Mor îngerii!
Mor îngerii! În ceruri e doar suspin și plâns
Sunt triști, tăcuți și gârbovi, li-i aripa lăsată,
Chiar aura din juru-i le e întunecată;
Li-s ochii în orbite; de lacrimi câte-au strâns!
Mor îngerii! Pământul e numai plâns și jale;
Priviri fără lumină, destine retezate,
Au frunțile-n țărână, au trupuri sfâșiate,
Și-n drumul către ceruri n-au nici o lumânare!
Mor îngerii! Nimic nu mai e sfânt!
Mor îngerii! Și-n Cer... și pe Pământ!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
Citate similare
Rondelul rozelor ce mor
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine -
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- citate de Alexandru Macedonski despre viață
- poezii despre trandafiri
- citate de Alexandru Macedonski despre trandafiri
- poezii despre prezent
- citate de Alexandru Macedonski despre prezent
- poezii despre noapte
- citate de Alexandru Macedonski despre noapte
- citate de Alexandru Macedonski despre moarte
Învăț să mor câte puțin
Învăț să mor câte puțin
În ochii propriului destin,
M-așez la sânul tău târziu
Să mor și să rămân tot viu.
Lăsa-voi urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi și stea din cer căzută
Pe-o creangă dulce de cucută
Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ținând în ea îngeri și sori,
Fluturi ce duc în spate nori.
Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.
Tu țipi în jur ca o leoaică,
Încep și ielelor să placă,
În nesfârșit albastru joc
De tine vreau să am noroc.
Învăț așa să mor puțin
În sânul propriului destin
Și-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre sunet, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre promisiuni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Învăț să mor câte puțin
Învăț să mor câte puțin
În ochii propriului destin,
M-așez la sânul tău târziu
Să mor și să rămân tot viu.
Voi lăsa urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi și stea din cer căzută,
Pe-o creangă dulce de cucută
Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ținând în ea îngeri și sori,
Fluturi ce duc în spate nori.
Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.
Tu țipi în jur ca o leoaică,
Încep și ielelor să placă,
În nesfârșit albastru joc
De tine vreau să am noroc.
Învăț așa să mor puțin
În sânul propriului destin
Și-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diurnă
Eu mor în fiecare zi,
Mor de fumat și mor de tine,
Și mă îmbăt de ce-ai lăsat,
Parfumul câmpurilor pline.
Și mor încet și elegant,
În cluburi cert exclusiviste,
Cătând priviri de diamant,
Privirii mele mult prea triste.
Neobservat, un abur viu,
Mai rătăcesc printre destine,
Nici nu contează că eu știu,
Să port în piept zile senine.
Dar mor încet și-nsingurat,
Mor de fumat și mor de tine,
Și-n amintiri mi te-am lăsat,
Arnici să-mi coși pe etamine.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre fumat, poezii despre diamante, poezii despre amintiri sau poezii despre abur
Printre îngerii sculptați
Peste trup presară-mi luna,
ca să mor spre a învia,
dă-mi batista ierbii crude-
semnul de a îngenunchea.
Fă-mi din lacrimă un cuib
mai adânc decât fântâna;
printre îngerii sculptați,
o să-ți prind în taină mâna.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre mâini sau poezii despre arte plastice
Nu știu dacă te iubesc
străine
te gândesc
perfid
cu-ncetinitorul
cuvintele mor sub pietre
iubirea e pentru cei viteji
în mine clocotește un plâns sălbatic
în lumina din care te veghez
m-au torturat mereu îngerii
îmi port zâmbetul ca pe un căluș
neștiutoare sunt mâinile astea
care se-ntind dureros
către mâine
poezie de Maria Mihaela Hurray
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor sau poezii despre ignoranță
Pentru cei mici: Îngerii frumoși din sat
Pe o ușă de lumină
În Castelul fermecat
Intră ca să-nvețe carte
Îngerii frumoși din sat.
Zâna bună îi așteaptă
Cu colaje și povești,
Îi învață alfabetul
Către zborurile cerești.
Îi învață cum în lume
Se trăiește cu voință,
În iubire și-n respect
Și-ntr-o mare de credință.
Pe o ușă de lumină
Din Castelul fermecat
Ies cu zâmbete de rouă
Îngerii frumoși din sat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre respect
Atunci de ce
Atunci de ce aceste toamne
Și-aceste lacrimi multe, multe
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne
Și nu ești, Tu să mă asculte.
Te chem din margini de pădure
Că mi se prăbușesc copacii
Și vine-un fulger să mi-i fure
Și cum să-i mai ajut, săracii.
I-aprinde lacrima cerească
Și plâng cu ei mai la o parte
Nu știe nimeni să-i iubească
Și să-i iubesc sunt prea departe.
Se-ascunde-o pasăre-n cenușă
Mai cântă-un pic și-apoi se duce
Eu stau cu plânsul după ușă
Cu mâinile la piept și-n cruce.
Și-atunci la ce aceste toamne
Te-ntreb și lacrimi multe, multe
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne
Și nu ești, Tu să le asculte...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre cruce, poezii despre copaci sau poezii despre cenușă
Elegie de toamnă
Moare-ncet regina nopții,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepții,
Mor că toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor și mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toți să-i ierte.
Mor mușcate pe pervazuri,
Mor toți nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...
Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăștiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia
Și poeți ce cântă marea
Și păduri ce vor fi nude,
Apele bătând în maluri,
Raze vii dansând în unde,
Lotci ce se vor pierde-n valuri,
Viața, moartea, ritualuri...
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre roz sau poezii despre poezie
Când plâng bărbații
Am plâns șiroaie de sudoare
Cu lacrime în ele prinse,
Sau picuri ce-au udat ogoare,
Pe fețe și prin bărbi prelinse.
Și am mai plâns în nopți și-n cuget,
Când ei ne secerau strămoșii.
Au nu văzut-ați ? Până-n suflet
Aveam de ură ochii roșii !
Am plâns când s-a tăiat străbunul
În creste de Carpați, trădat.
Sau când s-a dărâmat gorunul
Sub care Horea-i îngropat.
Și am mai plâns când țarini large
Din țară-au luat și le-au robit.
A fost nevoie de baltage
Să reprimim ce ne-au răpit.
Poate nu plângem la morminte,
Sau lacrimi nu vărsăm ușor.
Dar hohotim doar în cuvinte
Când cei ce-s dragi se pierd ori mor.
Am plâns tăcut în foc și geruri
Pe câmp de luptă, la oștiri.
Așa crestatu-s-au în riduri
Pe chipuri hărți de amintiri.
.........
De n-am mai plâns, e că izvorul
Din care el și ea luau lacrimi,
Secase scurs din ea, când dorul
De el o asuprea. Și-n patimi.
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre suflet, poezii despre stejari sau poezii despre roșu
Și îngerii mor
Să învățăm a da timpului timp,
Să primim a sări un anotimp,
Să vrem a scava în gând și în ploi,
Să privim surâzători înapoi.
S-admitem că viața-i un tăvălug,
Brazda de plug să ne-aducă belșug,
Amarul să ne fie azimă,
Iubirea să ne fie lumină.
Să-nțelegem că-i alt tip de război,
Fără arme, doar plânset de oboi,
Să acceptăm că și Îngerii mor,
Riscând totul să ne dea ajutor.
Smeriți în rădăcini să coborâm,
Să stăm aici, nu pe un alt tărâm,
Liniștea să o prindem de mână,
Speranța să ne fie cunună.
Și atunci când calvarul va trece,
Să nu ne-mbătăm cu apă rece,
Să nu uităm nimic din ce-a fost dat,
Căci multe-n izolare-am dezlegat.
Să așteptăm cuminți și răbdători
Când inamicul va muri în zori
Și lacăte vom rupe peste munți
Să ne-ntâlnim smeriți pe albe punți.
În palme să ne crească crin regal,
Lumea s-o preschimbăm în ideal,
Fără măști dintr-o neagră cronică,
Ci zbor săgetat de rândunică.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre război sau poezii despre rândunele
Îngerii din cer
Îngerii din cer au început sa plîngă,
Pămîntul il inundă,
Altora le-a murit sufletul,
Le-a pierit zîmbetul...
Lipsiți sunt de viață,
Și plouă cu gheață.
Unii îngeri sunt condamnați,
O aripă le cade,
Cu cealaltă ei cad la pămînt zadarnic învartindu-se,
Și iau naștere tornade...
Ceilalți îngeri fără ambele aripi,
Cad mai iute decît vîntul,
Și cutremură pămîntul.
Eu încă ma rog la ei,
Însă ce să le ofer...
Și apoi ce să le cer?
Ei sunt îngerii din cer.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre început, poezii despre tornade, poezii despre ploaie, poezii despre naștere sau poezii despre gheață
Îngerii zboară spre cer
Îngerii zboară spre cer
Unde se nasc stelele,
Pe pământ rămân dureri
Și în lacrimi mamele.
Trece iarna, primăvara
Nu aduce ghiocei,
Numai corbii numără
Pe câmp pieile de miei.
Sunt cuvintele întoarse
În durerea copleșită,
Doctorii și-au uitat rostul,
Guvernarea e pripită.
Dumnezeu înalță pruncii
Până-n razele de stea,
În ecou prelung bocesc
Lacrimi din patria mea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre uitare, poezii despre primăvară, poezii despre patrie sau poezii despre oi
Primăvara parcă este grăbită
a înflorit și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi bugetari
sărbătoresc ei ceva
cad pene din cer
miroase a liliac
privighetorile acompaniază
un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea
între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima
poate e timpul
iluziile de care mă despart
nu
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt
mă gâdilă viața
și eu râd
fără scăpare
mă răsucesc idiot
inutil
anemic
râd până mor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre demisie, poezii despre visare, poezii despre sărbători sau poezii despre râs
Cu îngerii aici și-n cer...
Cât mă iubește Dumnezeu, să spun îmi este foarte greu,
Sunt îngerii cu mine când, nu mai am lacrimi să mai plâng...
Și chiar nu fac niciun demers, doar pleacă-un gând în univers
Și-l prind în palme dușii mei și-l duc la porți de dumnezei...
Și, când pe margini de genuni, renunț la viață chiar de luni
Mă trage-o mână să nu cad în flăcările dintr-un iad
Din care nu aș mai scăpa, oricătă rugă m-ar urma...
Că rugăciunea n-are loc între hotarele de foc...
Speranța-și face loc timid, neliniștile se divid
Mai fac prin viață câțiva pași în primăveri cu toporași
Atât cât să m-adăp din ei până m-or ninge flori de tei
Și până-o iarnă și mai grea m-o troieni cum va vrea ea...
Dar, nu mi-e teamă, știu că-n cer, e câte-un înger grănicer
La vama dintre rai și iad și nu mă va lăsa să cad
De disperare-n alt decor... și când o fi și-o fi să mor
Voi fi cu îngerii-mprejur într-un neîntrerupt sejur...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre vamă sau poezii despre prăpăstii
Talpa opincilor
Ne mor datinile, ne mor...
Nu se mai toarce lâna în fuior
Imităm totul de la televizor!
Nu mai bem vin din ulcior.
Ne mor călușari, ne mor...
Cu pita coaptă la foc, în cuptor
Cu doina de sus, a tulnicelor!
Fără urma opincilor.
Ne mor șezători, ne mor...
Nu se mai aude sunetul, de dor!
Al torsului și baladelor
Și paloșul poveștilor.
Și ce o fii,.. după ce mor
Fără brazi și jalea doinelor
Și sunetele tălăncilor
Din ăst minunat popor..
Nu voi știi,.. dar mă rog la cer
Să asculte coborâtul oilor
Să miroase tămâia munților
Până mă va călca ușor
Talpa opincilor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre televiziune, poezii despre pâine, poezii despre munți, poezii despre lână sau poezii despre dor
Tăceri ratate
Scriu că nu mai pot să tac
scriu căci aș putea să mor
ca o pasăre-n copac
înlemnită vai în zbor
Scriu căci aș putea să mor
scriu că vouă nu vă pasă
(scaunul n-are picior
însă are-n schimb o masă)
Scriu că vouă nu vă pasă
dacă-s pasăre-n copac
ori cu îngerii acasă
scriu că nu mai pot să tac
Și când tocmai m-am născut
mor și-o iau de la-nceput
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre picioare sau poezii despre acasă
Primăvara parcă este grăbită
a înflorit până și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
iar eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi și ei bugetari
oricum sărbătoresc ceva
prea cad pene din cer și miroase a liliac
pe când privighetorile acompaniază
iar un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima poate e timpul
poate iluziile de care mă despart
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt
mă gâdilă viața și râd fără scăpare
mă răsucesc idiot inutil anemic chiar
râd până mor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să mor cum nu se moare
Aș vrea să mor de fericire,
Fără regrete sau blesteme,
Fără să pierd vreo amintire,
Fără să scriu în van poeme.
Aș vrea să mor cum nu se moare,
Să sar peste etapa fricii,
Să fie ca o sărbătoare
Scăldată-n foc de artificii.
Aș vrea să mor scriind cuvântul
Care dezleagă veșnicia,
Să simtă cerul și pământul
Când eu desăvârșesc magia.
Aș vrea să mor cum nu se moare,
Să văd întinerind bunicii,
Să fie viața viitoare
La fel ca zborul rândunicii.
Aș vrea să mor fără durere,
Să mă transform într-o lumină,
Să populez și alte sfere
Condus de forța Ta divină.
poezie de Ionuț Caragea din Căutătorul de amintiri (2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reîncarnare sau poezii despre perfecțiune
Rosu si negru
E întuneric și mi-e frig...
Tavanul din lemn e mult prea aproape...
Sunt singură:
Doar demonii îmi mai vorbesc...
Cel mai bun prieten
Mi-a fost cuțitul...
Sângele mi-a curs
Roșu pentru tine...
Mi-am închis ochii și m-am rugat
Unui Dumnezeu din ceruri...
Dar EU nu cred în EL
Și EL nu m-a ascultat...
Priveam cu o plăcere dureroasă
Roșul vieții ce se scurge...
Șuvoaie calde de sentimente,
Patimi, vise, dor...
Lacrimi dulci mi-au umezit
Pentru ultima dată, ochii...
Vroiam să mor...
Și am murit...
Mi-e frig și e întuneric...
Sicriul din lemn e mult prea strâmt...
Nu sunt singură:
Îngerii din Rai îmi zâmbesc...
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire