În ciuda vârstei nu-l bănuiesc de-nţelepciune

oricât l-aş descânta de negru
în cerul ciocului
şoapta lui va fi tot croncănit macabru
nicio iubire nu-l va face să cânte triluri de privighetorciudat mai sună-a moarte refrenul vieţii
în limba sa corbească
poate
nevermore
e doar alint de stele răsturnate
de-un car prea mare pentru o delicată buturugă

doar un poet nebun
o stea de miazănoapte-ngână
răsuceşte îngeri din lumină
caută iertarea pe cărări de lacrimi
doarme-n lună cu-n fluture de mână
şi-n inimă tot ceru-i cântă
durerea lumii
prin pana lui curge
şi-şi zâmbeşte fantasmelor sale
fericit de dezastru
împlinit de neştire

refrenul vieţii se cântă clocotitor
prin fiecare răsărit de soare
prin fiecare şoaptă albă de margaretă
oricât se tânguieşte întunecatul fante
nevermore
nevermore

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevermore

Ai fost iubirea cea dintâi a vieţii mele
La pianul vechi demult nu mai am spor,
Aş desena ceva, dar nu am acuarele,
M-atinge alinarea, când ascult "Nevermore".

Nu mai vreau alcool, la "crack" am renunţat,
Jocul nu m-atrage, ori poveşti de dor,
Îl ascult pe Freddie, cum cântă cadenţat,
Am dat "Bed of Roses" pe dulce "Nevermore".

Când totul este vânt şi umbre şi-ntuneric,
Iar însuşi viitorul îmi pare-a fi-un Mordor,
Ma pregătesc de luptă c-un aer ezoteric,
Şi chem în grabă calul, pe ritmuri "Nevermore".

Prea credincios, în faptul serii m-aştepta,
I-am zis: Iubite murg, nu ne va fi uşor,
Să renunţăm acum, când lupta-i tot mai grea?
Şi privindu-i ochii, am ştiut: "Nevermore"!

poezie de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbii, Nevermore...

BăsesCorr
Nu vei mai fi abil actor,
Nici crocodil-aligator
De multe rele, făcător,
Nici bişniţar şi profitor,
Nici la NAVROM ca director,
Nici tot numind ciraci-horor,
Nici de codruţe, numitor,
De sticle tari, mult băutor,
De fuste mici, dezbrăcător,
Nici mare-artist ţepuitor,
Corb ce-şi spune: Nevermore!

Nici pe ocean navigator,
Nici comandant pe vreun vapor,
Nici deputat sau senator,
Nici de oştire, jignitor,
Nici preşedinte-jucător,
Niciodată - Nevermore!

pamflet de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero

oricât de mare l-aş desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt şi eu
din când în când sau aiurea
între două grătare şi un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeaşi limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii şi găuri negre
printre supernove şi mai ştiu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie

oricum infinitul nu are nevoie nici de şansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar şi să se întoarcă în sine
cum o facem şi noi din când în când
prin moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţ visele de un colţ de lună

mă întind cu sufletul sub cer
ascult fiecare stea cântă
prin inima mea trec supernove
le scriu ca pe un letopiseţ
oricât m-aş strădui cuvintele par albe
mici
nu le pot dărui culoarea
nici explozia
infinita ardere energiile
întunericul de după
cărarea dintre lumi
misterul trist al fericirii
.....................................
nu scutur stele locuiesc sub flori dalbe
într-o livadă de chiciură

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi inimile ne cântă la fel

paşii ni se împleticesc a depărtare
nu ne mai prind nici îmbrăţişările
atârnăm parcă de-o parte şi de alta a lumii
ca doi vestitori de primăvară abia spălaţi de iarnă
fiecare în emisfera sa
fiecare cu steaua lui polară
altfel zis fiecare în parte cu cerul său
parcă am fi unul luna şi celălalt soarele
poate de aceea ne sărută aşa frumos la răsărit
şi atât de duios la apus
ca şi cum s-ar frânge de fiecare dată lumea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul fericirii este zeama de cucută

poate şi cifra unu
golgota cui ne-a lăsat de ales între nimic şi nimic
şi doar un pic de cer sub o umbrelă
cât să-mi pară rău de inocenţa pierdută

sub o lună înşelător de plină
greierii cântă imnul scufundaţilor de pe titanic
de parcă ar şti unde începe dezastrul
cântă sălbatic şi fiecare animal domestic din mine
chiar şi albăstrelele promit să repete refrenul
ca pe o ploaie verde de dincolo de rai

tu să taci şi să visezi pe muţeşte
că de nu o să-ţi dau să împarţi infinitul la doi
ca să vezi şi tu cum se leagă neantul de neant
printr-o singură axiomă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit că pot număra stelele fără a fi dus la ospiciu

e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranţa că infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stările mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidenţă
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de păpădie în luptă strâmbă cu gravitaţia
când delfin în căutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu şapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodată şirul stelelor
număr şi număr
contabilizez şi aşez la dosar
fiecare cădere de stea
toate promisiunile făcute sub lună plină
pecetluite cu sărutări
fiecare dorinţă
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numărător de stele
lacrimile mele nu mai ştiu să curgă
sunt imponderabile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet este şi omul care priveşte răsăritul

poet este şi omul care priveşte răsăritul
de parcă nu l-a mai văzut niciodată
chiar şi gâdele are momente de poezie între două execuţii
iar zeii nu visează niciodată păsări nenăscute
oricât zbor ar ascunde piatra lui sisif
nicio încercare de nemurire nu trece nepedepsită
şi eu cânt rostogolind un torace de om de zăpadă
când a primăvară devreme când a doamne iartă-mă
sugrum o clipă şi răstălmăcesc legea legilor nelegiuite
cu un vector de lumină obţinut prin regula paralelogramului
de pe un plan mai tot timpul pregătit să-şi caute înaltul
parcă doar gravitaţia este de vină pentru veşnica cădere
iar inerţia fulgului topit de sărut nu se pierde în violet
doar aşa
că nu are altceva mai bun de făcut
.............................................
cum necum hymalaia e rezultatul dorinţei pământului de a atinge luna
iar fiecare stea căzătoare ar putea fi sfârşitul
dar noi visăm codrii de aramă şi tinereţe fără bătrâneţe
între două iubiri vinovate şi o cană cu vin
..............................................
nu-ţi cer să dai gaură prin inima mea
poate doar un pic de caligrafie când mă ucizi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele e tot acolo

parcă în ciuda apocalipticelor calendare
repetă invariabil zorii
precum orice altă stea
impasibilă
îşi vede de hidrogenul ei

nu s-a despicat cerul
nici măcar pământul
doar inima mea bate un pic mai tare
oricum nu stia prea bine ritmul
batea şi ea după ureche
fix în spatele ochilor
sub fiecare mângâiere
lăutăreşte
acel fel de je ne regrete rien
cântat prin toţi porii

între două trăiri şi o normă de conduită civică
răstignesc visele în crampoane ruginite
bătute cu voluptate prin fiecare aripă îndrăzneaţă
prin fiecare iris care se deschide înăuntru
împotriva ordinii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai cărări prin locuri neumblate de zei

adâncit în toiagul vieţii
dar aplecat uşor spre veşnicie
precum un melc care are de urcat un munte
apoi respir adânc
ca pentru eliberatul sufletului
culeg înţepenite flori pentru fluturii de zăpadă
din fereastra care încă mai dă spre lună
de nebun tai autostrăzi de omăt
pentru ultima mea dâră
precum o apăsare de om de nea fericit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascunselea prin mine

calc pe sfera aceasta cu multă gravitaţie
la un alt nivel ca un joc nesfârşit
de-a cercul
între doi pereţi de gând
involuţii recesive dintr-un altfel de ieri
zac săltăreţe pe un fir de lumină
dintr-un sens în altul
precum o regulă a dezordinii

la un capăt de tunel întunericul
de gradul opt pe scara vieţii cerne
din cer în cer prin fiecare orizont
îmi foşneşte sângele în urechi
ca prin aorta unui zeu fluture

tot felul de splendori ucise de un penel
pe o pânză de tarantulă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te-n iubire!

Când drumurile vieţii prea tare se complică
Cuprins de deznădejdi
Priveşti în umbra ei şi-o vezi atât de mică

Prin pete de-ntunerec nu mai zăreşti lumină
Nici urme de culori
Pe rozu-i purpuriu mai creşte doar rugină

În valuri de uitări nu-i nicio amintire
Prin negura de timp
Şi firul ei plăpând îl simţi tot mai subţire

Speranţa-i doar o clipă pierdută-n rătăcire
Nu te lăsa învins
Goleşte tot din suflet şi-ntoarce-te-n iubire

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă invit la spectacolul vieţii mele

aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de maşinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figuraţie
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconştientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicaţii scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz şi multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici
în loc de reflectoare
cerul nopţii

în sală
printre aplauze şi lacrimi
o rază de soare îşi caută cercul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngerii nu au noţiunea timpului

aşa că după ce-mi voi săruta marea
iar urmele mi se vor agăţa argintiu
pe cărarea care duce în lună
vreau să dezleg poetul de fiecare trăire
să-i desenez menuetul pas cu pas
prin mozaicul asurzitor de sub tălpile inimii
dar îmi ninge mov prin ochii
aşa că o să vă povestesc doar
cum cresc fulgii dinspre stele
................................
un păianjen de cristal ţese lacrimi
nu din lut nici din cer
nici măcar din durerea aceasta
parcă din ce în ce mai limpede
diamante pentru o fereastră rotundă
mai întotdeauna cu vedere spre un imposibil rai
................................
nu din vise se cern galaxiile
caut în zadar constelaţiile prin oamenii de nea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii nu ştiu să moară

deşi o fac prin fiecare cuvânt
sau prin fiecare tuşă de infinit
trasă timid pe acestă imensă pânză cu stele
botezată cu emfază univers
apoi supun piatra
învaţă pădurea cu zborul
pictează pe cerul lor inimi pulsând vise
sau doar le amestecă cu nisipul
în castele fermecate
iar într-un târziu
pătrund cu labilitate în adn-ul fluturilor
şi se împerechează cu florile

poeţii nu ştiu să moară
dar nu ştiu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând
deşi uneori măsoară eternul în clipe
ori urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămaşă de in
şi învaţă desculţi spinii

de altfel poeţii nu mor niciodată cu totul
şi nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea e un simptom de diabet zaharat

e timpul pentru o stacană de cucută
oricum prin inima mea curge ceva asemănător
nici urmă de sânge
nimic cald
oricât mi-aş întinde trupul pe o stâncă
arşiţa nu-mi pătrunde sloiul necunoaşterii
atingerea mea nu seamănă deloc cu atingerea lui midas
prin bunătatea acestei lumi îmi duc cu greu anatema
lup cu trup de şarpe
mă adăp cu sânge de căprioară
sunt vampirul sufletelor mari
sfâşâi cu nesaţ carotide de fluturi albi
nu-mi pot stăpâni setea decât cu lacrimi de floarea soarelui
din câmpul verde gălbui cerul pare răsturnat pe o dună
oază cu nuferi pentru cămila din mine
cocoaşele-mi sunt nesătule
limba aspră rupe tulpinile stelelor
rumeg cu disperare fiecare încercare de frumos
de prea mult numărat am ajuns să urăsc cifrele
de prea multă tăcere o să-mi fie drag şi ţipătul
în lipsa căldurii voi acumula toate iernile
să-mi fie bine îmbrăcat în alb
la nunta florilor

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul spuse

aproape de inima brută a unei
speranţe a unei sperieturi îngrozitoare pentru
unii misterioşi cu penele negre (?!) cu
vântând nevermore aceiaşi corbi ne
verosimil rătăciţi în parcul central cu
penele negre cu
oamenii săltaţi cu gingaşe cătuşe de unică
fotografie din stradă
ca miezii de nucă mucegăiţi (?!)
pregătiţi să se vadă
luaţi numai în dinţi şi numai atunci şi
numai atunci când
aproape se află un tip de poet
care nu iubeşte metafora: orbul cu negru
la scară
abia de se vede că urcă –
o nară
exemplară în partea superioară
a ciocului va
respira mai tot timpul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două felii de pâine neagră un gând alb

mestec cu lacrimi fiecare înghiţitură
oricum la cina mea de taină
doar un fulger face pe meseanul
iar eu mă visez dansând cu stropii pe un câmp însetat
a verde a iarbă a grâu a mii de maci
şi-mi miroase a îngeri pe fiecare geană

sub cerul acesta locuiesc fără chirie
nu am nevoie de haine şi nu mă dor spinii din inimă
un măceş îmi creşte din fiecare zgârietură
ofrandă pentru gâze culcuş pentru soare

din când în când o frunză
încă în stare de fotosinteză
ar vrea să-mi cânte-n buze
despre toamnă
despre oameni de zăpadă
iar eu mă scutur de ploaie
şi-mi văd de infinit
a primăvară

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu e de ajuns un dumnezeu pentru fiecare

l-aş împărţi
l-aş înmulţi
aş face cumva să-l împart
poate l-aş răstigni şi eu
în felul meu
mecanizat
primitiv
din când în când cu iertare
mi-ar prinde bine o lacrimă
înainte să-i dăruiesc spinii puterii lumeşti
l-aş zidi în temelia vieţii
i-aş cere minuni
în prime time
cu martori i-aş cere să învie
să vezi atunci publicitate
otv-ul ar crăpa de invidie
elodia ar rămâne o biată încercare
doamne ce partid mi-aş face
...................................
tu doamne ai putea să plângi
de mila mea să plângi
să mă ierţi
să mă întorci în pământ
prin foc să mă treci
..................................
oricum nu ai mai plâns de la potop
şi nu ştiu de ce simt că ai ochii plini

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!