Poate că te-aș iubi cu răbdare
dacă viața asta ar fi un pic mai veșnică
dar așa fiecare clipă în care nu ne iubim
mi se pare un univers pierdut
și le tot număr
uneori ca un biet om
alteori precum un contabil chițibușar
un rai un iad un rai un iad
și tot așa
până aproape de doi
nici măcar dumnezeu nu știe număra altfel
decât dintr-o lume în alta
în căutarea perechii ideale
doar moartea asta numără parșiv de bine
din doi în doi
ba chiar și din zece în zece
aproape sferic
ca și cum ar dănțui în pași adăugați
cu nemurirea uitată într-o lacrimă
de cine mai știe care făt frumos
mâncător de jăratic cosânzean
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Între da și nu este loc de încă un univers
cu totul
de la prima explozie
până la ultimul fâs
cum să vă spun altfel
povestea lumii
decât prin pilde sofisticate
ca la un concurs stupid de ghicitori
de tip oracolul din delphi
totuși
v-ați întrebat vreodată
dacă dumnezeu e sofisticat
sau doar noi înflorim cuvintele
ca la carnaval
de nu mai știe nimeni care e alfa
și nici care mai e omega
poate că poezeala s-a născut doar așa
dintr-o nevoie bolnavă de a ne agăța de ceva
înainte de tăcerea veșnică
oricum ar fi
socotelile pământene
au damblaua certitudinilor
inclusiv cele de care fugim
precum diavolul de tămâie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă totul pare hazard
din păcate nu există decât scăpări de la regulă
un fel de ieșiri din sistem
uneori dintr-un accident nefericit
alteori din prea multă rigoare
și foarte rar
aproape ca o excepție excepțională
dintr-un fel de nesupunere
vecină cumva cu nebunia
.......................
orice lipsă este acolo unde trebuie
cum fiecare floare știe înflorirea
.......................
să nu cauți niciodată rezolvările
ele oricum sunt setate să se întâmple
oricât de mult te-ai strădui
să păstrezi pentru tine acel ceva excentric
ca o dovadă identitară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea ta e ca o zidire de ană
poate de aceea te-aș iubi cu nesăbuință
precum un pitic pe alba ca zăpada
dar tu ești mult prea deșteaptă
ca să mai crezi în povești
sau în moș crăciun
nici măcar în lacrimile tale nu mai crezi
le donezi fericită soriceilor
cu dovezi scrise
să nu fii întoarsă la cine mai știe care ilicit
de dinainte de marea întrebare
..........................................................
să știi că nu-mi iau cadouri de ziua mea nicodată
oricum aș cheltui inutil pe un ceva la fel de inutil
doar ca să fiu sigur că am bifat-o și pe asta
în lista cu obligații
..........................................................
apoi în inima mea te voi legăna
cum o face vântul de seară
doar doar vei observa luna
altfel decât ca pe un satelit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a nu mai spera nimic
mi s-au amestecat platanii
cu urme de suflete eliberate
zâmbărețe precum un univers de emoticoane
într-un fel albastre
plecate cumva spre o țintă îndepărtată
mult mai departe decât poate mintea cuprinde
chiar și inima e fără azimut
ca și cum era mai bine să fie rondodendroni
sau mesteceni sau cine știe ce stejari uriași
ca să mai pot rămâne preț de o lacrimă
cât o iertare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt așa inegal uneori
încât mă văd când pitic urcat pe o lună plină
când cine știe ce uriaș rămas pe pământ
un fel de guliver rătăcit în propria lui poveste
iar din când în când mă lovește o altfel de sete
aș fi îndrăznit să-i zic nebună
dar nu are nimic comun cu pierederea realității
pur și simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoașe
și nu am niciun deșert de străbătut
nici măcar nu fac parte dintr-o caravană
doar mă supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai străveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului
îmi sunt așa greu de înțeles
încât nu vreau să las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmă de melc universal
într-o repetare absurdă spre neant
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pot să plutesc
afurista asta de gravitație e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar și pentru eficiența ghilotinei
până și moartea s-a gârbovit de atâta atracție
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta liniște încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoală frate să ciocnim un pahar
suntem cu toții aici
nu te mai preface dus
azi voi bea cu tine orice vrei
până pleacă moartea în altă treabă
iar îngerii vor îndrăzni să se arate
vom bea ca dintr-o viață în alta
spărgând fiecare pahar
doar doar vom umple cu cioburi
groapa asta care te așteaptă
ca o mamă
iar dacă tot ești așa hotărât
du-te
dorule
nu te mai uita la noi
amărâții aștia care ne agățăm de viață
ca de o limbă de șarpe veninos
du-te frate și bea cu mica și cu ticu
până ne vom împăca și noi cu nesfârșirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia mai dă-o-n mentenanță de viață
lipește-i niscai sclipici cu scai
ca la răsucitul materiei
maioneza mamii ei de maioneză
spre dreapta
mereu spre dreapta
precum liberalii îngerești
care tot rotunjesc orice li se pare de rotunjit
oricum din centru doar raza contează
și uneori coeficientul de șlefuire
la naiba cu acele cazuri ideale
propuneri de axiome pentru regulat teorii
dintr-o parte în alta
ca la un bambilici pe puncte
între forțe contrare și veșnice
undeva la origine e un lagăr înfierbântat
încă nu se inventaseră rulmenții japonezi
cu stas-ul oblic și ștaif parafat universal
nici măcar vaselina grafitată
dumnezeu a creat pământenii
să adune meseriași pentru univers
pentru că până și universul ăsta
se mai gripează din când în când
doar timpul nu strigă niciodată
după echipele de meseriași galactici
obișnuiți oricum să cam frece la nemurire
între două șprițuri cu supernove
și o gaură veșnic neagră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericit că pot număra stelele fără a fi dus la ospiciu
e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranța că infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stările mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidență
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de păpădie în luptă strâmbă cu gravitația
când delfin în căutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu șapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodată șirul stelelor
număr și număr
contabilizez și așez la dosar
fiecare cădere de stea
toate promisiunile făcute sub lună plină
pecetluite cu sărutări
fiecare dorință
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numărător de stele
lacrimile mele nu mai știu să curgă
sunt imponderabile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai aproape de cer
de ceva timp, în fiecare dimineață mă trezesc cu senzația asta
e o chestiune pe care nu am cum s-o descriu, este ca și cum ai privi un copac înfrunzit
și pe care îl admiri cum o frunză pică ca o ultimă răsuflare
asta nu poți să uiți așa cum și eu nu uit primul sărut
pentru că, să-ți spun ceva, nimic nu este mai suav decât amintirea primei atingeri
poți să cuprinzi cu mâinile stelele, poți să ai tot pământul în palme
nimic însă nu se compară cu asta
cine nu a fugit măcar o dată de acasă, cine nu s-a încălzit măcar o dată cu licărul suav al dimineții
nu știe cum este să ții în pumni o picătură de lacrimă
am deschis o ușă și nu m-am uitat înapoi
nu am trântit-o, nu am făcut zgomot, am luat hotărârea asta înainte să te privesc cum dormeai dezvelită
da. asta este imaginea, acel corp dumnezeiesc printre cearceafuri
și eu, eu care fug. eu, cel care nu se mai uită la ceea ce a fost, dar care simte o pierdere
a pierde un obiect îți este poate indiferent
dar să pierzi o clipă nu se compară cu nimic, pentru că nimic nu este mai important
decât acea primă scânteie
câte dimineți poți să cuprinzi într-un vis, în câte oglinzi poți să vezi un surâs
și asta nu este nimic pe lângă durerea pe care o simți. dar
cine să înțeleagă ce este
după o noapte mă trezesc căzut pe asfalt singur în toată splendoarea cuvântului
singur pe asfalt, singur cu pustiul în carne
așa mă simt
legat
ca și cum aș fi
și n-aș fi
în fiecare dimineață mă trezesc cu senzația asta
deschid ușa de la balcon și am impresia că doamna e din ce în ce mai departe
aerul mi se pare uscat, marea nu mai urlă, cerul, deși înnorat pare mai limpede
și atât de aproape
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș fi dorit să mă aducă barza
dealtfel mult timp am crezut asta cu sfințenie
faptul că veneam de undeva din cer
dintr-o lume atât de albastră
dintr-o lume atât de lipsită de margini
mă făcea să mă simt special
dar apoi am auzit că barza asta îi aduce pe toți
și nu-i decât mesager cu picioare subțiri
apoi ca mai toți copiii am aflat adevărul
într-o zi tristă sub un cer parcă întors pe dos
de atunci număr berzele primăvara
din doi în doi mai tot timpul
chiar dacă mi-aș fi dorit să fiu puiul cerului
singurul bărzoi adevărat mi-a fost ceaușescu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Faci injecții?
Lucian: N-am încotro. Stela nu-mi dă de ales. Cel puțin are mână ușoară, nu mă doare.
Lia: Măcar atât. Cu ce mă servești?
Lucian: Vei vedea.
Lia: Dar obrazul? Ți-a trecut puțin.
Lucian: Poate, puțin, numai că n-am voie să mă bărbieresc deloc, decât după vreo zece zile. Până atunci...
Lia: Zece zile?! De abia aștept să văd cum vei arăta!
Lucian: Așa, mulțumesc... Încurajează-mă!
Lia: Ce nu-ți convine? Mie-mi pari deja interesant, încă de acum.
Lucian: Îmi închipui... Nu pot să sufăr barba asta!
Lia: O să te obișnuiești cu ea. Cine știe, poate că după cele zece zile n-o să mai vrei deloc să te bărbierești.
Lucian: Așa crezi? Nici gând! De abia aștept să scap de pacostea asta! Eu, bărbos?! Nu-mi place deloc gândul ăsta!
Lia: Dacă asta te consolează, află că arăți foarte bine, cu sau fără barbă.
Lucian: Îmi imaginez... Ca un maimuțoi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multe lupe și oglinzi atente
pe cerul acesta
mai mare decât o lacrimă de zeu
unde nu mai e loc de suspine din dragoste
nici de alte cereri de fericire
cum ar fi cele de câștig la bingo
sau loterie
prea multe obsevatoare pe munți
în deșert sau pe orbite circumterestre
prin care se disecă cerul acesta
care este uneori atât de aproape
alteori atât de departe
de parcă pulsează
ca o inimă de poet
un cer pe care cresc în devălmășie
miliarde de alte ceruri
și oricât m-aș plânge de singurătate
în jurul meu e o aglomerație sufocantă
ca într-un grămadă dezordonată
dintr-o partidă de rugby
doar într-o parte umbrită a orizontului
printr-un ciob afumat din copilărie
mai caut o cale de a evada
din acest cerc al risipirii
de mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două călătorii spre limite absurde
întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta
așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodul întâmplării
poate crea condiții ideale pentru calcule exacte
așa că joaca de-a baba oarba
combinată furios cu bâza
ar putea da un lapte gros
pe o spirală cu rotire spre nicodată știut
care va să zică big bangul ăsta
o fi fost un embrion în dividere de univers
sau cum i-or spune istoricii atimpului
iar dacă la început totul era fierbinte
și parcă din ce în ce mai nerăbdător
poate din cauza iubirii
poate din cine știe care nebunie
acum sentimentul s-a lăbărțat cumva
precum o gălușcă nereușită
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La infinit se împart doar clipele născute moarte
înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea rețelelor de socializare
când încă mai creștea sub piramide timpul
așa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni
aproape inutil
din șapte-n șapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri
între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
și nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre știu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară
înainte de a se naște dintr-o piatră
prin daltă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde, Doamne, atâta democrație
când împărăția Ta e ÎMPĂRĂȚIE
și raiul și iadul
poate și trecerile dintr-o dimensiune în alta
au reguli stricte și paznici rezistenți la mită
probabil nu e nevoie nici de DNA
spun probabil pentru că de Codruța nu scapă nimeni
dar mă tot întreb
ca un prost în dezvoltare
de unde până unde este atât niciunde
și apoi număr atomii precum un contabil
responsabil de ordonarea creditelor
fără numărători paralele de tip electoral
doar crude balanțe peste crude balanțe
cu nimicul pe talere
într-un veșnic dezechilibru
perfect
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici Dumnezeu nu ar fi fără poveste
și chiar dacă ar exista
în lipsa cuvintelor
ar fi mult prea puțin
într-o lume neștiutoare
.......................
precum un fum
în lipsa focului
ori ca o iubire
nerostită
.......................
povestea e primul pas spre neuitare
ca prima dăltuire
ori ca întâia mâzgăleală
pe un perete mort
într-o peșteră vie
de la stânga spre dreapta
sau aiurea
altfel nici timpul nu s-ar fi lăsat prins
într-o clepsidră
de unde să cearnă povești
după povești
la nesfârșire
ca într-o mie și una de vieți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La supermarket nu găsesc idealuri
aici sunt obișnuiți să vândă iluzii
oferă chiar promoții la așa ceva
nici iubire nu găsești pe rafturi
doar vise de plastic frumos ambalate
la preț redus
pentru cei care nu mai au timp
de visare
apropo am căutat și timp
am un amic care se plânge des
în curând e ziua lui
o să-i ofer o clipă în dar
din viața mea
și o îmbrățișare
ce ți-e și comerțul ăsta
uite
până și mânăstirile îl vând pe Dumnezeu
și oferă promoțional
un pahar de colivă
de aceea duminica mă prinde printre rafturi
unde mă pierd aproape ca-n viață
printre o sumedenie de nimicuri
apoi într-un final
îmi golesc speranțele la casă
acolo unde o casieriță frumoasă
precum o zi în rai
mă trezește cu un ton de automat
plătiți cu cash vă rog
speranțele nu mai au demult nicio valoare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!