubire construiesc în cer
un loc al veşniciei pe tărâmuri senine.

fluturi de iubire şi-au făcut culcuş
în inima mea blândă şi evlavioasă
gândurile-s versuri, freamăt de arcuş
sufletul meu să cânte romanţa duioasă.

cu fiecare vers mi-asigur nemurirea
voi fi precum o stea fără de moarte
plâng de fericire sensibilă-i gândirea
lumini dumnezeieşti mă poartă departe.

credinţa-n Dumnezeu innobilează firea
sublimu-i univers înţelepciuni împarte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!