Viaţa se trăieşte pur şi simplu

nu am nimic important de învăţat
exemplele mă derutează
complic aiurea trăirea cu de ce-uri
pierd visele prin educaţie
învăţ cum să mă abţin
cum să nu trăiesc
cum să devin cetăţean plătitor de taxe
cum este decent să nu fiu natural
să mă ruşinez de trup
să alung spiritul
să torn viaţa în forme rigide
să o învelesc în plastic

la urma urmei e doar o viaţă
şi într-o zi o voi plăti
cu o moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port embrioni în cutia craniană

sarcini nedorite din iubiri interzise
ştiu că nu e creştinesc
dar mi-aş chiureta visele
până la sânge
să nu mai fac dragoste cu iluziile
să nu mai iubesc imposibilul
oricum nu ştiu nimic din nimic
asta nu înseamnă că sunt prost
doar că nu mă abţin
să trăiesc

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii nu mă judecă pentru vise

mă trezesc îndrăgostit
de soare
de ciripit
de sentimentul aiurea
că nu-mi permit
să trec prin viaţă
ca şi când aş fi îndeplit
o corvoadă

de aceea trăiesc
cu iluzia că pot cuprinde
înţelesul
până la nefericirea care mă cuprinde
la aflarea unicului răspuns
apoi fluier a pustiu într-o mănăstire de lut
unde tot aşez
o cărămidă de apă
peste o alta

doar aşa zidesc pereţii
dintre mine
şi dumnezeu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este doar o cărare spre moarte...

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţeanul plătitor de taxe

Dorm puţin, mă scol devreme,
Cumpăr-vând găleţi şi vase
Şi trăiesc fără probleme
Cât timp totul dau la taxe.

epigramă de Teodor Dume (27 februarie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e cert toamna asta

îmi adun sentimentele cât mai sunt verzi
cât mai au floare cât mai au sens
abia apoi le pun într-un fel la uscat
le presez în vers să ramână esenţa
leac pentru orice soi de tristeţe
leac pentru cei suferinzi de poezie

la urma urmei dacii se veseleau la moarte
ca la sărbătoarea vinului
aşa că hai să ciocnim un pahar
cu otrava asta dulce şi roşie
aducătoare de nemurire

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu semnez niciodată condicile de absenţă

plec pur şi simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra să facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viaţă
de parcă mi-ar şti pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
şi atunci când îmbrăţişam cerul
dar şi atunci când mă înveleam cu pământul
şi când te ţineam în braţe
dar şi când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie şi o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veşnică aşteptare a unei şi mai veşnice luminiţe de la un şi mai veşnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe şi construcţii megalictice ca să-mi ierte păcatele
aşa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar aşa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
şi să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
aşa cum mi-a fost şi viaţa
aşa cum poate îmi va fi şi veşnicia

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trăiesc în viteză pierd detalii

tresar
exalt
mor câte o fericire
trăiesc câte un păcat
sufăr între două anestezii
o operaţie pe viu

vai cât de mult ai tăiat
doctore
inima mea nu are nevoie de aer
se sufocă şi aşa

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa imperfect pe cât ideal visez

vorbesc cu bucuria condamnatului la moarte
care a înţeles că degeaba se sufocă
nu are altă cale decât să coopereze
şi să-i mulţumească gâdelui
cu o plată generoasă
oricum nu mai cred în nimic
sunt uneori aşa de gol
precum o carcasă
din ce în ce mai dator pământului

nu mă mai amăgesc aiurea
nici pe mine nu sunt în stare
să mă iubesc necondiţionat
sunt în situaţia de a înţelege
neantul de dincolo de neant
ca pe o nefericire legată de existenţă
sau ca pe fericirea celui
care nu mai are nimic de pierdut

nici măcar dorinţa de a lupta
cu veşnicia morilor de vânt
nu mă face mai trist
râd cu gura până dincolo de moarte
nu mă mai întreb dacă
şi nici cum ar fi
o altă viaţă
doar mă bucur că nu o să mai ştiu nimic
şi poate
cel puţin la început
voi fi iarăşi copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele sunt material de construit scări la cer

altfel ne-am prăbuşi în noi
precum o fac stelele care refuză risipirea
iar hăurile nu s-ar mai lăsa pătrunse
nici măcar ca sifoane spre nicăieri

din când în când zâmbesc ca un orb
la auzul unei voci de înger
ridic degetul arătător ca pe un penel
desenând aiurea poduri între lumi
într-o disperare soră cu poezia femeilor
şi mă pierd în visul din visul meu
ca un autor de scenarii hollywoodiene
numai bune de ridicat biserici noi
din care dumnezeu să ne ierte
de dumnezeire

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e doar o umbră de univers

lăsată cumva perpendicular
pe o inimă de poet
în momentul creaţiei
poate de aceea vieţuirea
este întotdeauna
dincolo
oricum nimic din ce trece prin noi
nu se lasă cu zidiri mai mari
decât piramidele
apoi ridic din umeri
fluier ca un piţigoi
şi trimit zarzării
să te sărute

vezi
nimic nu este mai firesc
ca atunci când o floare se scutură
doar ca să ai tu de ce plânge

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cu nepăsare patria poetului

plină ochi cu utopii la mâna a doua
şi vise neîmplinite first class
deşi cu o metaforă
pusă drept punct de sprijin pe o iluzie
ar putea răsturna universul
şi poate chiar clădi un pic de neant acolo
sau doar un colţ de nemurire
cât se poate cuprinde într-o viaţă ratată

privesc cu nepăsare un firav licăr de licurici
prin patria poetului care se simte părăsită
ca o piramidă violată decent de un curcubeu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat în sfârşit să râd precum dacii

acum sunt pregătit
să întâmpin toate dezastrele
nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc
privind lumea la microscop
caut doar vârfurile
de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii
pentru veşnicie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, când eşti tânăr, mergi la discotecă şi îi judeci pe cei care nu trăiesc aşa cum o faci tu. Bătrânii sunt plictisitori, cei de vârsta ta sunt fraieri că nu îşi trăiesc viaţa. Apoi, îţi faci o relaţie şi o familie. Tinerii care pierd vremea în discoteci sunt proşti şi nu înţeleg ce este cu adevărat important în viaţă. Apoi ajungi bătrân şi cei tineri sunt retardaţi pentru că aşa e "tineretul din ziua de azi". Până la urmă singurul prost e ăla care judecă fără să înţeleagă că fiecare om se află într-o etapă a vieţii ce trebuie onorată şi respectată, şi nu judecată. Ce e bine şi important pentru tine, probabil e doar pentru tine şi nu eşti cu nimic mai bun doar pentru că eşti la o anumită etapă, diferită de a altora.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e un clasor

deşi aşez zilnic câte ceva
parcă la presat
cu o speranţa albă
precum într-un ierbar
sau ca într-un album
pentru cine ar mai vrea să privească
ca într-un ciudat glob de cristal
istorii de o clipă

îmi cântă flori prin suflet
ca într-o retrospectivă
a niciodată mai frumos
culeg apoi petalele căzute
le adun ca pe visele uitate
într-o singură inimă
şi le dau altă viaţă
ca atunci când
dintr-un bob de strugure strivit
rămâne un strop de vin
pentru o ultimă
împărtăşanie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate că Universul se tot extinde, viaţa noastră este într-o continuă micşorare!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa mea nu e importantă, dacă viaţa ta nu e importantă, atunci, Doamne, iartă-mă, ce este cu adevărat important?

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc aşa cum trupurile nu ştiu, dar visează

sfredelesc calea lactee
ştiu că noaptea asta împarte ziua
cum ştiu că inima ta mă poartă
prin toate celulele
dau bineţe fiecărei cărări
rătăcesc aromele verii
te sărut pe fiecare gând
precum scoica poartă marea
în vârful muntelui
aşa cum nisipul
numără clipe
între două valuri de infinit

îmbrăţişez spiritul tău
mă pierd rotund
într-o promisiune

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din moarte nu pricep mai nimic, trăind! Iar după, nu ştiu dacă mai contează!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă strecor dintr-un univers într-altul

nu ştiu dacă iadul e pâlnia
îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta
parcă nu-mi mai ajunge doar o moarte
pentru câte durere este pe acest colţ de lume
şi tu ştii doamne cum te sufocai aici
câte nevoie de spaţiu ai avut
să mai respiri un cer pentru inima mea de poet
la urma urmei mă voi întoarce în liniştea ta
după ce-mi voi străbate întunericul
.................................
spaţiile asigură limitele dintre două creaţii
şi sunt mai totdeauna cel puţin infinite
trebuie să mă credeţi pe cuvânt
oricum nimeni nu va avea destul timp să le măsoare
.................................
dintr-un univers într-altul prin găuri negre mă strecor
ca să vă scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
să nu simtă durerea trecerii prin clipă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi învăţ trupul cu pământul şi sufletul cu neantul.

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!