Nu de lupii din sângele tău am eu teamă

sunt învăţat cu sălbăticiunile de salon
am cunoscut mii şi mii de pisoiaşi
cu aere de tigrii bengalezi
care nu ştiu decât să lingă să se alinte
şi să toarcă
iar de mârâit mârâie doar după
întotdeauna pe la spate
ca şi cum ar fi lei paralei
într-o junglă de jucărie

iubire
nu ştiu ce ai tu în sânge
dar când te strâng în braţe
te înmoi ca o plastelină
numai bună de modelat castele
şi tu zici că îmblânzeşti antarctica
apoi îţi dai pletele pe spate
ca şi cum te-ai crede cometă
şi recunosc că asta-mi place la tine
credinţa că mă poţi devora
cu o foamea de lupoaică cu mulţi pui
cu setea oarbă din sângele tău fierbinte
de haită tânără
ca pe o pradă
cu inima încă pulsândă
şi carotida larg deschisă
pe un câmp alb
numai bun de pătat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea e o călimară

dar sunt zile când nu-mi ajunge sângele
şi înmoi pana în lacrimile tale
adânc
până dincolo de trup
apoi desenez cuvintele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea e precum o busolă

numai că nu indică nordul
ştii cum sunt poeţii
un fel de fluturi
care caută floarea universului
cu speranţa de a o împlini
în căutarea lor ideatică
scutură polenul muritoarelor flori de câmp
sfârşesc apoi omizi
visând aripi
nu ştiu cum să răspund
poate că nici nu vrei un răspuns
poate că nu e nici o întrebare
sau poate două aripi se îmbrăţişează în zbor
în căutarea trupului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visându-l pe Li Bo (2)

Nori plutesc pe cer întreaga zi;
călătoria unui pribeag care nu ajunge niciodată la destinaţie.

Trei nopţi la rând ai fost în visele mele;
fiind prietenul tău, îţi ştiu felul de a gândi.

Declari că plecările tale sunt întotdeauna împovărate de tristeţe,
iar venirile, anevoioase;

Râuri, lacuri, o mulţime de valuri;
îţi e teamă să nu se răstoarne barca.

Ieşind pe uşă, îţi scarpini capul alb
ca şi cum viaţa ta nu mai are nici un sens.

Cei bogaţi şi cei cu funcţii înalte umplu capitala,
în vreme ce tu, părăsit, eşti alungat şi plin de griji.

Cine spune că uşile paradisului sunt larg deschise pentru toţi?
Înaintând în vârstă, devii doar o pradă mai uşoară.

O mie de toamne, mii de ani de faimă,
După moarte, nu înseamnă nimic.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul cel bun

Eşti înalt şi sexy, dup-al tău chip mor
Simt că te vreau mult, nu îmi e uşor
Îţi zâmbesc, căci uite cât arăţi de bine
Simt c-o să leşin aici lângă tine.
Eşti un bărbat bun, după cum constat
Cu parfumul tău mintea mi-ai luat
Şi mi-ai spus: iertare, pot să îţi vorbesc?
Eu am zis, OK, e ceva firesc.
Te-am văzut pe-aici, vreau să te salut
Dar eu m-am scuzat că timidă sunt.
Tu ai spus, nu-i bai, doar te-am salutat
Şi voiam să ştiu de m-ai observat.
Recunosc, am zis, te-am văzut şi eu
Şi stau să mă-ntreb de eşti genul meu.
Sunt un tip de treabă, pot să te-ocrotesc
Nu perfecţiunea e ce îmi doresc.
Dacă nu vrei asta este foarte bine,
Dar mă-ntreb îţi place să vorbeşti cu mine?
Ai zâmbit şi sigur pe tine mi-ai spus
Îmi place ce văd şi mă simt sedus
Cine-i norocosul să îi fii iubită?
Nimeni, deocamdată, că sunt despărţită.
Cine să te lase, să fie-aşa bleg?
Mă întreb şi eu, dar nu înţeleg.
Eu o fată bună sper să întâlnesc
Să vin noaptea-acasă, în prag s-o găsesc.
Da, aud ce spui, pare cunoscut
Ştiu, te-ai prezentat, dar n-am reţinut...
Telefonul sună, fix la el privesc
Şi mă scuz spunându-ţi că vreau să vorbesc.
Îmi dai al tău număr ca pe un trofeu
Şi cred că e bine să ţi-l dau şi eu.

poezie de Amiah Mosley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te răstignesc decât din iubire

pe un pat încă alb
ca o prapastie
ca un hău
numai bun de o prăbuşire în doi
ca o împerechere de libelule
în căutarea momentului acela
unde să nu mai ştim nimic
care ne apropie cumva de rai
ori doar de iadul acela
unde vom putea să scriem poezii
ca şi când ne-am împărtăşi orgasme
apoi obosiţi de respirat cuvinte
ne vom culca îmbrăţişaţi
unul în altul în aşa fel încât
inimile vor bate pe aceeaşi parte
iar visele se vor împleti
precum o coadă de cosânzeană

vezi iubito
cum putem sa ne iubim în sine
ca şi când
lumea nici măcar nu a început

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit exclusiv pentru tine, de când te ştiu. Am venit după tine mereu, am ieşit cu toţi prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simţit că ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu ştiu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând şi simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea şi... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci aşa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poţi crede pe iubitul tău, să nu mai ştii când îţi spune adevărul şi când te înşală, să nu poţi avea măsura iubirii lui decât când îi eşti în braţe.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispită

În pofta ta carnală şi ascunsă,
De mine depistată şi pătrunsă,
Mi-aş face casă pentru veşnicie.

Aceasta se numeşte-anomalie:
Să îmblânzeşti a firii poezie,
Când iadu-n tine-i gata să erupă.

Nu numai eu, ci câţi n-ar vrea să rupă
Din tine patima şi, ca pe supă,
Dorinţa să ţi-o soarbă nebuneşte.

Făptura ta pe-oricine ispiteşte,
Dar felul tău, instant îi nimiceşte.
Rămân doar eu, cu luptele-ţi grozave...

Mă număr printre inimile brave,
Ce îţi înfruntă zbaterile grave,
Când nu mai poţi a-ţi asuma oftatul.

De mi te-ai da, al meu ar fi păcatul,
Căci nu tu m-ai împinge-a face altul,
Ci singure-ar ieşi din mine, coarne...

Te vreau şi-n suflet, dar mai mult în carne —
Să-ţi simt neosteneala cum m-adoarme
Şi raiu-n care-aş fi, cum mă înghite.

Nu îţi stă bine să rămâi cuminte.
Te ştiu aşa cum eşti — şi eşti fierbinte.
Nu te minţi că rolul nu te prinde.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc aşa cum trupurile nu ştiu, dar visează

sfredelesc calea lactee
ştiu că noaptea asta împarte ziua
cum ştiu că inima ta mă poartă
prin toate celulele
dau bineţe fiecărei cărări
rătăcesc aromele verii
te sărut pe fiecare gând
precum scoica poartă marea
în vârful muntelui
aşa cum nisipul
numără clipe
între două valuri de infinit

îmbrăţişez spiritul tău
mă pierd rotund
într-o promisiune

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot aduce nici o dovadă

sunt un martor incredibil
numai bun de pus în cămaşa de forţă
un fel de îndrăgostit etern
de lumea îngerilor
un copil răsfăţat
gânguresc cu luna
mă hrănesc cu stele
din când în când
mă joc cu pletele timpului
desfrunzesc universul
adun flori din inimi
construiesc castele
din nisipul trăirii
mă dăruiesc oceanului
cu disperarea delfinului eşuat

sunt înecatul acestei lumi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi las inima pe spate într-un hohot liber

nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte spre singurătate
în locul unde sunt în sfârşit învingător
este doar un nebun de negru şi un turn rece
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea
apoi înmulţesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele doar aşa
ca să găsesc un sprijin înălţimii
steaua polară încă se mai crede regina nopţii
iar afurisiţii aştia de cavaleri nu mai au cai
nici înaripaţi nici cu potcove de 99 de oca
dar zboară totuşi pe orice himeră

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ar place, toţi bărbaţii...

Ţi-ar place, toţi bărbaţii în patul tău să vină,
Femeie deşucheată, punct negru în lumină!
Iar dinţii, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,
O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă,
Şi-arzând, ca lampioane, la sărbători in piaţă,
Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut,
Căci legea frumuseţii nicicând n-au cunoscut.
Maşina oarbă, surdă, prea meşteră la crime,
Tu, care-ai supt de sânge atâta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să vezi
Că,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ţi-o pierzi?
Păcate mari, pe care le-ai săvârşit cu faimă,
Nicicând nu te făcură să dai napoi cu spaimă,
Văzând cum că natura, măreaţă-n gând ascuns,
Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
— Din tine, desfrânato, regină-n preacurvie?
O, splendidă mocirlă! cerească mârşăvie!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Latura întunecată a înţelepciunii...

Doamne, ei nu ştiu cum este să te adormi mereu
flămând de răspunsuri

ei nu ştiu cum este să te bântuie fantomele adevărurilor pe care
deşi nu le-ai descoperit încă
îţi sfâşie inocenţa până la os

nu ştiu ei cum este să îţi scrii testamentul pe pereţii din celula
singurătăţii
cu degetele însângerate de neatingere
cum este să te rogi mereu cu sufletul îngenuncheat
pentru numai un gram
de naivitate

nu ştiu ei Doamne cum este să te trezească în miezul nopţii
barosul frământărilor cosmice
să îţi plângă chiar şi umbrele de milă
ei nu ştiu cum este să fii fidel toată viaţa aceleiaşi convingeri
chiar dacă pentru asta se va râde de tine în toate culorile

ei nu ştiu cum este să le pui suferinţelor tale nume de poezii
doar ca să nu înnebuneşti
nici cum este să îţi întâlneşti propria moarte de atât de multe ori
încât să te împrieteneşti cu ea şi să vă alintaţi

ei nu ştiu mai nimic Doamne
şi cu toate acestea sunt inexplicabil şi iraţional
de fericiţi

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Bun găsit singurătate!
Ne întâlnim din nou,
Pe aceste străzi întunecate,
Mi-ai spart inima, ca pe ou,
Dar nu ma dai pe spate
Te voi învinge precum un erou.

Draga mea singurătate,
Te felicit, mi-ai făcut un bine
Nu m-aşteptam s-ajung aşa departe,
Cu braţele legate, eu şi cu tine.

Sufletul mă doare!!
Dar zâmbesc, fără vreo remuşcare,
Oricum lupta noastră e fără încetare
Trebuia să ştiu ca n-ai răbdare
Şi vi să-mi furi si ultima rază de soare.

De acum numai am nimic de pierdut
De-abia acum încep să lupt
Tu poţi pierde totul
Eu ma pot bate şi cu focul
Numai ai ce sa-mi iei
Vei murii în cuşcă la lei!

Zâmbete triste, afişez pe faţă
Am inima într-un cub de gheaţă
Singurătate numai ai nicio speranţă,
Ai pierdut lupta, la mustaţă,
Te salut! Nu te văd din ceaţă.

poezie de Miron Iustin (20 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

ţi-aş reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă şi de vise
şi aş păşi cu pasul meu fluid
cu toc înalt şi pleoapele închise.

eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi şi prin ceţuri fumurii
tu eşti acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.

doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simţi
sub palma mea renaşti a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poţi vorbi.

eu n-am ştiut atunci să te iubesc,
tu n-ai ştiu de graniţe şi legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă şi un mut. cum să alegi?

păşim pe teritorii interzise,
tu ţi-ai uitat cuvântul, eu menirea
sacrificăm pe ruguri sentimente
şi condamnăm la nesfârşit iubirea.

poate te-ai cheltuit în anii tineri,
te-ai pustiit trăind printre zăpezi
nu ai cuvinte, braţe, timp şi gânduri...
doar ochii ţi-au rămas. mai poţi să vezi?

poezie de Nuţa Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ochii-mi plâng în mine

prăpădita asta de inimă este precum o stalagmită
din ce în ce mai albă şi rece
pun pariu că dacă aş îndrăzni să o gust
aş avea sentimentul că s-a născut din spuma mării
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai ştiu ce altă vietate numai bună de iubit

de când nu mai ştiu regula florii de cais
parcă şi cireşii înoată precum delfinii
iar sufletul meu se lasă purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zăgazul se va rupe cumva
să plâng şi eu cu sughiţuri
ca un copil rătăcit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de ceară se strivesc de asfalt

cu o anume indecenţă zgomotoasă
ca pe la un show păcătos
apoi îmi las inima pe spate într-un hohot liber
doar nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte
spre singurătate
locul unde sunt în sfârşit învingător

aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea asta atât de absurdă
după aceea înmulţesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele să găsesc sprijin înălţimii
în niciun caz pentru steaua polară
doar nebunului de negru rătăcit în turnul rece
care încă se mai crede prinţesă

oricum afurisiţii aştia de cavaleri nu mai au cai
dar îndrăznesc să zboare pe orice himeră

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aş mai putea să-ţi ofer...
ce-aş mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îţi ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ţi spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! şi îngerii coboară din cer...
ţi-aş dărui viaţa mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ţi-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aşa cum..."

la începuturi sentimentele ardeau
aşa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu şi petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe şleau

apoi în avalanşe de cuvinte
aşa cum numai avalanşe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte

din colb stelar şi raze lungi şi reci
aşa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spaţiu dizolvată
am ataşat-o epitetului-de veci

şi ne-am pornit prin lume amândoi
aşa cum pot porni doar suflete senine
şi împletite-n aliaj de ştofe fine
cu coarde lungi din inima din noi

s-au stins şi rugurile noastre într-o zi
aşa cum doar un tot întreg se poate stinge
când peste toate veşnicia ninge
şi-n lume nu mai e la ce trăi

ceva încă mocneşte, face fum
în tine mai mocneşte un tăciune
şi apelează când la raţiunie
când la inconştientul: "aşa cum..."

poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e o zi

Mai e o zi şi n-ai să mai vii
Mai e un ceas şi am să te las
Să pleci, cu visul meu

Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubeşti
Mâine ştiu că iar ai să greşeşti
De-acum îţi spun să pleci

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu
Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Mii de cuvinte de dor am şoptit
Nici nu mai ştiu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic

Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Poţi să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine şi aş vrea
Altceva

Numai...
Altceva...

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!