Furtună
Ape tulburi din adâncuri,
Pregătite de atacuri,
Liniștite, întunecoase
Așteaptă nerăbdătoare,
Vasele în larg să iasă,
Vântul să se-ntețească,
Picături să dea târcoale,
Până-o fi furtună mare.
Să înghită tot ce poate,
Chiar vreo unu, două gloate.
Și dacă s-a sățui
Răul nu va stărui.
Binele-și va face parte,
Furtuna va fi departe.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (iulie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prietenie
Bine e să ai prieteni,
Dar din cei adevărați,
Ca și-n codrul cel cu cetini
Unde pomi toți sunt frați.
Să-i păstrezi mereu alături,
Vântul să nu-i plece jos
Ca pe pomi din pădure
După un vânt vijelios.
Trec ani și ei se schimbă
Ca și pomi scorojiți
Poate mulți cad din picioare
Ca și pomi îmbătrâniți
Tu să nu îi dai uitări
Chiar de au căzut la vale
Uită-te, pornește îndată!
Să-i mai vezi poate odată
Pe calea cea lunecoasă
Așezați sub iarba deasă.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare
Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îți apar în cale.
Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.
Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.
Marea-i mare,
Clară îndrumare
A vaselor fărmare
Spre veșnică uitare.
Marea-i mare,
Totuși nu atât de mare.
Poate fi o rezumare
Și putină informare.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mare sângerie
Mare învolburată
Sângeriu spumată,
Stau la malul tău
Plâng ce-a fost al meu,
Că s-a dus în tine,
De-napoi nu vine.
A plecat departe,
În laguri spre moarte.
Lași lacrimi vărsate
În tine scăldate
Și inima pierdută-n zare
În veșnică așteptare.
Sufletul pustiu și gol
Se izbește de-un ecou,
Ochii plânși voi ridica
Chipul său îl voi vedea,
Oglindit pe cerul mare
Nu pe-o bancă de salvare.
poezie de Camelia Natalia Ignat (iunie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două inimi
Ochii-mi înfloresc de lacrimi
Și sufletul înfrunzește cu iubire,
Când ginesc doar două inimi,
Ce stau singure-neștire.
Se privesc unul pe altul,
Pândesc subtil doar pe sub gene.
Sub ei vibează tot pământul
Și sânge purpuriu în vene.
El cu zâmbetul drandafiriu,
Ea mai mult ca un boboc de floare,
Într-un fundal cam fumuriu,
Doar ei răsar din iarba mare.
El cu ochii fuge ca s-o prindă,
Ea îi pleacă repede-n pământ,
Ar vrea cu drag să o cuprindă,
Dar ea așteaptă un tainic jurământ.
El pe buze poartă sărutarea,
Ea-i pe punctul de-a pleca,
Nu-i aceptă frământarea
Și nu o poate îndupleca.
El renunța la ședere,
Ea-i întinde pașnic mâna,
Își i-au discret la revedere
Și închid repede lumina.
Brusc se încheie o poveste
Ce-a înflorit în mintea mea
S-a scuturat ca toamna, triste,
Frunze calea ce-mi umplea.
poezie de Camelia Natalia Ignat (august 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
Imaginea ta prin mintea mea
Stăfulgerată trece.
Parcă nu-i privirea ta
Cea glaciar de rece.
Te privesc și nu ești tu
Cu fața încornorată,
Fără acel paspartu
Ca cel de altădată.
Astăzi te-ai schimbat,
Diferit de cel din urmă,
Un adevărat bărbat,
Ai luat o altă cârmă.
Cel de-odinoară a plecat,
Duluță parcă într-o joi,
În urmă-i răul blestemat,
Acum e un nou altoi.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
Imaginea ta prin mintea mea
Stăfulgerată trece.
Parcă nu-i privirea ta
Cea glaciar de rece.
Te privesc și nu ești tu
Cu fața încornorată,
Fără acel paspartu
Ca cel de altădată.
Astăzi te-ai schimbat,
Diferit de cel din urmă,
Un adevărat bărbat,
Ai luat o altă cârmă.
Cel de-odinoară a plecat,
Duluță parcă într-o joi,
În urmă-i răul blestemat,
Acum e un nou altoi.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da sau nu
Să ai curajul să spui da
În orice clipă de-ai putea.
Să ai curajul să spui nu,
Încerci mereu să fii doar tu.
Să poți să crezi, să ierți
Un om dacă te înșelă.
Să te ridici grăbit de jos,
Chiar de te doboară.
Să știi să râzi tu drăgăstos
De sufletul îți plange.
Să zici mereu mersi frumos,
Inima te-npinge.
Să mergi cu fruntea sus,
Cu inima ta împăcată
Să ști că bine ai făcut, nespus,
Mereu la lumea toată.
poezie de Camelia Natalia Ignat (iulie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Eu mâine poate am să mor
Cui rămâi tu oare?
Plec de acasă călător
Spre veșnica uitare.
Eu plec în neștire
Cu sufletul plin de iubire,
Aștept a lumii mântuire
Și a vieții rânduire.
Rămas bun aș vrea să-mi iau
De la toți cei de acasă,
De la toți ce stăruiau,
Adio viață păcătoasă!
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
din ziua în care nu
ai mai semănat cu tine ca două picturi cu vapoare
în larg
furtuna mi-a acoperit ochii ultramarini
cu alte sirene
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze in noapte
Să ne plimbăm pe străzi întortocheate,
Prin coridoare de lumină, chiar dac-acuma este noapte.
Chiar dacă străzile-s pustii,
Chiar dacă norii rătăcesc pierduti în înaltul de albastru.
Că timpul trece-ncet, se poate.
De parc-ar număra pe rând și ar lega în veșnicie,
Stea după stea,
Gând după gând.
Din tronul său de foc și heruvimi,
El rânduie clipită de clipită.
Și fiece moment în el își capătă nemărginire.
Pe-o parte pare o frântură, pe cealată n-are măsură
Culori de frunze la trântă se iau,
Se certă-ntre ele, zbătânduse-n vânt și cântă
Un fluier din ele vântul își face,
Și cântă în ritmul pașilor mei.
Lumină-i în mine pe străzile-n noapte
Și sufletu-mi cântă cu frunzele-n cor
Departe, departe.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Dispăruse sfântul soare,
Ne-am făcut bagajele,
O furtună dinspre mare,
Spală-acuma plajele.
epigramă de Vasile Iușan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastra dorință
Marea,
plină de sufletele înecaților
rostogolite de reflux
departe de noi.
Și întoarsă
în mijlocul
planetei pustii
departe de mine.
Înalță privirile albastre
răsucite în scoici
sub mătase de alge
departe de cer.
Ucide-n adâncuri
zdrențuite suflete moarte
de pești
departe de țărm.
În care coralii
clădesc
ziduri de veci
departe de ea.
Sfârtecă trupul feciorelnic
de lumină incandescentă
cu buzele întredeschise
marea
așteaptă mareea
așteaptă
pământul mușcat...
poezie de Sorin George Vidoe din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de zi
Tu nu mă vezi, ei nu mă văd,
Ascuns în negura uitării.
Cântec se aude-n depărtare,
Cântec de dor si jale.
Pe-o bancă stau eu așezat
Cu fața mea în pumni plecat
Si plâng zilele ce au trecut,
Cum curge apa lin pe Prut.
Mă gândesc să zăbovesc,
Ori la drum să mă pornesc?
Zilele-au trecut cu rost.
Asta e, tot ce a fost!
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, nostalgie departe
Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.
Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...
Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.
Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.
Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.
Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răul
Cu răul de te vei lupta,
Un nume bun vei merita.
Cu răul dacă pactizezi,
Tu răul îl încurajezi.
Chiar doar tăcând, de-l vezi, pot zice,
Cu răul tu te faci complice.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (7 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ticăloșii se aseamănă și, prin urmare, se adună, pentru ca răul pe care-l fac mai mulți la un loc să fie mai mare decât cel pe care îl poate face fiecare în parte.
aforism de George Budoi din Bunătatea și răutatea (8 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Noi să dăm cin-cin
Îmi doresc o giurgiuveancă
Seara pe târziu,
În larg de Dunăre pe-o arcă
Ca să pun pariu
Că in Giurgiu e frumos
Și că-i primăvară,
Chiar de cerul e noros,
E ca prima oară.
Poate timpul ce se cerne
Nu trece-n zadar,
Pregătesc vreo două perne
Și un lampadar.
O cafea spre dimineață,
O sticlă de vin,
Chiar de plouă sau e ceață
Noi să dăm cin-cin.
poezie de Doru Lascarache (19 martie 2010)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Acolo, în adâncuri, nu poate pătrunde decât tandrețea față de necunoscut, raza caldă de lumină a bărbatului, a masculului pe care îl iubește. Adâncurile sunt întunecoase, iar în femeia modernă sunt ferecate, atât de ferecate și de perfect îngrădite, încât nici nu le poți bănui experiența. Numai că, din aceste adâncuri împrejmuite de ziduri, se înalță la suprafață convulsii și maladii stranii.
D.H. Lawrence în Amantul doamnei Chatterley (1928)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceleași ape
Aceleași ape tulburi
nămoloase
ce nu se scurg prin malul cel oval
ah, soarele de l-ar lovi în coaste
cum și-ar găsi chirceli
în lut murdar.
Din când în când oglinda
cea întinsă
tresare
sub atingere de nori
și-și cască gura larg
ca o setoasă
cu apele ei tulburi care-mi cresc
în brațe barca
aceași baltă tristă, nămoloasă.
Sclipirea de argint netransparentă
ascunde străveziul care nu-i
visând să-nving în fluvii valuri
care cresc
mă scald în ape nămoloase, liniștite
iar mreaja lor
mă-nvață să plutesc.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea mea
Așchie din trunchiul meu
Ești acuma lângă mine.
Lângă tine sunt și eu
Cât pământul mă va ține.
Boboc de floare între spini,
Un ghem de miresme petale
Te țin pe pat de palme fin,
Sub gingașe raze de soare.
Nu-mi închipui fără tine
Viața eu ca s-o închei,
Aș vrea boboc, să fii cu mine!
Însoțindu-mă pe orice alei.
Pe palme te întind spre cerul mare
Spre Bunul Dumnezeu
Să-i mulțumesc pentru așa o floare
Promit: te voi iubi mereu!
poezie de Camelia Natalia Ignat (iunie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!