Cosmosul din inima mea

se lasă dus uşor cu muzica
galaxie cu galaxie
până hăt aproape
în palmele tale
unde se leagănă
ca o păpădie

diiii măi cosmosule
aleargă în galop
până la marele
stop

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vârful muntelui pot vedea că e loc destul până la cer însă şlefuiesc iluziile până la capăt.

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea e o călimară

dar sunt zile când nu-mi ajunge sângele
şi înmoi pana în lacrimile tale
adânc
până dincolo de trup
apoi desenez cuvintele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi agricultura de precizie este aproximativă la noi!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E inutil să vă astupaţi urechile... Muzica vine dinăuntru.

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O galaxie este alcătuită din gaz şi praf de stele – miliarde şi miliarde de stele. Fiecare stea ar putea fi un soare pentru cineva. Într-o galaxie se află stele şi lumi şi poate, o abundenţă de lucruri vii, fiinţe inteligente şi civilizaţii ce călătoresc în spaţiu. Dar din depărtare, o galaxie îmi aminteşte mai mult de o colecţie de obiecte strânse cu dragoste: scoici, poate, sau corali, producţii ale naturii ce lucrează de atâţia eoni în oceanul cosmic.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o sumă nemărginită de lagăre concentrice din care tot evadezi până la epuizare!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ştiu că nu e creştinesc
dar mi-aş chiureta visele
până la sânge
să nu mai fac dragoste cu iluziile

catren de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă ne vor asculta şi gândurile. Poate că în felul acesta nu va mai înjura nimeni pe silenţios.

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubire se moare trăind

aşa că rămân aici să-mi trăiesc moartea
ca un spânzurat inutil rătăcitor prin iad
în căutarea raiului

nici o venă nu merită tăiată
pentru că de iubire nu te sinucizi
rămâi supus vieţii şi înveţi să zâmbeşti
din ce în ce mai des
până la râs
până la cer
până la lacrimi

nici o otravă şi nici o apă
nu-mi pot îneca dorinţa de a te iubi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât m-aş amăgi, iubirea nu se lasă scrisă!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea apropie cel mai mult esenţele de univers. Aşa de mult încât până şi universul poate fi esenţializat!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica mângâie sufletul oricărui om, sădeşte al speranţei pom şi dă aripi gândurilor să zboare în a cunoaşterii galaxie mare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă poate opri nimeni să împart nimicul în părţi egale, aproape de absolut.

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca într-un etern joc de-a prinselea

uliul clipei aleargă bezmetic
după un stol de vise
pintr-un labirint de evadări succesive
prezentul încremeneşte aproape instantaneu
în felii colorate de trecut
iar realitatea e precum o libelulă răstignită
sub un geam de insectar
întind mâna spre ceva veşnic de neatins
dar de fiecare dată la doar o atingere
ca după un fel de resort de tip balansoar
aproape invizibil
care mişcă secundele la un viitor absolut

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea este ca un mascul îndrăgostit

nebună şi totuşi calmă
îşi iubeşte ţărmul ca şi cum s-ar termina
apoi îmbrăţişează până la plutire oamenii
şi chiar până la moarte uneori
îşi dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca şi cum le-ar urca pe mese
şi le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie şi extaz
când pe un pisc de val
când pe cine ştie care constelaţie ultimativă
apoi le duce-n lună şi le urcă-n soare
le promite scoici absolute
şi delfini jucăuşi

chiar şi afrodita s-a născut aşa
din spumele sale
şi generoasa deschiderea a uscatului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de troienile din realitatea imediată

nu eu împart lumile în albe sau negre
nici măcar fulgii nu-mi stau bine-n păr
doar viscolul mi se potriveşte cumva pe inimă
oricât de fierbinte se amestecă oamenii mei de nea
tot un fel de extratereştri ciudaţi rămân
anonimi şi pe cale de dispariţie
cu toate încercările mele de a-i boteza cumva
..................................
noroc cu polimerizarea stereospecifică a izoprofenului
şi mai toate aplicaţiile sale în lumea aceasta de cauciuc
...................................
în rest doar stele de nisip într-o galaxie dună
şi cristalele de clorulă de sodiu rămase martor
pe obraz

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus până la marginea pământului, m-am dus până la marginea apei, m-am dus până la sfârşitul cerului, m-am dus până la sfârşitul munţilor. Nu am găsit pe nimeni care să nu îmi fie prieten.

proverbe amerindiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"justiţie" e detergent de fiţe
nu lasă pete pe conştiinţe
şi e atât de eficent spălatul
încât îl vrea şi necuratul

catren de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Tudor Gheorghe Calotescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt Dumnezeul furnicilor

dar mă dor toate muşuroaiele
desfăcute de curiozitatea mea
fiecare lume în care mi-am băgat nasul
fără să înţeleg dezastrul produs
doamne câte bariere puneam în calea lor
ca să-mi verific teoriile copilăreşti
doar aşa
ca să văd până unde vor răzbi

interveneam despotic
într-o lume pe care nu o înţelegeam
din joacă
un uriaş fără minte

şi nu pot să nu mă gândesc
că un copil din stele flămând de cunoaştere
se joacă din când în când
cu lumea noastră
doar aşa
ca să vadă până unde putem răzbi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem prebalcanic

La apus de Bucureşti
frumoasă mai eşti
întinsă câmpie,
cu plopi rari
cu grâu mult
şi cu dughie,
iar la şapte seara cu marele foc al asfinţitului.

Frumoasă mai eşti
şi mult te iubesc.

Între hotarele tale mereu mă trezesc
în ovăz şi trifoi
până la Ciorogârla,
în orz şi porumb
până la Tântava.

Şi mai departe până întâlnesc Argeşul şi-l salut.

O, întinsă câmpie
toate satele ţi le ştiu
drumurilor tale le sunt muşteriu
aşa cum se duc departe, spre apus
şi sufletul meu cu ele e dus
departe de tot, spre Turnu Măgurele.

Acolo, frumoasă şi gătită cu mărgele
e iubita mea din Balcani
fată de douăzeci de ani.

Dar e departe de mine, aproape de marele fluviu
departe de mine, lângă Munţii Balcani
şi-atât o iubesc, şi-atât de dor mi-e de ea
că dacă Dunărea ar fi cerneală şi marea hârtie
tot nu mi-ar ajunge pentru a-i scrie.

La apus de Bucureşti
frumoasă mai eşti
întinsă câmpie.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!