Nu atracția gravitațională e de vină
pentru că am uitat zborul
știi ce-i mai grav
faptul că lumea mea nu e aici
de fapt lumea asta nu există
e o proiecție
o prelungire a visului
un fel de a scăpa de nemărginire
sau nu
eu nu exist
lumea nu mă cuprinde
eu nu o pătrund
găsesc uneori dovezi
din iubire îmi cresc certitudini
când spre adâncul căutărilor
când spre înaltul pierderii de sine
un fel de a ascunde răsăritul
cu o poveste despre stele
știi ce este mai lipsit de sens
felul meu de a spera să găsesc logică iubirii
ori poate nimic din anatomia sufletului
pe care îmi cresc inimi
cum niște mere care privesc spre cer
și zboară către pământ
desăvârșind păcatul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre mere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Umbrele se îmbrățișează firesc
amestecându-mi visele cu zorii
iar tu știi
desenezi o amforă deasupra capului meu
asta îmi aduce aminte de cum ducea bunica
pe creștet
găleata din care îmi potoleam setea
(parcă nici setea nu mai este la fel acum)
sorb cu nesaț iluzia vinului
dansez cu iarba zborul libelulei
mă privești de undeva de sus
ca pe ceva minunat sau pur și simplu
ca pe o curiozitate
nici tu nu mai știi ce să vezi
omul sau poetul
.............................
anatomia se învață cel mai bine pe cadavre
iar batistele parfumate nu pot opri mirosul de carne și formol
..............................
gândul meu
mai tot timpul răzvrătit
se aciuează în căldura din poala ta
de aici privesc și cerul și iarba
și-mi este duminică
mă simt ca și cum aș fi terminat lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre vin, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre gânduri
Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul
cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
ca un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues
uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ritm, poezii despre ochi, poezii despre nefericire, poezii despre limite sau poezii despre inimă
Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul
cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
precum un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues
uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă zbat precum un făt cu lumea de dincolo
lovesc cu un fel de disperare
fiecare centimetru pătrat de infinit
găsesc înainte de naștere
formule de împachetat neantul
dintr-o rădăcină în altă rădăcină
prin ascultarea firului de iarbă
apoi îmi văd de lichidul amniotic din inerție
de libertatea cordonului meu ombilical
din prea multă iubire
sau de cine mai știe ce altă legătură cu universul
din speranță
mai mult sau mai puțin închinată clipei
săvârșesc botezul cuvintelor în lacrimi de buburuză
îmi cresc visele din fiecare îmbinare cu realul
ca un fel de nituri rotunde și de netăgăduit
pe un pod aproape albastru și ușor absurd
ca mai toate încercările mele de a respira
înaintea de a articula primul țipăt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre naștere, poezii despre libertate, poezii despre infinit, poezii despre cuvinte, poezii despre creștere sau poezii despre botez
Viața e uneori ca un dans pe acoperișul lumii
fără mască de oxigen
niciodată supus viscolului
mai tot timpul luptând împotriva mea
deși din vârf ar părea o sinucidere
iar dinspre poale o simplă nebunie
nu știu ce mă împinge spre locul din care
mulți cred că lumea ar părea mică
nu știu de unde găsesc crăpăturile de care mă agăț
defectele de creștere ale muntelui nu se ascund
din când în când o floare un pin ori un vultur pleșuv
își clădesc cuib cicatrizându-le
pe când eu visez că dansez cu norii
călăresc cometele
apoi mă arunc prin găurile negre
spre ceva ce ar putea fi
poate doar cu puterea gândului
sau dintr-un obicei străvechi
de a căuta dincolo de realitate
un rost pentru moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vulturi, poezii despre viscol, poezii despre viață, poezii despre realitate, poezii despre oxigen sau poezii despre nori
Suflet-oglindă
Eu cred în magica poveste
scrisă în stele, undeva
că-n lumea asta sigur este
(dar îl voi întâlni cândva?)
un suflet ce îmi e pereche,
identic, tocmai cu al meu...
Povestea asta e străveche,
dar mă încred în ea mereu...
Tot ce gândesc și El gândește
și știe când îmi este greu,
iubesc atunci când El iubește,
chiar dacă nu-i iubitul meu...
Noi nu avem aceeași soartă
ci fiecare-n lumea sa
iubește, suferă și iartă
altfel sau pe altcineva.
Aceasta e doar o poveste?
Orice mi-ar spune cineva,
uneori simt că îmi vorbește
și că există undeva...
Discut cu El câteodată,
privind în gol, spre curcubeu...
Te voi cunoaște vreodată,
Oglinda sufletului meu?
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre vorbire, poezii despre iertare, poezii despre curcubeu sau poezii despre cunoaștere
Poate că nu știi dar viața este despre iubire
restul sunt doar agrafe de prins dovezile
în dosare cu pereți și acareturi
sau pe câmpii cu flori și fluturi
și
poate că trebuia să subliniez asta mai demult
viața este și despre muzică
care e tot o formă de iubire
ceva mai curată
poate un pic mai universală
chiar și poezia este despre iubire
uneori și despre partea mai întunecată a iubirii
poate că nu știi
dar până și războaiele se fac din iubire și ură
toate crimele
toate nedreptățile
sunt doar conseciințe colaterale ale iubirii
mi-ai tot spus că nu pot iubi pe toată lumea
că am de ales între zi și noapte
între soare și lună
între alfa și omega
și eu ca un nebun tot încerc imposibilul
punând în agrafe zi de zi toate dovezile
uitând să mă iubesc
tocmai pe mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre război, poezii despre noapte, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
Poezia
e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă și o lacrimă
sigur e o știință
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar așa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeți
de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roșu
când spre albastru
apoi așez iubirea în cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre viteză, poezii despre verb, poezii despre roșu sau poezii despre relativitate
Lui Emily Dickinson
Du-mă spre înaltul tău
din cuvinte potrivite,
cum e stânca peste hău
și tăcerea-n necuvinte.
Te privesc dintre milenii,
din privire îmi vorbești,
din arhive pământenii
cât de-a proape-acum îmi ești.
Versul tău concis, e fală,
te descrie cu-ntristare.
Lumea-naltă și-abisală
au fost laturi vieții tale.
Zborul tău ca o cometă
lumea rece a brazdat-o.
Și când n-ai mai fost secretă
lumea zise: Iat-o! Iat-o!
Bezna lumii te-a ascuns,
alte vremuri te-nălțară.
Gândul tău e-acum ajuns,
către noi, din țară-n țară.
Du-mă spre înaltul tău
din cuvinte potrivite
să dărui prin gândul meu
stări de bine, negrăite!
poezie de Valentin Vasile Stanescu (16 ianuarie 2018)
Adăugat de Valentin Vasile Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre stânci sau poezii despre prăpăstii
Copacul- Inima
Sunt copacul inimă
Ce-și trage seva din adâncuri.
Primăvara,
Culori de catifea
Îmi înfloresc pe ramuri.
În adâncul ființei mele,
Cântec de iubire răsună.
Un cântec ce viețuiește
În sămânța roadelor mele.
Dragostea lor, mătase diafană,
Îmi învăluie tulpina
Și zboară odată cu fluturii
Și cu petalele florilor,
Amestecându-se
Cu albastrul Curcubeului.
Din inima sacră a trunchiului meu,
Cresc frunze și flori
Cu fața către Dumnezeu.
O privire arunc în adâncuri,
În templul sufletului meu,
Unde un cântec de harpă s-aude,
Cântat de mâini nevăzute,
Un cântec închinat lui Dumnezeu.
Parfum amărui și verde
Urcă pe Coloana Infinitului
Până sus, spre Albastru.
Mi se înfig rădăcinile în Ceruri,
Prelungindu-se până la stele.
Din ele cresc ramuri
Înmugurind spre soare.
Sunt acum,
Copacul - inimă
Cu rădăcinile în Cer
Și ramurile în Pământ,
Cuprins de vârtejul amețitor
Al vieții
Sunt un arc între Cer și Pământ,
Precum Curcubeul este
Un arc prin care curge neîntrerupt
Viața, Iubirea, Speranța...
citat din Floarea Carbune
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre iubire
- citate despre flori
- citate despre muzică
- citate despre inimă
- citate despre curcubeu
- citate despre crengi
- citate despre albastru
- citate despre zbor
Lumea se micșorează cu fiecare zi
iar eu nu mai știu să aștept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
mă tem că o să plec printr-un orificiu strâmt și rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet
lumea asta se micșorează cu fiecare încercare de a o lărgi
și îmi era așa bine să o știu infinită
îmi era așa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
că m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat
lumea se micșorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre perfecțiune, poezii despre frică sau poezii despre fericire
Sunt egoist
ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea
într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice
recunosc că trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)
toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum aș reuși să înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea
iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre paradox sau poezii despre moarte
Lumea aceasta mă doare de la naștere
dar m-am străduit să strig din ce în ce mai rar
protestul l-am mutat în adâncul sufletului
apoi mi-am văzut de învățat mersul
fuga de răspundere
și toate celălalte forme de mișcare
eliptice paraliptice olimpice daciade
până la teleportare
gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta
cum sărea serghei bubka peste toate limitele
...................................
de mic ascult cântecul stelelor
și potrivesc cuvinte într-un libret inutil
în felul meu ciudat chiar de la prima strigare
doar în loc de mamă am spus "nu-i bai"
...................................
foamea este motorul care mișcă lumea spre înainte
iar prima mea căutarea a fost firească
sânul generos al mamei
de atunci mă perfecționez continuu
cunoștiințele mele sunt atât de complexe
încât am uitat cine sunt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre responsabilitate, poezii despre proteste sau poezii despre motoare
Înainte de a nu mai spera nimic
mi s-au amestecat platanii
cu urme de suflete eliberate
zâmbărețe precum un univers de emoticoane
într-un fel albastre
plecate cumva spre o țintă îndepărtată
mult mai departe decât poate mintea cuprinde
chiar și inima e fără azimut
ca și cum era mai bine să fie rondodendroni
sau mesteceni sau cine știe ce stejari uriași
ca să mai pot rămâne preț de o lacrimă
cât o iertare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari sau poezii despre albastru
Lumea aceasta mă doare încă de la naștere
dar m-am străduit să strig din ce în ce mai rar
protestul l-am mutat în adâncul sufletului
apoi mi-am văzut de învățat mersul
fuga de răspundere
și toate celălalte forme de mișcare
eliptice paraliptice olimpice daciade
până la teleportare
gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta
cum sărea serghei bubka peste toate limitele
de mic ascult cântecul stelelor
și potrivesc cuvinte într-un libret inutil
în felul meu ciudat chiar de la prima strigare
doar în loc de mamă am spus "nu-i bai"
foamea este motorul care mișcă lumea spre înainte
iar prima mea căutarea a fost firească
sânul generos al mamei
de atunci mă perfecționez continuu
cunoștiințele mele sunt atât de complexe
încât am uitat cine sunt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te zidesc
printre lacrimi și cărămizi
rugăciune în templul eu-lui
mă supun dorinței de înalt
privesc cu genunchii întorși
lumina din ochii tăi
și-mi rup bucăți din inimă
le așez în cele patru zări
închinare lacrimii tale
izvor tămăduitor
îți privesc uimirea
te acopăr cu vise
și tu mi te supui cărămidă
în mâinile mele aspre
de căutare
de nesfârșit
te amestec cu nemărginirea
cerul mă fulgeră
pământul mă roagă să-i fiu rădăcină
și eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine
între cer și pământ
tu fântănă
eu o sete de neoprit
tu
o Ană
eu
un dor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime sau poezii despre mâini
Lumea e o sumă de compromisuri
între cei care nu pot
și cei care nici măcar nu vor să încerce
pe când învingătorii se mulțumesc
cu ovațiile clipei și câteva pumnale
întotdeauna mai ascuțite
decât orice încercare de perfect
și nu e nimic condamnabil aici
e doar o chestie de expunere
care face parte din selecția naturală
un fel de pedeapsă pentru îndrăzneala de fi cel mai bun
de fapt e ca atunci când primul căzut din lan
e întotdeauna spicul cel mai înalt
și cu bobul cel mai plin
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre mulțumire
La acea stea îndepartată
La acea stea îndepărtată,
Când pe hamac mă întind
Din lumea mea întunecată,
Spre ea privesc cu jind.
Strălucitoare, mă cuprinde,
Firavul trup îmi înfioară,
E-un univers ce se extinde;
E lumea mea imaginară!
poezie de Alex Dospian (februarie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imaginație
Viteza a treia
Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu știam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am pățit la fel:
Când m-a simțit iubind, și-a luat zborul
Din stomacul meu, ca niște fluturi,
Gonind cu viteza luminii
La cub.
Dumnezeu, cu viteza Lui,
A creat lumea cu două viteze:
Viteza luminii
Și viteza iubirii.
Dar cea mai mare dintre toate
E
Viteza iubirii!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre fluturi
Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre păsări, poezii despre primăvară sau poezii despre iarnă