Gioconda pe scaun

gândul mereu la capilarele sale rarefiate
scrutează o hartă de mâine pe care-o-nrămez
în s(p)aţiul
de lucru de-acum gioconda pare a fi
o regiune-autonomă (?!) materială şi mată
în s(p)aţiul
de după-amiază femeia alcătuită - a mea sau a lor -
din râuri sub scaun puţin urinează
în s(p)aţiul
privirilor publice n-am de-ales şi cedez
o parte din drepturile de coafor - peisagist
în... siajul
celebrului surâs tras pe scut cum ai t
rage un tricou cu repere logistice peste cap

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda fără sur râs

numai în ziua aceea cu pânze de nori
numai spre orele prânzului
u n e o r i
numai în secunda lipită ca un
plasture de călcâi în jurul gurii de căpătâi (?!)
gioconda nu
a surâs şi a câştigat spectatorii în carne
şi oase n-a surâs deseori
nu s-a râs
în spatele ei sur-prinzător de bărbat o
primat între doamne misterioase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele acum

a ieşit din iarnă cu mai puţine
kilograme decât fulgii căzuţi
la picioarele sale
acum se întinde o mare
de osânză sodată şi ghiocei -
în căţărare pe
membrul fantomă, insectele

sunt semnul beţiei adâncului (?!) - nu

mai treizecişitrei
dintre soţiile sale de altă
dată salută subţierea de-acum -
pasul pe ape atât
de joase îl face din perspectiva
inversată prin ocheanele lumii
...
romanele de
aventuri pomenesc mai mereu
despre curva sau omul
de sacrifciu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

cum să arunci în zile mai proaste
poduri de flori peste râuri secate
şi peste
artere uscate bucăţite cu drujba
rusească până în oasele noastre?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram

doar o carte de poezie
din care s-a scris mai târziu viaţa mea
mi-amintesc
ne-am văzut la biblioteca de artă
vizavi de policlinica trei mâna ta
mă ţinea ţintuit ca pe o
hartă de curând harponată (?!) – era
o dupămasă de august şi după
masa de prânz ce bine era-nsângerată, foşnea
pagina mea
de titlu sub o privire din altă
lume: o lume
ce a fost peste ani şi a mea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricoul cu girafă

şi-a tras girafa întreagă întreagă întreagă
peste cap dădea bine: în-tâmplător era vară
era
de un întuneric bumbacul ca albatrosul vopsit
negru intens din mările de nisip ale sudului
era
culcat băştinaşul în umbrele baobabului în
sânge cu amatorii de safari iubindu-l (?!) o
dată
aşa cu tricoul rulat peste cap – un turban
ce înăbuşă gemete: ecoul întâmpinării cu plată
a unor
străini cu manşete puţin acrişoare şi degete
umede la reverul din pergament permanent –
are
acum o întreagă girafă textilă de jucărie, o mas
cotă bine înfiptă-n rozeta dorsală, nesigilată:
era
absolut repetabil să nu
se în-tâmple aşa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeam

cu femeia din scara
mea de bloc – îmi făcea
cu mâna tai-tai din ferastră.
seara şi ea cobora
cum obloanele de
re-flux – se făcea se făcea
că râde femeia de mine
deşi mă iubea mă iubea.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repere

Înşir nişte paşi în pustiu
şi merg spre nimic. N-am o ţintă.
Reperele, de când mă ştiu,
se schimbă şi-ncearcă să mintă.

De urc, mă îndreaptă în jos,
apoi îmi arată un munte
abrupt, c-un decor păcătos,
şi nori care vin să mă-nfrunte.

Mă chinui, mă caţăr cât pot,
ajung pe un vârf şi-mi apare
platoul pe unde socot
că-mi este cărarea cea mare

pe care aş vrea s-o urmez,
dar nu e. Se-ascunde, vicleană,
o caut, n-am cum să cedez,
căci ştiu că-i pe-aici, pământeană.

E-a mea de când sunt pe Pământ,
destinul ce-i scris în eteruri.
Repere? Niciunul nu-i sfânt:
mi-arată mereu doar spre ceruri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia se culcă şi e puţin mângâiată

femeia se culcă
cu bărbatul ăsta aş sta toată viaţa
culcată - spune
ea - pe urechea ce gâlgâie sânge
tăiată de un
artist în refacere
a forţelor sale sensibile - unde
va o pensulă plată mângâie o idee
departe
de-a fi un coşmar episodic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclava enclava

nu vreau să văd america
vreau să locuiesc
într-o casă de americani
femeia
dominantă să urce
peste emigrantul din estul
europei prea albe
(?!) - femeia
să fie totuşi o prietenă de de
mult citită prin cărţile mele
să fie frumoasă să fie
femeia
o superbă negresă cu părul
inele sau noduri
de circulaţie sanguină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul în mâine

de mersul în mâine se apucă de cu... seară:
umbla pe străzi ca atârnat de o... bară
gimnastica braţelor era... clară (?!) era
o gimnastică marţială – fără fragmentări
publice de borduri într-o mână prea goală

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama tortului

eu cred că este femeia
care ştie să facă
din memorie torturi abil etajate
(am comandat ciocolată: o
să văd
mâine ce dulce sau amar hoinar voi primi)
mama
tortului cred că încă iubeşte cu bluzele suflecate
fulgii din iarna de fală-n care, cred, cad
pe gheaţa apusului capete luminate
a tristeţe, tot
aşa cum se frâng mereu şi pleopele şi fruntea
prieteniilor în aproape, ah
pe care
încă le mai iubim pe gustate! -
oare
făcând prea dulce ordine-n lucruri
cu ajutoare
de ciocolată criogenată? - a
ferim: au
dat turcii bi-polari din bugetele lor
pentru dulciuri
pentru femeile iubite, cu
care ne îndulcim
care ne trăim
care nu
ne murim

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut - dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt femeia rea

În gândul tău eu sunt femeia rea,
Dar tu eşti bărbatul bun din viaţa mea,
Ce fac ca din drum eu să te-opresc
Că viaţa mea eu vreau să-ţi dăruiesc.
Voi spera şi vreau să îndrăznesc,
Să fac lumină-n sufletul tău şi să te iubesc.
Vreau să-mi spui draga mea sau scumpa mea
Şi să nu mă poţi uita.
Am lacrimi de durere că-mi este destul de rău,
Dar tu eşti în gândul meu mereu
Şi nu vreau să ai sufletul trist,
Că eu nu sunt femeia rea şi-n durere eu încă exist

poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

vagaboando, ne-am cunoscut
într-o tufă de zmeură foarte
compactă sub o scară rit
mată, adio
vagboando, pe buze
ai încă roşul acela puţin torontal, poate
mult prea sprinţar (?!) abia
mă abţin să nu te sărut, vagaboando
să nu
îţi beau încheieturile braţelor
cum aş bea
oricare altă tărie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul

când să se mişte spre europa
de vest miliardele de chinezi
parcă vor zice: noi
vom fi o dominaţie blândă blândă blân
dă de ce
să vă sinucideţi în masă? ei
încearcă acum să explice că în austria aia cum groenlanda
la viena sau
la roma sau la paris sau madrid sau ber
lin capetele încoronate din acuarele
le lui
tzî bai shi
vor atinge de
cent
cel puţin o sută de ani de plăcere sex
uzuală a tuşei
puţin răguşită puţin
săpată adânc la
licitaţii de h
artă... a lumii
un laşiturn o laşiturnă
treceau cu inima pe-aici
şi toată laşitatea lor
cu iubire pe aici
trecea cu inma trecea
pe aici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lebădă...

E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.

Hotarul vieţii stă mereu să cadă
în asfinţit, ne pierdem în tăcerea nopţii,
ne facem din siajul vieţii loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorţii.

De-am şti să punem în romanul vieţii
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alţii
sădind în ei muguri de iubire, mii.

Eu am trăit aşa cum am putut, cum am ştiut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a şi durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu e ştire.

Nu fi ca mine, prea puţin lăsând să zboare
nu te lăsa aprins de fapte prea meschine
din cer, la piept adună-ţi păsări călătoare
iubeşte-ţi viaţa, murmurând destine.

Am fost... mă vei uita peste un timp
dar vreau să ştii că am iubit să fiu un om,
iţi pierzi din viaţă, anotimp cu anotimp
iar sufletul uşor, iţi pleacă către somn.

Ce n-ai făcut, nu ai putut, n-ai îndrăznit
nu aştepta pe mâine Dumnezeu să vadă
nu potrivi pe ieri peste va fi, pripit -
Fii om Acum, nu cântecul de lebădă!

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întâmplare

te blochez iubita mea prietenă îţi doresc
o seară frumoasă ziua de mâine este o altă
noapte (?!) îşi urmează dis
de dimineaţă dis
cursul ca şi cum nimic nu ar fi întâmplare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pişulică

se uită cum mama
sa e o mare mare poetă
pe lângă
ea mai umblă şi poeţii bărbaţi estimaţi
la mii de karate
scoşi din cenaclu cu forţa (?!) c
are nu e a lor nu -
pe lângă
că-n seara lungă s-a stat la un birt
cu terasă cu paie cu pene cu pre
şuri... ca un cuib
de legionari infantili
împuşcând
pete de culoare puţin
vinovate de toate
piruetele din limbaj
sau de alte nimicuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi

a intrat în scară femeia uşoară
(foarte subţire
ea nu avea de ce să mai moară: se
ştia prea fecioară)
apoi a intrat
femeia bine făcută (ea
nu avea de ce să plutescă, de ce
să creadă-n bărbaţii abia eligibili), a
poi a intrat
femeia ca tancu - mai era invitat
ca martor un pictor deschis: un prieten, unu
foarte înzestrat (?!) Dancu - însă
totul ţinea cumva de femeie: cam cum
s-au putut înmuia cu păcat
la vederea sa şoldurile bărbatului la
aproape şaizeci de ani şi
mai puţin mai puţin
remunerat pe la şcolile din judeţ
(printre nori)
decât femeile de serviciu
dintre care
unele chiar vecine îi sunt
(femeia mistreţ)
uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi îngeri

cu ochii cârpiţi, la o cafea:
– bea tu din ea...
– bea tu din ea...
şi nu
au sorbit zgomotos (?!) nu au sorbit chiar deloc
din ceaşca de os de
pe noptiera mea
care
fruntea îmi odihnea – uneori –
mai ales
în dimineţile oarbe din poeziile futuriste
cu îngeri nehotărâţi la un lucru
aproape mecanic în ce
mă priveşte – a
cum
şi în viitorul apropiat
depărtării

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!