Viscolită prin văzduhuri

Cad pe o geana de lumină
De mă cauţi tu străine
Mă găsesti în Lună plină
Vin din cer cărări divine

Fluierată-n vânt si ger
Asezată în câmp deschis
Stau în haina ta în guler
Sunt zăpadă nu focul încins

Moale albă pufoasă mătase
Lunecoasă stau pe derdeluşi
Mă găsesti pe ţurţurii la case
Tu atent să mergi pe alunecuşi

Eu născuta dintr-o apă
Viscolită prin văzduhuri
Fulg făcută-n mare grabă
Si cernită alba-n câmpuri

Nea zăpadă poţi să-mi spui
Omule de mi iesi in cale
Haine groase tu să-ti pui
Să nu te îmbraci in zale
Si-n picioare cu sandale

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din colb de praf si rouă
Din rădăcină din pământ
La răsărit de lună nouă
Se naşte îngerul cel blând

Lumini si umbre din copaci
Se împletesc ca mâinile
Sunt sufletele unor vraci
Să vindece noaptea rănile

Venit este din lumi paralele
Noroc tu ai dacă-l găsesti
E botezat cu praf din stele
Sortit ti-e toata viaţa sa-l iubeşti

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua dimineţii

Când am să fiu un bob de rouă
Căzând pe negrele-ţi sprîncene
Împrăştie-mă usor în două
Opreste-mă să curg din gene

Cu mâna ta să mă ridici
Să-ti curg pe buzele setoase
Si nici un strop tu sa nu pici
Pe nările umflate groase

Tu să mă sorbi drept apă vie
Si unge sufletul ce l-am iubit
Si dor mi-a fost de tine mie
Am plecat eu nu te-am părăsit

Tu să te scalzi în roua dimineţii
Când soarele nu este încă sus
Te îmbraci cu haina tinereţi
Atunci când roua nu s-a dus

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de zăpadă

Ştii prima zăpadă,
Nu pare să cadă,
Iar ei îmi urează "Crăciun fericit!"

Mă plimb prin ogradă,
Sperînd c-o să cadă,
Nimic nu contează... sunt dezamăgit!

Şi gându-i o spadă,
Că nu o să cadă,
Un fulg de zăpadă,
Crăciunul să vadă
Un câmp înverzit!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de nea

Un fulg pe mână se aşează
m-aş uita le el dar s-ar ruşina,
s-ar înroşi şi poate s-ar salva
prin frig şi prin ceaţa ce se lasă,
i-aş da drumul spre pământ
şi ar cadra cu neaua din vânt,
prea rece pentru al ei suflet ardent
şi ar deveni un fulg de nea dependent,
l-aş pune la loc rece departe de zăpadă
dar ar sta acolo doar pentru a frapa
cu frumuseţea lui de fulg fără apă,
aliena privirile prin tot ceea ce făcea... epata,
am zis să-l strâng cât mai tare-n mână
să se stingă-n lacrimă de tine
s-o pot bea ca atunci sâ rămână
o viaţă-n suflet de mine,
dar... cineva m-a prins de mână
şi mi-a spus să mai stau o clipă
de săptămănă... chiar de-o lună...
până ea singură se va topi
într-o fată cu trăsături de zână..

poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne uneşte

Te strig în suflet şi mă tem
Nu mă auzi si tu mă chemi
Rupţi de aşteptare suntem
Înalt muniţii şi gândul pe culmi

Unde eşti când vii să-mi spui
Să-ţi pregătesc patul din stele
Şi perna moale din fulg de pui
Mărgăritare să te-nvelesc în ele

În noaptea noastră cea dintâi
Şi visul este cu luna cea nouă
Eu îmi doresc în suflet să rămâi
Icoana pură spălată cu rouă

Aud un foşnet tu oare-mi răspunzi
Prin glasul frunzei bătută de vânt
Şopteşte ecoul mâna mi-o întinzi
Oare exişti sau tot o frunză eu sunt

Mă doare gândul că eşti departe
Un munte o mare se întâlneşte
Timpul e scurt, pe noi ne desparte
E soarta, doar ea, care ne uimeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

De trei zile iarna cerne
Fulgi în straie de mătase;
Catifea albă aşterne
Peste pomi şi peste case.

Prin văzduh, ameţitoare,
Trec năluci de vânt purtate,
Cu lungi trene de ninsoare
Şi în alb înveşmântate.

Sus în cer, mii de ferestre
Se deschid lăsând să cadă
Peste sat, ca-ntr-o poveste,
Nestemate de zăpadă.

Iar în faţa casei mele,
Pe o creangă, ghemuite,
Stau tăcute turturele
Şi visează fericite.

poezie de Lidia Batali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă şi mătase

Am văzut cerul ce lăcrimează
Lacrimă de apă şi mătase
Luna se oglindeşte şi visează
Nori-s grei prin raze goase

Un nor stingher noaptea
Miez de noapte pe răcoare
Stau ascunsă după perdea
Îl voi alunga cu raza de soare

E suit în pom s-a înţepat
Cerul tot s-a întunecată
Lacrimă din iubire a vărsat
Pentru norul cel înjunghiat

Lac de lacrimi într -un pumn
O corabie cu vise vâsleşte
Printre visele din somn
Simt cum lacrima iubeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea tu să-mi potoleşti

Să fii tu fulgul din zăpezi
Ce-alunecă pe al meu geam
Să cred că ai venit tu să mă vezi
Înconjurat de neaua de pe ram

Încerc să-ti desenez chipul
Căci sufletul eu ţi-l cunosc
Imaginar glasul şi corpul
Geamurile flori de gheaţă nasc

Îmi deschid spre tine sufletul
Să intri fulgule în inima mea
Şi te vei transforma cu totul
În lacrima ce va topi o nea

Izvor să curgi pe la fereastră
Setea tu să-mi potoleşti
Treci prin marea cea albastră
Devin-o fulg să nu te mai opreşti.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

Pădure albă de argint
Un vânt uşor te animă
O ramură îsi ea avânt
Copacul alb se nclină

Un palat de zahar pari
Turle glazurate-n nea
Frunzele ferestre mari
E stejaru-n vreme rea

Pudră vanilată-n colb
Nopţi cu lună argintie
Zâne îmbrăcate-n alb
Toate-s dedicate ţie

Privesc a ta coroană
Eşti un rege popular
Gheaţă-ţi pui pe rană
Regele păduri secular

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini cromate

O rază de lumină foarte sfioasă
Cu ochii mari cu genele lucioase
Stă asezată pe geamul de la casă
Cu plete galbene in vânt luxoase

Se asează n suflet mă săgeată
Imi sopteste vorbe nedescifrate
E semn iubitul deseară se arată
Lumina ei de vis lumini cromate

Gânduri amestecate nenumărate
Iubesc acea rază albă de lumină
Din noapte stelele si ale ei surate
Linistea din suflet împăcare deplină

Trecerea la cer si iubirea divină
Mă uit în creasca albă de cafea
Iar viaţa mea o văd in zaţ senină
Suflu cald ce îmi deschizi cartea

Alungă gândul goneste mortea
Ingerul cerului vine cu cele bune
De iubire de soare să am parte
Apusul fie dus cât mai departe

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte acum

În umbra mea te simt mereu
Iubire iară ai venit, esti obosit
Pasul tău este încet si greu
Luna din norul negru a iesit

Ce dor in sufletul tău te acuză
Îţi iau o parte din a ta durere
Calci umbra mea drept scuză
Nu te sfii, arată-te a mea iubire

Caută în iubire mereu dreptatea
Te ascunzi precum racul in nămol
Lângă iubire-ţi găsesti libertatea
Iesi la lumină afară, nu sta in ghiol

Te primesc cu braţele deschise
Si raza soarelui să-ţi sărute faţa
Te-mbrăţişez acum ca mai-nainte
Zâmbeşte acum mereu dimineaţa

Realizeaza-ţi visele ţie promise
Poarta sufletului, sa intre lumina
Tu tine minte doar mari cuvinte
Iubesti trăiesti întinde-mi mâna

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire şi durere

Răsună un bucium în ecou
Un munte semeţ se înclină
Un pui de vultur iese din ou
În deal izvorăşte o apă lină

Răsună un strigăt din cer
O toacă bate-a rugăciune
O melodie cântă un greier
Picuri dansează pe uscăciune

Câmp maci aprinse scântei
Inimi de zei răsar pe pământ
Privighetoarea cântă în tei
Iubirea-i trimisă prin vânt

Iau în palme un mac cu drag
Şi inima mea bate cu putere
Floare firavă inima unui mag
Vorbeşte de iubire şi durere

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul iernii să revină...

e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-şi albul şi-a lui vină,
să se aşeze pe trecut

să se aşeze peste dealuri
şi peste câmpuri, peste munţi,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiţi

se-aude iarna cum revine
cu scârţâit de ger pătruns,
cu nopţile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns

e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduţ şi blând

e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheaţă,
ciulinii înfloresc fulgite flori

pădurea iarăşi se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea

e timpul iernii să revină
şi toamna tremura de frig,
sub streşini păsări se adună,
pe jos e alb ca ţipirig

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galaxia noastră

C-o mişcare blândă din peniţă
Printre gânduri si dorinţe
Împletesc frumoasă coroniţă
Vreau să -i fac Lunei hăinuţe

Fulg ţesut din aripă de înger
Guler mare norul alb pufos
Să -o ferească de un fulger
Pregătit să fie focu' nemilos

Un amestec vesel de culori
Pe postavul cerului lucios
Nasturi stelele comori
Lună astrul blând si luminos

Praf din stele sclipitoare
O cometă brosă am să-i prind
Galaxiea noastră-i uimitoare
Sentimentele iubiri mă cuprind

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un fulg de zăpadă

Îmi ninge în suflet, iubite,
priveşte zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
şi-ngheaţă lumina la geamuri.

Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai ştii cine sunt?"

Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aştept la un ceai!"
..............................................................

În mine se-ascund zăpezi numărate
şi ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aştepţi:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă scrisoare

Eu sunt mireasa unui val
Îi astept de mult din depărtare
Valuri mici se sparg de mal
Până apare el eu am răbdare

El prin spumă mi-a trimis
Vestea lui prin albă scrisoare
Iubito, cu raza soarelui scris
Să mă aştepţi la mal de mare

Când în grabă mare a trecut
Piciorul cu drag mi-a sărutat
M-a privit o clipă ş-apoi a plecat
Îndoiala-n suflet el mi-a strecurat

Îl aştept de-atunci o veşnicie
Am să -not ca să -l găsesc
Mă voi afunda în marea vie
Să îmi ia şi viaţa valul il iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir necunoscut

Ieşind din verde fir ai apărut
Fată transparentă din zefir
Iarbă verde fir necunoscut
Ochii frunze verzi de trandafir

Apari zâmbitoare din frunză
Mergi pe iarba verde necosită
Pălăria ta e verde şi confuză
Păsările-ţi cântă ţie eşti iubită

Fir de iarbă trestie mlădie
De mijloc te as prinde odată
Îţi sărut urechea cu o melodie
Iubirea mea-ţi o dărui ţie toată

Eu nu ştiu, eşti adevărată fată
Sau eşti verdele din vânt turbat
Iluzie ce în vis şi gând se arată
Mă păcăleşte dar sunt bărbat

Am să te pândesc pe înserat
Îmbrăcat în verdele broscoi
Stau pitit la margine şi însetat
Oare cine-i mai isteţ din noi

De eşti fata ce am visat mereu
Am să-ţi cad chiar la picioare
Sufletul îţi dăruiesc chiar eu
Te sărut şi-ţi cer acum iertare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne uneşte

Te stig in suflet si mă tem
Nu mă auzi si tu mă chemi
Rupti de asteptare suntem
Înalt munitii si gândul pe culmi

Unde esti când vii să mi spui
Sa ti pregătesc patul din stele
Si perna moale din fulg de piu
Mărgăritare să te nvelesc în ele

În noaptea noastră cea dintâi
Si visul este cu luna cea nouă
Eu imi doresc in suflet sa rămâi
Icoana pură spălată cu rouă

Aud un fosnet tu oare mi răspunzi
Prin glasul frunzei bătută de vânt
Sopteste ecoul mâna mi o întinzi
Oare existi sau tot o frunză eu sunt

Mă doare gândul că esti departe
Un munte o mare se întâlneşte
Timpul e scurt pe noi ne desparte
E soarta doar ea care ne uimeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor cu apă vie

La poarta dintre noapte şi zi
Văd paşii ce te-au căutat
Tălpi de bocanci în zăpezi
Timpul urme adânci a pictat

Străjeri sunt crengile îmbrobodite
Cu franjuri reci din gheaţă
De vremuri grele sunt albite
Şi riduri poartă pe a lor faţă

Aprind un felinar în noapte
Să pot găsi drumul spre casă
Deschisă-i poarta ce ne desparte
Inundă o lumină se revarsă

Şi mă trezesc din somnul negru
Mă regăsesc în albul din lumină
Arunc mantia pi voalul sobru
Păşesc în ziua cea de mâine senină

Trec soarele cald îmi sărută fruntea
Nici urmă de ger şi de gheaţă
Izvor cu apă vie îmi potoleşte setea
Alerg pe câmpuri cu flori şi verdeaţă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar o boare ce trece de vânt
Te-am văzut pe o rază de soare aprinsă
Te ating mângâindu-ţi părul cărunt
Cu privirea mă cauţi sti bine cine sunt

catren de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!