Fiecare bulgăre de pământ prăvălit peste sicriul bunicilor a fost ca o piatră aruncată în propria-mi copilărie.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea în propria-mi viziune: cu viaţa pre viţă călcând...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plac ca toate ale noastre să fie bătute în cuie, cu o singură excepţie: sicriul!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram piatră

eram piatră aruncată pe stradă
nici frumoasă măcar
am luat cerul şi l-am pogorât în mine
relaxat priveam corăbiile timpului
pe oceane de lumi
străjuiam o bordură de timp
să nu o ia la fugă
dar deodată un cui m-a acroşat
direct cu un pocnet în cap
în capul meu de piatră
Doamne ce s-a întâmplat?
ochii au fost aruncaţi în sus
am văzut
înaltă până în cer
coborâtă în mine
frumoasă în secunde
de timp
tu a mea...
eu piatră
te aşteptam să mă ridici
în palma ta de viaţă
nu am fost aruncat
m-ai băgat în buzunar
şi...
ai plecat mai departe.

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt atât de tras pe o linie moartă, încât mă şi mir că îmi lipseşte de lângă mine sicriul.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propria-mi anatomie se amuză pe seama suferinţei mele: mă sâcâie o afecţiune a nervului simpatic?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Dudeşti, Crucea de piatră a pus cruce la destule "case de piatră".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi vine să fiu din nou copilul
care am fost şi care încă mai sunt
să sparg geamurile vecinilor de la parter
cu mingea de fotbal sau cu o piatră
aruncată cu dibăcia din copilărie
vreau să-i bat pe duşmani
îmi doresc să redevin băieţelul
bătăuş şi fermecător şi să sărut fetele
să colecţionez timbre şi cărţi
să-mi visez în fiecare seară colegele
vreau să fiu din nou copilul ăla
care am fost şi care încă mai sunt
să plimb fetele pe bicicleta pegas
zburând până la stele
îmi doresc să fiu criticat
pentru nerealizarea planului
la sticle, borcane şi fier vechi
în faţa detaşamentului de pionieri
să-i scriu bileţele de iubire comandantei de detaşament
să-i spun că o iubesc mai mult pe ea
pot să fiu din nou acel copil?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PE CER, O LUNĂ BULGĂRE DE AUR
-Rubaiat-
Pe cer, o lună bulgăre de aur,
Al nopţii înstelate scump tezaur,
Aşteaptă înserarea să străluce
Şi peste nori cu chipuri de balaur.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o prea mare concentrare de durere, de aceea evit procesiunile funerare. Dacă ar fi posibil, n-aş participa nici la propria-mi înmormântare.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun om pe lume nu-i doar un ostrov, stingher şi de sine stătător. Fiecare om este o bucăţică din Univers, o parte din întregul cel de căpetenie. Dacă marea îi smulge cu valurile un bulgăre, Europa este împuţinată, aşa cum ar fi orice bulgăre de pământ, ori moşia ta, ori a prietenilor tăi. Moartea oricărui om mă vatămă pe mine, fiindcă mă aflu cuprins în omenire. De aceea, niciodată să nu faci întrebare: pentru cine bat clopotele? Pentru tine bat.

citat celebru din John Donne
Adăugat de Alex Kazumi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinea strâns poşeta, acceptând cu graţie compasiunea oamenilor, dar atunci când au început să pună cu lopata pământ peste sicriul lui vechi, a început să plângă, iar plânsul ei a fost suficient de puternic pentru a alunga toate vrăbiile din copaci.

citat din Alice Hoffman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare detest hărmălaia şi presiunea gloatei? Fiindcă oi fi eu un doritor de a avea propria-mi personalitate sau că m-am prins de manipularea grosolană la care e supusă?

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gorunul

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar în vise

Mă cheamă pământul, Chetronia
Mi se vrea obelisc,
Lăcrimez pentru propria-mi tăcere,
Pe banca din livadă,
Picior peste picior, amintirile...
Mereu uimită, Venera îmi recită
Poemul în care versul final
Rimează perfect cu ochii ei albaştri,
Cât parfum de crin
S-a risipit aiurea,
Ca un rondel pierdut
Printre facturile de la întreţinere...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Radu Dănăilă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa cu ardoare de a deveni celebru peste noapte: fiecare tânăr a suferit de pojar...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

La final,
după tot ce e ars până la scrum,
nu mai rămân decât pietrele.
merităm măcar atât – o aromă de adio
cu apus de soare peste piatră
şi piatră peste piatră
ca un tort de aniversare a morţii noastre.
cine ştie câţi vor mai fi pe mal
şi se vor întreba peste timp
Doamne, de ce nu şi-or fi savurat şi ultima felie?
suntem rătăcitori
precum Ra
murim la fiecare apus
şi ne naştem mai înţelepţi
dar cui îi mai arde de lumină când în jur totul e scrum?

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia este aceeaşi peste tot: "să fi fost" se conjugă identic la toate persoanele!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ales din cauza maturităţii de tinichea, mereu ne vom aminti de copilărie ca de o vârstă de aur.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa bunicilor

Fiecare îşi aminteşte casa bunicilor,
caii cu ochii calzi
şi-acele capete de copii
ce încremeneau în poveşti,
aidoma frigului lângă astre.
Fiecare îşi aminteşte
acei oameni bătrâni,
ce vorbeau până noaptea târziu
despre viaţa lor,
toată ţărâna acestui veac
o purtau în spate
cu războaie cu tot,
toată ţărâna acestui veac
o aveau în cuvânt.
Fiecare îşi aminteşte casa bunicilor,
acel făiniş de eresuri
ce se strecura noapte de noapte
sub felinare,
acei bătrâni tăcuţi
ce veneau de departe
cu hainele bocnă de ger,
se scuturau de zăpadă la uşă
şi călcau prin casă atât de încet,
de teamă
să nu tulbure cu pasul
chipul vreunei zâne,
ce coborâse odată cu ei
din poveşti.

poezie de Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!