La margini de seară cânta o vioară
privește
fluturii care duc iarna pe umeri
și noi
într-un altar de frunze moarte
deschidem porțile cărții
avem ce-avem cu morții
dar nu cu moartea
ne va ține de cald
iar fluturilor le va fi dor
de ghilotină
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre fluturi
- poezii despre vioară
- poezii despre seară
- poezii despre muzică
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre cărți
Citate similare
De mână
Și în mormânt
Ne vom căuta să ne ținem de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
Ele duc c-un braț alb serile
Ce-au scris pe frunze sărutul ierbilor!
Și ne vom ține de mână
Ca doi copaci visători,
Ce-și adorm frunzele-n rouă
Ca-ntr-un vers,
Unde izvoarele plâng într-un glas
Până când ecoul îngheață-ntr-o lacrimă
Dar mai curg ca prăpastiile-n mare.
Noi ne vom ține de mână
Și când ne-om trezi,
Într-un piept de amiază târzie.
Prin rădăcini de dor
Ne vom bea inimile cu o singură sete
Și cu lumini obosite ne vom îmbrăca
Într-o amiază târzie:
Unde răsăritul de mână se ia cu amurgul,
Unde păsările devin liniști de cristal
Prin care privește iubirea.
Într-o amiază devreme
În care ne vom ține de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
poezie de Crina Popescu din revista Literatura și arta (23 august 2012)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Înțelepciunea morții
Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre naștere, poezii despre înțelepciune, poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre superlative sau poezii despre râs
Copiii care nu mai au
Suntem copiii alergării-n cerc,
Și ne pândesc păduri cu gâtul berc,
O să ucidem tot ce-i de ucis,
Chiar toamna cea visată de cais.
Pășim cu timpul într-un ceas mărunt,
Din sânul nopții, laptele cărunt
Îndrumă cocoșatele femei,
Cu iarna până-n florile de tei.
Dormiți! Dormiți, vă rog, suntem cuminți,
Ne scuipă moartea asta printre dinți
Și până să ne prindem orizont,
Ne mestecă pământ cu osul bont.
Suntem copiii alergării-n punct,
Pășim cu timpul într-un ceas defunct,
O dată să mai spunem ce-i de spus,
Cu primăvara-n pântecul distrus.
Uitați-vă cum zările de pini
Sunt și mai mici, iar noi tot mai puțini.
Acum ați înțeles tot ce era:
O vară sinucisă până-n ea.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre păr cărunt, poezii despre păduri, poezii despre noapte sau poezii despre lactate
Pământ sfânt
degeaba ne plimbăm pe umerii
copacilor
dacă nu înțelegem vorbele tracilor
nu mai au frunze
dar au muguri de piatră
și rădăcini încolăcite pe istorii străvechi
aceia umblau cândva în perechi
se desprindeau de apus
în focuri înalte
și luminau traseele noastre în pante
degeaba ne ridică pădurile pe umeri
dacă nu le-ascultăm poveștile
așa cum sunt
mai puțin în ceruri
mai mult în pământ
în pământul pe care-au călcat
și e sfânt
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plimbare, poezii despre muguri, poezii despre foc sau poezii despre copaci
Diavoli în șir indian
în lumea asta subțire și netedă
ca o foaie de calc
leșurile noastre se rostogolesc
bolovănos
până la prăbușirea
în mocirla cerului
iar unii lasă urme
la care și diavolii se-nchină
în șir indian
dumnezeii scuipă-n sân
de nelocuirea lor
în strana Căii Lactee
ori n-au loc nicăieri
ori nu știm noi
cum și de ce îi locuiește
moartea
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre India sau poezii despre Calea Lactee
Încă învăț
Am învățat să spun "te rog"
Am învățat să cer iertare
Am învățat să zbor în vis
Am învățat să dau crezare.
Acum, când stau și mă gândesc
Și-ncerc din nou să-mi amintesc
Realizez ca drumul nu e-ncheiat
Mai avem multe de-nvățat.
Și eu, și tu, de fapt noi toți
În fiecare zi a vieții,
Învățăm, reînvățăm,
Să prețuim ceea ce-avem.
Privește soarele și zi-mi
Dacă te-ai întrebat vreodată
De ce e el atât de cald
Cu noi toți, lumea arogantă?
Privește valurile mării
Și lasă-le să te-nconjoare,
Ascultă plânsul ploii,
Întreabă-te: Le meriți oare?
Încă învăț...
Mereu voi învăța,
Să prețuiesc comori,
Și-anume: Viața!
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zbor, poezii despre ploaie, poezii despre iertare, poezii despre comori sau poezii despre Soare
Când renunțăm la vise și ne găsim pacea, avem parte de o scurtă perioadă de liniște. Dar visele moarte încep să putrezească înăuntrul nostru și ne infestează aerul în care trăim. Iar într-o bună zi visele moarte și putrezite fac aerul imposibil de respirat și ajungem să ne dorim moartea, moartea care să ne elibereze de certitudini.
Paulo Coelho în Jurnalul unui mag
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre visare, citate de Paulo Coelho despre visare, citate despre moarte, citate de Paulo Coelho despre moarte, citate despre viață, citate de Paulo Coelho despre viață, citate despre pace, citate despre imposibilitate, citate de Paulo Coelho despre imposibilitate, citate despre dorințe, citate de Paulo Coelho despre dorințe sau citate despre aer
Ceainăria își planifică plopii
mi-e dor de întâmplările cu tine
de oameni simpli și zăpezi
de adăposturi în care se ascund de mii de ani
cormoranii
în umbrele feritelor amiezi
câteodată nu am loc pentru mine
sau pentru noi
cei care-ncăpeam într-o singură silabă
a pruncilor născuți în grabă
iubito, mă ajunge un sfârșit
ce seamănă cu o femeie neiubită
parcă-aș mai sta
pe banca întâlnirii premature
se pregătește să mă-njure
această moarte care m-a trăit
acum că sunt iubitul neiubit
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zăpadă, poezii despre sfârșit, poezii despre miezul zilei sau poezii despre femei
Orbesc de dor
Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, și care
De cald și de urât îmi ține
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ochi sau poezii despre astre
De vorbă cu mine
Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvățat dorința de a fi
Îmbolnăvirea sinelui de mine.
Acum eu mă gândesc a ne uni:
Tu spirit, eu drumeag printre ruine
Și poate ne zidirea mâinii pline
Va șterge nepăsarea de-a muri.
Apropie-mă-ncet de fiecare,
Cuprinde nesfârșirea dintre noi
Și prinde-mă-n reverul morții floare,
Ca pe o zi și-o noapte oarecare
Și fără să privim iar înapoi
Să ne-ndreptăm ușor spre nepăsare...
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Lampa stinge amorțeala
"Iubito, atinge-ți obrazul,
Să simți cum din palmele mele
Topesc dinăuntru-ți necazul,
Punându-l în bolul cu stele.
Nu-mi ești niciodată departe,
Te-aș țese-ntr-o mie de flamuri
Și simt cum din mine faci parte,
Cu trunchi, și cu frunze, și ramuri.
Preumblă-te veșnic prin casă,
Privește-n oglindă, privește
Cum iarna din tine se lasă,
Cum vara din mine te crește...
Te rog să deschizi și cămara
În care-am păstrat necuvinte,
Și-acum, potrivește-ți brățara
Iubirii și-aducerii-aminte."
Din vis mă trezesc în vâltoare,
Cu pasul smerit și firesc,
Pe buze-mi sărutu-i mă doare
"Mai e puțin...", îmi șoptesc.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre smerenie, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
M-aș înveli cu frunze galbene
cum am găsit odată un pui de căprioară
dorința de a-l atinge
ca și intenția de a-l încălzi
erau pur și simplu normale
dar sigur pe foarte aproape
inima căprioarei bătea disperată
așa că m-am abținut
să nu-i stric chimia
dar m-am tot rugat de atunci
să nu-l găsească niciun carnivor
dar nici pe mine
deaorece uneori mă simt așa
numai bun de acoperit cu frunze
să nu mă găsească iarna ne-nvelit
iar primăvara să-mi crească prima frunză
să fac fotosinteză cu cerul
să-mi gâdile fluturii noua viață
iar ploaia să-mi plângă dorul de tine
să văd și eu cum e să rodesc
să-mi răspândesc trupul prin toată pădurea
să înapoiez cumva
așternutul acesta cald
precum inima ta
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre inimă sau poezii despre galben
Povestea fluturilor din stomac este scurtă. Fluturii ajung repede într-un insectar al memoriei.
aforism de Ionuț Caragea (2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre fluturi sau aforisme despre insecte
Diminețile unui anotimp
Ropot de umbre renaște-ntr-o viață,
Cu mine, cu tine, cu noi amândoi,
Iar cu lumina, ce tulbur ne-agață,
N-aș mai aprinde făclia-napoi...
O toamnă pierdută-ntre noi, amintiri,
Pe drumuri lacustre, cât plouă! mai plouă?
Din buze iveam pe trupuri clădiri,
Din ploile noastre, odată, o rouă...
Sub chiciura deasă, persană, în ghem,
Ne încălzeam cu focuri din paie,
Ninsorile toate știau că te chem,
Strângându-se-n fulgi, în ger, în văpaie...
O toamnă și-o iarnă cărau primăvara,
Pe brațe-nflorite-n danteli de cireș,
Iar noi dezmorțeam din umeri povara,
Punându-i iubirii călcâiul pe preș.
Și totuși sunt liniști ca punți între noi;
Ropot de umbre renaște-ntr-o vară...
N-aș mai aprinde făclia-napoi,
Dar, înspre zori, zăbovesc într-o gară...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre ninsoare
Ce-ai, Tanțo?
Ce-ai, Tanțo, de te uiți la mine
Cu ochii ăștia zgomotoși?
Sunt anii roși
De-atât reproș
Și-așa îmi vine,
Când mi-e bine,
Să fug în tine!
Ce-ai, Tanțo, de te cerți cu noi?
Cum care noi?
Noi amândoi!
Cu buzele-astea-mpleticite
Pe lujer sur,
Nici bun augur,
Nici trandafir,
Nici chilipir,
Cu genele-astea aurite
Să mă dai lumii înapoi!
Copacii goi
Stau la taifas.
Mai e un ceas
Și fug în tine,
N-a mai rămas
Nimic din mine.
Ce-ai, Tanțo, ce-ai de împărțit?
Lasă copilul ghemuit,
Unde e cald!
Cum unde?-n noi!
Cum care noi?
Noi amândoi!
Degeaba mi l-ai perpelit.
Copilul ăsta iar ne crește,
Nici Dumnezeu nu ne iubește
Așa cum ne iubește el.
Și-i blând,
Și-i miel,
De lacrimi chel,
Și ne zâmbește într-un fel
Cum Dumnezeu n-a mai zâmbit.
Ce-ai, Tanțo, de nu m-ai iubit?
Tanța zăcea
Pe-un colț de stea.
Păcat de ea.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre religie, poezii despre oi sau poezii despre copilărie
Europa întreagă duhnește a moarte. Universitățile europene propovăduiesc moartea. Cărturarii europeni descriu moartea. Oamenii de știință europeni fac moartea nemuritoare. Politicienii europeni lucrează pentru moarte. Dascălii europeni sădesc moartea în sufletele tinerilor. Imperialiștii europeni răspândesc moartea în întreaga lume. Revoluționarii europeni poartă stindardul morții. Europa modernă este sinonimă cu moartea. Nu vrea să știe de viața de după moarte.
citat din Sfântul Nicolae Velimirovici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Europa, citate despre știință, citate despre universitate, citate despre tinerețe, citate despre suflet, citate despre revoluție sau citate despre politică
Mi-e nichita
mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna,
mi-e dor de jocul nostru de-a ispita
mi-e foame de cuvinte, dor de sunet
si-n sange, creier, nervi imi e nichita
mi-e prea devreme pentru-asa tacere
mi-e prea tarziu sa cresc la san clipita
mi-e cald, prea cald in iarna asta noua
la antipod; mi-e dor si mi-e nichita
nu-s eu, de data asta, cea tradata,
ca niciodata, nu sunt eu ranita,
mi-e dor nebun de verbe, de poeme
mi-e rasu-plansu viu si mi-e nichita
pe urma ta de pasi imi pun sandaua
si tocul ei iti bate-n cuie cripta
in care te ingrop-o amintire
iar eu raman sa-mi fie doar nichita
alerg prin versul lui cu lumanarea
sa descifrez la fumul ei sanscrita
iubirilor de el ciudat cantate
caci, in sfarsit, mi-e dor si mi-e nichita
poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre verb, poezii despre sunet, poezii despre nebunie sau poezii despre jocuri
La masă cu un heruvim
Ades privirea noi ferim
Și când murim, și când iubim.
Rămâne colbul scuturat,
Ca pe morminte-n țintirim.
Deși-nvățăm, de mici copii,
În suflet, gingaș, să privim,
Cu fiecare pas călcat
Săpăm un șanț, ce nu dorim
Să țină, poate,-n matca sa,
Tot ce-am uitat cândva să fim.
Nu cred că timpul știe calea
De-a ne întoarce, dar fugim
Înspre minutele în care
Dorim, iubim și-apoi murim.
Pe Steaua Nordului jucăm
Busola-n care poposim
Și într-un orizont de fum
Pe noi, apoi, ne regăsim,
Dar poate este prea târziu
La masă cu un heruvim.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre minute sau poezii despre fum
definiție celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Tudor Arghezi despre moarte
Prea liniște
mâine se-ntâmplă
o frunză de nuc
și noi așteptăm
rugina pe frunte
mâine e alb
și astăzi e alb
și noi doar murim
în drumul
spre noi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre prezent sau poezii despre alb