Mă aplec peste balustradă
Mă aplec peste balustradă. Un gând mă-mpinge
Să-mi arunc privirea spre fereastra ta deschisă,
Să-ți prind albastrul ochilor în palma-ntinsă
Spre marea ce doar angelicul tău trup atinge.
În inima-mi în sânge scăldată stă aprinsă
Flacăra iubirii ce în veci nu se va stinge.
Știu că prin ea iubirea pururea va învinge
De palma mea cu privirea ta va fi atinsă.
Pe o cărare îngusta, sub strat de frunze reci,
În toamnele târzii când marea se ascunde-n ploi,
Pașii tăi vărateci poposesc tăcuți. Nu mai treci.
Amintirea iubirilor se-adâncesc în noi.
O femeie albastră pășind pe vechi poteci
Și un bărbat ce pare din lumea de apoi.
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre albastru
- poezii despre victorie
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Albastrul suprem
Nu marea
Nu cerul
Ci ochii tăi sunt reflectați
În cer
În mare
Albastrul ochilor tăi
E adevărul adevăratului albastru
Dacă tu nu ai fi
Marea ar fi cenușie
Cerul ar fi cenușiu
Iar soarele ar fi lipsit de lumină
Și pământul s-ar scurge
Ca plumbul topit în univers
Dând naștere unei căi al uitării
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre plumb, poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre adevăr, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
Numai iubirea
Balsam al visurilor mele,
Mal irosindu-și devenirea
În marea miilor de stele,
Te prind în lanțuri cu privirea.
Tu, evadat dintre ruine
De vaporoase diamante,
Adăpostit, cu mulțumire
De presupusele amante,
Te-ai aruncat din deznădejde
Sub pleoapa mult doritei umbre,
În care doar iubirea crește
Și doar iubirea se ascunde...
Mă mângâi lin pe sâni, pe coapse,
În buze-ți modelezi trăirea,
În marea ochiului albastră
Îți adâncești nemărginirea.
Te prind în lanțuri cu privirea,
În marea miilor de stele,
Mal irosindu-și devenirea,
Dar devotat iubirii mele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre sâni, poezii despre stele, poezii despre mulțumire, poezii despre diamante, poezii despre devenire sau poezii despre creștere
Amintirea Ta
Îmi amintesc și-acum privirea
Ce mi-a adus demult iubirea
Sădind în mine nemurirea
Dăruindu-mi fericirea
Apusul zilnic ne privea
Vântul serii ne-asculta
Și vocea-n mine tremura
Când numele-ți rostea...
Iar astă seară dacă pleci
No-i vărsa lacrimi, poți sa treci
Peste tristele poteci
Cu privirea, să nu mă petreci
Ochii tăi ar fi prea reci
Și nu voi plânge, chiar de n-oi uita
Trisțetea, azi, cu tine va pleca
Într-un jurnal voi pune amintirea ta
Și voi zâmbi de-mi va fi dor
Să văd privirea ta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre fericire
Marea
Marea mea, cu valuri repezi,
Și cu pescăruși în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalț, și-apoi cobor...
Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...
Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar pașii amintirii
Și mă răscolesc ușor...
Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ți fiu talaz și soare,
Când e zbuciumul mai greu..
Camelia Cristea
Camelia Cristea
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre nisip, poezii despre dor, poezii despre apă sau poezii despre amintiri
Albastru infinit
Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Prin fereastra de frunze
În amurgul serii, o adiere de vânt unduie vârf de salcâm înflorit si suvițe din părul tău. Miresme de flori sădite în grădina iubirii, udate de roua ochilor se răspândesc, învăluindu-ne.
Privim în sus prin fereastra de frunze spre bolta senină a nopții.
Pe rând se aprind luminițele prinse de cupola cerului si cele ale ochilor tăi negri ca noaptea, prinse in lumina ochilor mei.
Usor Calea Lactee prinde contur si desparte Universul in două.
O jumătate ți-o dăruiesc, pe cealaltă o păstrez.
Să nu ne-ndepărtăm, să nu despicăm cerul in două.
Numai dăinuind impreună putem păstra intreg Universul iubirii noastre... Noapte bună, iubito...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre rouă, poezii despre păr sau poezii despre ochi negri
De ce te-ascunzi?
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc... Și-n fiecare ceas.
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi, e tot ce mi-a rămas.
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești. Și vei fii...
Vei fii mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi.
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se, se-ntoarce-n mare.
Din alge împletitu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare...
Te-aștept să vii! Calea poate-i prea lungă,
Ori soarele la tine n-a ajuns.
Oh, eu te voi purta mereu în suflet,
Privirea ta iubite m-a sedus!
Doar eu sunt Sfinxul tău săpat în stâncă,
Prin labirintlu vieții de-ai să treci,
Mă vei vedea. Tăcerea mă alungă,
Mi-s umbrele de jar, tâmplele reci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre stânci, poezii despre seducție, poezii despre perle sau poezii despre pace
Dintr-o dâră de condei...
Hai, Anida, lasă-ți părul să îți fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduiește-ți trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!
Ning castanii frunze roșii peste brațe de cleștar,
Eu îți pun luna pe umeri și-ți fac loc în calendar,
Să-mi fii luni și să-mi fii vineri și septembrie și mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.
Și să-mi înflorești în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroși cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ți scriu pe buze tot ce n-aș putea să-ți spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,
Ca un cerșetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ți aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ți aduc, iubito,-n dar?
Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Și te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre roșu sau poezii despre păduri
Vreau Isuse eu să ard
Cum Isus să-ți mulțumesc
pentru a Ta vie-ndurare
prin care și eu trăiesc
și mai sunt pe-a Ta cărare
cum să-ți laud azi Ființa
cinste dând Duhului Tău
căci îmi dărui biruința
și-mi ești Domn și Dumnezeu
vin Isus acuma dar
și în Fața Ta mă-nchin
c-am gustat al milei har
din izvorul Tău Divin
leagă-mă cu-a Ta iubire
să te laud și să-ți cânt
viața de neprihănire
să mi-o dărui pe pământ
în lumina sfințeniei
să îmi scald sufletul meu
și pe culmea bucuriei
să îți cânt o Domnul Meu
ochii Tu mi i-ai deschis
să văd și eu azi lumina
ca s-alerg spre Paradis
să-ți cânt Doamne-ntodeauna
în lumina Ta cea sfântă
și-n privirea Ta de foc
așează-mi a mea ființă
în lume să n-am vr-un loc
ci prin Tine și cu Tine
Viața Sfântă s-o trăiesc
până-n ziua care vine
pe Tine să te-ntâlnesc
Doamne vreau a Ta Ființă
să mă ia pe-a Tale brațe
să trăiesc azi prin credință
Duhul Tău să mă înalțe
până-n patria iubirii
și Isus pe brațul Tău
florile desăvârșirii
să le dau Lui Dumnezeu
Doamne-n palma Ta mă pune
să îți cânt Numele Tău
să trăiesc prin rugăciune
slava Ta de Dumnezeu
fă-mă dar precum voiești
să îți cânt a Ta Ființă
până-n slăvile cerești
Tu să-mi dărui biruință
cânt de aceea a Ta lumină
și iubirea Ta o cânt
a Ta Ființă să mă țină
câct voi fi pe acest pământ
vreau Isuse ca să ard
de iubire de dor plin
pe brațe eu să îți cad
o Isuse Miel Divin
în iubirea Ta adâncă
vreau Isus să mă topesc
să-mi fii soare să-mi fii stâncă
pentru veci să te iubesc
legătura sfințeniei
ființa mea să o cuprindă
pe cărarea biruinței
dorul azi să mi-l aprindă
dorul Isus după Tine
și azi dup-a Ta Ființă
până-n slăvile Divine
să ne umple de credință
căci pe Tine noi te vrem
chiar în noi Tu să domnești
Numele să-ți lăudăm
căci Mire Isus ne ești
prinde-ne acum de mână
ne pune-n poporul Tău
dragostea să ne rămână
căci ești Domn și Dumnezeu
iar noi vrem ascultători
de Tine în veci să fim
ai iubirii sfinți fiori
pururea să îi simțim
ai Tăi Doamne-n veșnicie
pe toți fă-ne să-ți cântăm
chiar în patria Ta vie
cu drag să te lăudăm
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 ianuarie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre sfinți, poezii despre religie sau poezii despre laudă
Când te-ntâlnesc...
Când te-ntâlnesc, de ce-ți cobori privirea,
Doar n-am în ochi săgeți otrăvitoare?!
Pe fața ta citesc neprihănirea,
Iar trupul tău, e-un lujer crud de floare!
În ochii verzi, știu că ascunzi iubirea,
Dar poate-aștepți un înger să coboare,
Când te-ntâlnesc, nu-ți mai feri privirea,
Căci n-am în ochi săgeți otrăvitoare.
Vreau să-ți arăt ce-nseamnă fericirea,
Pe chipul tău, aș vrea să văd doar soare!
Alungă teama și nedumerirea
Din ochii tăi ca două pietre rare!
Când te-ntâlnesc, vreau să-ți ridici privirea!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre ochi verzi, poezii despre lectură sau poezii despre frică
De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ți zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea pașilor tăi. De ființa-mi te stingherește atunci când flori își împletesc degetele tale voi fugi din grădina-ți singuratică. De apa pârâiașului tău e neliniștită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre țărmul tău.
citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre singurătate
- citate de Rabindranath Tagore despre singurătate
- citate despre inimă
- citate de Rabindranath Tagore despre inimă
- citate despre flori
- citate de Rabindranath Tagore despre flori
- citate despre degete
- citate despre apă
- citate de Rabindranath Tagore despre apă
Poemul VII
Aplecându-mă în după-amieze,
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.
Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mea
se întinde și arde, brațele ei arată ca brațele unui om
aproape de înec.
Am trimis semnale roșii dincolo de ochii tăi absenți,
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.
Reții numai întunericul, femeia mea distantă,
și din privirea ta, uneori, țărmul temerii iese la lumină.
Aplecându-mă în după-amieze, îmi arunc capcanele triste
în valurile care se agită în ochii tăi marini.
Păsările ciugulesc primele stele
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.
Noaptea galopează pe iapa sa întunecată,
aruncând o coamă albastră peste țărm.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre înălțime, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre semnale
Noaptea în largul mării
Noaptea, când marea mă leagănă
Și când licărul stelei palide
Se așează peste valurile ample,
Mă eliberez pe de-a-întregul
De toate lucrurile și de toată dragostea,
Stau în liniște și pur și simplu respir,
Singur-singurel, legănat de marea
De sub mine, rece și tăcută, cu o mie de luminițe.
Atunci simt nevoia să mă gândesc la prieteni,
Iar privirea mea se-afundă-n privirea lor
Și, tăcut, îi întreb, unul câte unul, pe fiecare:
"Suntem încă împreună?"
Este tristețea mea o tristețe pentru tine, moartea mea, o moarte?
Simți oare în iubirea mea, în suferința mea,
Doar o adiere, doar un ecou?
Și marea mă privește binevoitoare, tăcută
Și zâmbește: nu.
Și niciun salut, și niciun răspuns nu se ivesc de undeva.
poezie de Hermann Hesse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre prietenie
Câmp de maci
Desculță-te când intri, pășește-ncet și taci,
E liniște-n odaie, doar ceasul bate-arar
Minutele-agățate în vârf de minutar...
Întreabă-mă-n tăcere: "Iubito, ce mai faci?
De ce m-aud, în suflet, căzându-ți ca în gol
Și-n vene nu-ți mai simt fluidele săruturi,
S-au transformat, mai nou, în colivii de fluturi
Prin care, câteodată, doar eu mai dau ocol.
Sau deseori îmi pare că stau în câmp de maci
Prin inima-ți deschisă, câmpie-n fața mea,
Petalele prea roșii încep a mă durea
Și-aleg să plâng cu rouă.... Iubito, de ce taci?
Vorbește-mă în șoapte, sărută-mă în gând,
Primește-mă să-ți fiu, să-ți curg din nou în sânge,
Să-ți simt privirea iar cum arde și mă strânge
Și-n brațe infinite mă-nvăluiește blând."
Prin inima-mi deschisă pășește-ncet și taci,
E liniște-n adânc și-a contenit să plouă,
Iubite, să te plimbi, despovărat de rouă,
Ca o iubire veche prin câmpul meu de maci.
poezie de Silvia Risnoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul iubirii eterne
Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot și nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi șușotesc.
Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieții să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Și flori de măr să-ți prind în ram.
Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar și cast...
Fii vânt și-nalță-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.
Aș lua din nuferii albaștri înțelepciunea... Și ți-aș da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea să fii a mea.
Apusul ți-a ascuns privirea și vântul pașii ți-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!
Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Și uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...
Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.
Am strâns inele de lumină, pe deget să ți le-nfășor,
Dar tu-mi ești încă rădăcină și sânii tăi pe piept, mă dor.
Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.
Cearșafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.
În gând de ploi se nasc deșerturi și depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! Mă tem că nu te pot avea...
Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ți se-nghesuiesc.
Vino și trupul mi-l ridică! Tu nici nu știi cât te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre înțelepciune
Pașii amintirilor
E-același loc. Ce faci, te-ntorci, acum?
Nu, nu-i același! Iarăși mi se pare
c-apusul este răsărit de soare
iar pașii tăi se-aud pe vechiul drum.
Am și uitat de ce-ai plecat, dar știu
cum mergi și cum respiri, îți știu privirea,
deși ți-am șters, adesea, amintirea
din sufletul ce-a devenit pustiu.
Nu-s pașii tăi și, sigur, îi confund.
Sunt alții, mult mai siguri, hotărâți,
ce visurilor mele corespund.
Nu poți fi tu, nu-s pașii coborâți
din lumea-n care nu pot să pătrund.
Încerc, prin amintiri, să te ascund.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce inimi deschise!
Ce inimi deschise avem în dimineața aceasta!
Ce șlagăr în doi ne cuprinde!
Ce șlagăr frumos al iubirii e noaptea,
În ochiul tău plutește lumina din minte
Și cât de frumoasă ești ca dimineața
Și cât răsărit așteaptă apusul!
Mai bine să zbor spre o altă eternitate a ochilor tăi
În valurile mării
Umplu de emoții pescărușii
Și e numai cuvânt, și e numai idee,
Ești afrodisiacă uneori,
Și pielea ta miroase a femeie
Respir prin verdele ochilor tăi, plini de culori
Să mor n-aș avea când...
De nu ai fi tu iubita mea, planeta albastră.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre planete
Târziu în noapte...
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii, Iubirea mea, ușor, printre file de gând...
măsoară-ți în mine în tihnă, întinderi de suspine și dor...
așterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălășluiești...
Cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Și goală și tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru veșnicie...
împletiți amândoi în aceeași tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuță și poartă-mi lin pașii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
să mă înveșmântezi în El,
cu cântări și psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri și nopți târzii de dor...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Toamna
Miroase a toamnă,
a ploi sau a umbre.
Și pașii tăi mai bat cadențat
pe alei,
doar în memoria mea.
În parcul ruginit și înamorat,
fără tine, luna răsare oarbă
și copacii sălășluiesc dezgoliți de parfum.
Nopțile nu mai au
culoarea ochilor tăi.
Vorbele mele reci mi se sufocă
de dragostea și de chinurile
frunzelor vii,
Fiindcă nu știu
dacă de mâine o să mai fiu
apă în focul gândului tău.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre parcuri
Fulg de iubire
Privirea ta ți-a însoțit suflarea
cu care mă înalț și-acum spre cer
în bucuria vântului când marea
o mângâie cu aripi din eter.
Erau în ea scântei mângâietoare,
era căldură și era ceva
ce mă făcea să cred că nu din Soare,
din ei venea lumina ce-mi purta
Întregul zbor spre locuri neștiute,
cu bucurii simțite doar în vis,
prin universuri noi, nestrăbătute,
cu străluciri ce nimeni n-a descris.
Iubita mea, un fir de păpădie
e, sigur, mult mai greu de ce simt eu
acum, când am aflat că mi-ai dat mie
iubirea ta. Mă va-nălța mereu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre aripi