Cocorii nu se mai întorc
rândunelele nu se vor mai întoarce.
se vor fi înfipt cu aripile lor
ascuțite într-o avalanșă de iubire,
undeva prin Sudul îndepărtat.
cocorii nu se mai întorc,
am auzit.
se vor fi pierdut printre dafini și
alte mirodenii înmiresmate,
pe undeva,
pe unde destinele nu apun
niciodată.
nici oamenii nu se vor mai întoarce.
am auzit că vor mai pribegi mult timp
în căutarea unui cuib,
rătăcind
de la o depărtare
la alta.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În taină
m-aș întoarce acasă
târâș
pe sub talpa copacilor
pe sub prispă
să nu mă simtă iasomia
și salcâmii schimonosiți
de tristețe
m-aș întoarce acasă
tiptil
pe dedesubtul pietrelor
să nu mă latre câinii
să nu mă vadă infinitul bătrânilor
cu fața la rădăcini
cu gâtul sugrumat
de jale
m-aș întoarce acasă
în taină
să mă recunosc într-o apă
într-o fântână de ulm
în căpițele de fân
în căpestrele cailor
m-aș întoarce acasă în genunchi
tânjind după mine
toată copilăria
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva
Undeva e un banchet de bucurii
Undeva tăcerea e un zgomot adormit
Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului
Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinți
Undeva cântecul alungă spinii cotidieni
Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul
Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil
(dar nu abil)
Undeva fiecare pas e un semn al mirării
Undeva neliniștea e ca marea neobosită
Undeva așteaptă un buchet de bucurii
Undeva...
Dar unde?
poezie clasică de Sașa Pană din Culoarea timpului (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea în strigăt
unde ești, cine sunt,
cine ești, până când
mai aveai undeva vreo mirare?
care noi, care tu, pentru ce, pentru cât,
mai aud în văzduh nemișcare?
n-ai idei, n-am nici eu,
vreun habar, vreun rabat
de iubire neatinsă de humă,
și de-o fi într-un veac
de amurg, de iubiri,
vom deschide o ușă în lume.
într-o mare de chin, de visări,
de-adâncimi,
unde nu se aude nicicum
despărțirea,
nici iubirea în strigăt
nici chiar moartea în țipăt,
o corabie de minciuni
și-adevăr.
care eu, care noi, care timp,
pe Pământ?
ce iubești, ce trăiești?
ce te miri?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propriul contur
orizontul se închide ciudat,
mă așteaptă undeva o cruce de drumuri
de unde aș putea să o iau într-un sens
sau altul,
ori să mă opresc,
mă sustrage ceva din propriul contur,
obstacolul de azi nu contează prea mult
când lupta de mâine
o port mai mult cu mine însumi,
de la o vârstă
nu pot tolera cadența secundelor,
e un război de uzură dur
între mine și fatalitate,
uneori și propria mea umbră îmi
întoarce spatele,
realitatea îmi deformează percepția
asupra existenței
aș putea face o introspecție în oglindă,
poate mi s-ar părea rictusul neputinței
purtat de altcineva în
imaginea strâmbă
a adevărului.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încruntare
trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,
jumătate de plumb,
jumătate deșert
este Luna,
undeva motoarele lumii se sting,
lumea și-a pierdut esența
cândva,
între Adam și Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a șaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puțin,
să se încrunte.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, cândva
Undeva, cândva
Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spațiu, or vibra ca unde.
Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.
Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emițând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.
Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.
Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie și... cuiva...
poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotație de pământ
drumul meu s-a cam rătăcit
undeva prin prejma nemărginirii
l-am văzut ieri descheindu-se la șireturi
pregătindu-se
să se odihnească la cea mai
apropiată intersecție a gândurilor
drumul meu are haina prăfuită
pe umerii existenței
s-a oprit o rotație de pământ
să vadă
dacă e destul loc de iluzii
la orizont
sau a venit timpul
să cadă în genunchi cu demnitate
printre alte drumuri abandonate
în jurul unor vise tot mai îndepărtate
și mai obositoare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevăzutul oftat
oftatul
mi-l apropii de buze,
între patru vânturi nu mai știu ce cale să aleg
pe pământ,
suspinul zilelor care s-au petrecut
îmi șuieră prin tâmple,
porți întunecate
se deschid undeva spre o cetate de umbre,
tăceri ce nu le pot pătrunde
se ascund într-un clopot,
mereu se desprinde pe undeva o lespede de piatră
din cer,
căzând cu sunet de criptă
spre nevăzutul,
ultimul
oftat.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de nisip
într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare
viața noastră era de nisip pârjolit
printre scoici și iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știri false
Am citit undeva că ți-ai abandonat sânii
Sânii tăi neatinși
Sânii tăi necopți
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ți-ai tăiat nasul
Nasul tău cârn
Nasul tău înfumurat
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ți-ai pierdut inima
În bătăile aripilor
Am citit undeva că ți-ai mâncat mâna
Cu care obișnuiai toamna
Să-mi mângâi copacii
Că ai iubit o pasăre
Ascunsă în trupul gârbovit al unui manevrant
Și ați înșirat sentimentele pe calea ferată
Am citit undeva că ți-ai pierdut mințile
În stația de autobuz
Că ți-ai băut timpul
Într-o crâșmă de la marginea orașului
Că ai murit sufocată de iubire
Într-un pat necunoscut.
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă, până te vei găsi!
mi-ai spus, că te vei întoarce în timp să mă iubești,
iar eu, te-am privit adânc, suspinându-te în mine ca și cum aș fi murit,
dar nu murisem, dragul meu. eram vie, acolo, în fața ta,
în timp ce tu mă căutai în alte lumi, în alte timpuri, să îți ștergi păcatele
m-am ridicat pe vârfuri, ți-am zâmbit sărutându-ți fruntea
și ți-am spus: dacă nu mă poți iubi acum, nu mă căuta în alte timpuri! e în deșert!
în timp ce plecam, pașii mei mureau unul câte unul,
până nu te-am mai zărit, nu te-am mai deslușit, nu te-am mai durut, nu m-ai mai sfâșiat. sunt liberă! mă pot întoarce oricând pe urmele pașilor mei,
eu știu că tu nu ai fost niciodată acolo. mă cauți. în alte vieți,
alte femei, alte amintiri
te-ai rătăcind, rătăcindu-te în cei care ți-au decis soarta
ce nu ai înțeles tu, este că iubirea nu e o alegere! noi da!
viața, fericirea, oamenii de lângă noi, ce băgăm în gură, în minte,
dar nu ce simțim în suflet!
caută-mă, până te vei găsi!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Utopia iubirii
într-o parte a lumii
mă așteptai fără a ști
că nu sunt
încă
eu nu știam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei
erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul ningea în sens interzis
undeva cerul încerca să se înfiripe
din noapte,
zorii erau târzii,
târzie era și lumea s-o mai cuprind,
coroane de mesteceni se învârteau deasupra noastră
într-o conjurație a tăcerii,
noi încercam să ne ținem cu mâinile
ca într-o rugăciune
de coaja copacilor,
de clipa aceea de răscruce,
agonia despărțirii era mai crudă decât
incertitudinea existenței,
cuvintele nespuse mureau încet
pe obrajii de fier,
în goana mea prin aer,
nu mai știam dacă alerg după tine
sau după o părere de rău,
destinul ningea într-un
sens interzis
și iarna se prefăcea în necuvinte.
undeva se închideau porțile unei
cetăți,
iar primăvara murea atât de departe,
încât părea puțin probabil,
vreodată,
s-o mai ajung.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inexistentul de mine
Sunt șeful unui birou
în care se mai află
o masă un scaun
și câteva creioane
verificasem prezența de dimineață
era și masa și scaunul
erau și creioanele
ascuțite parcă de voievodul Vlad
numai eu nu eram
plecasem undeva
fără să-mi spun unde
și probabil iar nu mă voi întoarce
până la prânz
nici când m-a căutat directorul
n-am știut să-i spun unde sunt
așa că a trebuit să-mi pun
o absență nemotivată
intenționez chiar
să-mi rețin
zece la sută din retribuție
banii pe care-i voi bea vineri la târg
pentru învățătură de minte.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.Pleiade
zeii s-au săturat de eternități
de voluptăți insalubre
de distanțele prea mari
dintre oameni
dintre echinocții
dintre milenii
se vor transforma în
strălucirea pură
a constelațiilor
templele vor rămâne pustii în ruina
unor imperii
iubirea va deveni
inexprimabilă
undeva într-o pleiadă
ca și destin
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infernul trecand
Am auzit infernul
Ca o rupere a unui stejar,
Probabil ca mergea undeva, la o nunta,
Si a trecut pe langa noi,
Am auzit infernul.
Nu semana cu un tropait de herghelie,
Ca v-as spune,
Nu era zgomotos,
Nu era maiestuos,
Parca se rupea un stejar,
Si-n ruptura urma sa se duca
Toate.
Nu era urat, ca v-as spune,
Avea treaba, a trecut, nu mai e.
Am auzit infernul, fiti pregatiti,
La intoarcere
Se va mai auzi o data
Ca o redesteptare a unui stejar
Ce a cazut odata
Si acum se aduna de peste tot,
Din toate obiectele in care a fost transformat.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Poate tu
Poate tu ai știut
De la bun început,
Ai știut cum va fi
De-ai să pleci într-o zi.
Ai plecat mai spre sud,
Unde păsări se-aud,
Unde pleacă cocori,
Continent de splendori.
Aș fi vrut ca să știu,
Măcar într-un târziu,
Să nu te mai aștept,
Într-un secol abject.
Când te-ntorci, să m-anunți
Să nu mor printre munți,
Într-un trist anotimp,
Într-un loc fără timp...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată ca un mister
ai niște pretenții bizare
mai ieri nu știai cum să mă atingi
pe buze cu o mireasmă
de salcâm
pe umerii albi îți așezam
umbrele destinului cu mâna
ești schimbătoare
ca și vara aceasta nelămurită
care nu-și mai ține promisiunile
și tainele de sidef
adorai lucrurile primitive
în vremea mierii de tei
trăiam viața ta
undeva
cerul era o poartă albastră
spre ceva ce nu avea
să se mai întâmple
niciodată
ca un mister
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul pierdut
visele-mi sunt catarge sfâșiate într-o zare
și timpul e oceanul ce sfârșește între stânci
păsări albastre-ncep războiul aprig de pe mare
corăbii scufundate văd în ochii tăi adânci
nu te mai pot vedea de pe un țărm pierdut în noapte
furtunile te-au rătăcit demult pe alte mări
doar cu ocheanul te mai pot zări când se desparte
valul de țărm și soarele apune-n depărtări
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne prin aer
încerc să te caut,
ești undeva prin lume,
îmi trec multe gânduri prin minte,
mă întreb dacă am să găsesc semnele lăsate
de tine prin aer,
mai demult îți desenam pe copaci
constelații
și drumul pe care te voi pierde cândva
printre comete,
tu îmi citeai un descântec
pe o cărare străveche,
mai credeai în ursită,
pe atunci
creșteau încă leacuri neștiute
și pietrele se lăsau rotunjite
de trecerea oamenilor prin vreme,
- uite o pasăre,
îmi arătai coapsele
alergând împrejurul cerului meu
de foc,
cât crezi că va mai zbura
cu brațele deschise spre tine,
dacă nu o cauți
prin lume
să te cuprindă?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!