Când copiii-ți calcă pragul
Parcă-ți intră ceru-n casă
Și e viața mai frumoasă
Și Crăciunul, de tot dragul...
catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când îmi vine copilul acasă
Este viața cu mult mai frumoasă.
Doar că pleacă din nou și rămân
Nopți și zile cu dorul stăpân...
catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept Crăciunul... el face viața mai frumoasă
Viața mea
tablă de șah
Iar eu azi sunt nebunul
Poate veți rade
de ce spun
Dar eu aștept Crăciunul.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Să-ți intre florile în casă,
Să nu mai plece niciodat'!
O violetă-ți pun pe masă,
Să o miroși pe înserat...
catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
Când ai simțit că-n lanțuri grele,
Un vrăjitor mă înrobise,
Ai întrebat doruri rebele
De ce-mi sunt rănile deschise?!
Luând o rază din Lumină,
Ai alungat spre alte lumi
Tot ceea ce însemna vină
De-a ne iubi, ca doi nebuni...
Și vrăjile ai risipit
Cu muguri vii de fericire,
Când ai rescris în Infinit
Povestea noastră de IUBIRE...
De dragul tău, răsar zorele
Pe drumul ce-l străbați spre mine!...
De dragul tău, se aprind stele
În nopți, când mă gândesc la tine!
De dragul tău, mi- aduc aminte
Că omul este minunat!
De dragul tău, pun în cuvinte
Trăiri din sufletu-mi curat!
De dragul tău, viața e cântec
Și lumea-mi pare mai frumoasă,
Tot răul fuge, ca-n descântec,
Când îmi apari în prag, acasă!
Prind fluturi din parfum de floare,
Când mă săruți cu nemurire...
Ți-i dăruiesc, Rază de soare,
Ce mă răsfeți cu fericire!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul feminin
Admirat-am cu tot dragul
Piciorușul dumneaei,
Dar m-abțin când trece pragul...
(E în pragul pensiei!)
epigramă de Sever Purcia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigarea colindătorilor
Hai! Crăciun în casă,
În casă curată
Și mult luminată,
De venirea lui,
Ziua Domnului,
A mântuitorului,
Bucuria omului.
Hai! Crăciun în casă,
Intră pe fereastră,
Cu colindă aleasă,
La cei ce te-așteaptă,
Cu brad și beteală,
În prag cu aburi și zăpadă.
Cu stele de gheață,
În geamuri cu ceață.
Hai! Crăciun în casă,
Cu colaci pe masă,
Și sarmale-n oală,
Din lut de la țară,
Cu tort auriu de mămăliguță,
Și friptură grasă,
În vârf de furculiță.
Hai! Crăciun în casă,
La bucurie aleasă,
Cu vin rubiniu,
Cu tare rachiu,
Apă de prună și foc,
Toți colindătorii,
S-aducă noroc,
Când bat la fereastră
Și ne intră în casă,
Domnului Iisus
Să îi mulțumească
poezie de Valeria Mahok (27 decembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Are pragul durerii foarte scăzut. Țipă și când i se calcă umbra în picioare!
aforism de Mihail Mataringa (28 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Au rămas singuri pe lume
Într-o casă din pădure,
acolo între castani,
Doi bătrâni, singuri pe lume,
trăiesc gârboviți de ani.
Singurătatea-i apasă,
viața lor e mai amară.
Nu mai pot ieși din casă,
nu mai știu ce e pe-afară.
Viața lor spre moarte suie.
Nu mai pot să vadă largul.
Copii n-au ca să-i mângâie,
Nimeni nu le trece pragul.
Când glasul lor se stinge,
cine îi va îngropa?
Cine oare îi va plânge?
Sau... fiarele-i vor devora.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2007)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vai, s-a rătăcit Crăciunul!
Iarna a uitat să vină, s-a-mbătat pe la hotare,
Dezbrăcată plânge-n vamă și se vaită-n gura mare,
C-a pierdut și pașaportul și nu știe ce să facă;
Să-i aprindem lumânarea și s-o îndemnăm să tacă!
De atâta văicăreală, de atâta lamentare
S-a topit zăpada toată și doar pe sub munți de sare,
Gerul își înmoaie deș' tul și adoarme pe-o ulucă,
N-are niciun gând de gheață, n-are niciun gând de ducă.
În vacanță, cică-i bine... n-are iarna vreo rușine,
C-o așteaptă-o lume-ntreagă. Ea se simte tare bine,
E chiar mândră că-i dorită cu așa înverșunare
Și zâmbește sub mustață și se-mbată și mai tare.
E așa o nebunie, că nu știi de-i primăvară,
Vara calcă peste toamnă și ai sta numai afară,
Muguri stau să crape-n ramuri, cântă-n luncă pitpalacul
Și au răsărit zambile, a-nflorit și liliacul.
Responsabilă, instanța cea astrală stă pe gânduri
Și nu știe către cine, să trimită două rânduri,
Ca să ceară să revină ordinea și disciplina:
Cine-a bramburit firescul, cine poartă toată vina?
Ce-i mai rău, e că norodul e în ceață și tot cere
Un răspuns: vine Crăciunul sau e rost de Înviere?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consăteanul
Revenind în sat de dragul
De-a se însura cu ea,
Când s-o treacă-n brațe pragul,
Observă că fata-i... grea.
epigramă de Marian Popescu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND VREI POȚI
Ținând morțiș s-o treacă pragul
Pe ''uriașa'' lui soție,
S-a opintit și cu tot dragul
A dus-o în bucătărie.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marie
Că te iubesc, îmi cer să fiu iertat
Dar viața mea mi-o pun ofrandă ție;
Frumoasă ești, cum alta nu-i, Marie!
Întreci și alba ziuă și cerul înstelat!
Mă iartă că în cale îți ies topit de dor
Când tu alergi pe umăr cu cofița,
Ca trupul să-ți dezmierd și ochii și gurița
De dragul tău preface-m-aș izvor.
Mlădie când te-nvârți în roata horii
Și când cu-n zâmbet larg îți umpli fața
Și blândă și frumoasă îmi pare dimineața.
Să fii a mea ucide-aș toți feciorii!
Lipici le-aș pune opincilor ce porți
Oriunde ai pleca, la mine să te-ntorci!
poezie de Florica Iacob (mai 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună, blană luxoasă...
Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreață și sfătoasă,
Dar în simțiri zdrențuroasă,
Cu limba caldă, mieroasă,
Vulpe de soi, mincinoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ți impui statutul tău,
Înspre tot ce e mai rău.
Minciună, esență crasă.
Vorbă veche, vorbă falsă,
Ieși din viața mea frumoasă!
Și te du cât vezi cu ochii,
Fiți-ar viața doar deochi-uri!
Să nu mai strunești pe nimeni,
Cu promisiuni de bine,
Cât mai ai viață în lume.
Minciună blană luxoasă...
Te blestem, să mori din fașă,
Să-ți piară sămânța grasă,
Ce otrăvește viața mea
Și viața lumii frumoasă,
De cine n-o vrea curată,
Stați-ar năravul pe piatră!
Minciună, blană furată.
poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la replica replicii, la replică, la...
Ai înțeles aiurea, parola-i de la poartă.
Nu-i nicio stratagemă, și-n cont chiar nu am bani,
Că-mi e de-o vreme-ncoace, cum știi, purceaua moartă
Și nu mai am nici cloșcă și nu mai am fazani.
Degeaba strigi la lună, cu urlet de jivină,
Dobânzile nu intră, când nu mai e nimic.
Amorul nu renaște când porți atâta vină
Și mă tratezi, iubite, ca pe un inamic.
De mai dansez prin casă și la lumina lunii,
Mă cred o Cosânzeană venită din povești,
Eu n-o fac pentru tine, ci mi-au cerut nebunii
Să mă prefac în ielă, ca să înnebunești.
Și cheia ce-ai văzut-o, tronând pe noptieră,
E cheia de la ușă, visezi ca de-obicei.
Vrei și fripturi, bag seama, dar ai pe-o fructieră
Umor și epigrame. Mănâncă, câte vrei!
Te-am invitat în brațe, să te atrag în plasă.
Cum te gândești tu, dragă, la sex și la prostii!
Știam că ai lumbago, iar io-s așa de grasă,
Că nu mai pot, iubite, să-ncap în poezii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine intră mai întâi într-o casă?
Cheia intră.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În a treia noapte, Țugulea visă un vis ce-i plăcu. Se făcea că el era într-o grădină frumoasă, frumoasă ca un rai. El ședea acolo, într-un colț, trist și mâhnit că nu putea umbla, să se bucure și el de frumusețile acelei grădini. Păsările cântau de se spărgeau. Frunzele de pomi fâșâiau de adierea vântului și florile răspândeau un miros de te îmbăta. Se uita cu jind la toate astea, căci nu putea să se desfăteze și el. Atunci ridicând ochii în sus, se rugă lui Dumnezeu să-i ia viața mai bine, decât să trăiască în așa ticăloșie. Pe când se făcea că se roagă, deodată i se arătă dinainte o zână așa de frumoasă și de blândă, cum nu mai văzuse el în viața lui așa ființă.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El nu mi-a spus niciodată
intră
dragostea mea
am lăsat ușa deschisă
acum te poți plimba în voie prin casă
poți să ștergi praful
să uzi florile
să-mi arunci amintirile pe fereastră
el nu mi-a spus niciodată
hai
intră
dragostea mea
plimbă-te în voie printre umbrele vechi
fii cea care ai fost mereu
îmbracă-mă în iluzii
să îmi pot duce
mai departe viața asta
nu
el nu mi-a spus niciodată
intră
intră dragostea mea
am lăsat ușa deschisă
de acum poți să îți prinzi umbra subțire
pe oricare zid
hai
intră
intră dragostea mea
fii tu femeia fără de care sângele meu
nu mai poate să tacă
el nu mi-a spus niciodată nimic
și eu l-am iubit
da
l-am iubit
chiar și așa
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem fără țintă
nu pot să fiu frumoasă în fiecare zi
când te gândești la mine
nici măcar poetă nu pot să fiu
îmbrăcată în cuvinte
să apar
din senin
la ușa ta
nu
nu pot să fiu ceea ce ar trebui să fiu
o femeie care intră și iese din mintea ta
ca dintr-o casă de amanet
unde a lăsat o parte din suflet
nu
nu-mi cere să fiu frumoasă în fiecare zi
nu-mi cere să pun într-o parte minutele
când te iubesc mai mult
și să apar
așa din senin
cu ochii plini de neînțelegere
în fața ta
nu-mi cere nimic
mai bine dă-mi înapoi
ce mi se cuvine
dacă ai suflet
sufletul meu
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem fără țintă
nu pot să fiu frumoasă în fiecare zi
când te gândești la mine
nici măcar poetă nu pot să fiu
îmbrăcată în cuvinte
să apar
din senin
la ușa ta
nu
nu pot să fiu ceea ce ar trebui să fiu
o femeie care intră și iese din mintea ta
ca dintr-o casă de amanet
unde a lăsat o parte din suflet
nu
nu-mi cere să fiu frumoasă în fiecare zi
nu-mi cere să pun într-o parte minutele
când te iubesc mai mult
și să apar
așa din senin
cu ochii plini de neînțelegere
în fața ta
nu-mi cere nimic
mai bine dă-mi înapoi
ce mi se cuvine
dacă ai suflet
sufletul meu
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezește-te, frumoasă doamnă, din mirare...
Trezește-te, frumoasă doamnă, din mirare,
din răsfățul dragostei când ești rănită,
cheamă cerul și te dezleagă de visare
când liturghia fericirii ți-e ispită.
Trezește-te, frumoasă doamnă, dă-ți o șansă
tu țeși urzeala firelor de rugăciune,
busuiocul bobotezei de sub perna ninsă
nu-l arde pe jarul clipei slăbiciune.
Trezește-te, frumoasă doamnă, și dă viață,
Moartea-i negarea ideii de femeie.
Răscumpără din vârtejul greu de ceață
Menirea firii tale dumnezeie.
Trezește-te, frumoasă doamnă, și pășește
mireasă peste pragul aievelor trăiri.
Trezește-te, frumoasă doamnă, și zdrobește
albumul demodat cu-un ciob de amintiri.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!