Gioconda în piele de tigru

în ziua în care surâsul ei a ajuns
pe apă şi pe aer
pe pământ în bengal
a fot chemat un tigru să
verifice încă o dată cine se-ascunde
în spatele pânzei...
împărăteasa - o
femeie din acele desişuri -
s-a dat sfâşiată de îndoielile facerii

unui bine-atât de natural (?!) poporului său

în care bărbaţii ocupă de-o vreme
locuri la business
class în drumul pe aer
cu destinaţia louvre pe sena
şi a de
căzut în braţele ani
malului stâng al inimii sale
roasă de îndoieli
ca o jucărie pentru feline din cauciuc
per
forată în adâncuri de
colţul rotativ al gurii -
pic
tată dungă cu
dungă cutată
a
cum

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult sânge

tigrul – tot tigru.
mangrovele din sumatra – mangrove.
oceanul – tot ocean.
pâinea maimuţelor – poate chifla maimuţelor.
urangutanul – tot.
ţiganul – tot ţigan de ţigan de ţigan.
indianul din india – tot hotentot
(în unele cazuri).
tigrul călcat la dungă de-un jeep – tot
manelist (?!) – tot
nu vei reuşi să pricepi
de ce apa de gură nu se face cascadă
decât în sângele proaspăt
băut din greşeală
printre ţepe de bambus
dungă cu dungă
tăietură cu tăietură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nardo

si(n)gur lui Da Vinci în aer
liber maică-sa îi spunea - şi nu
doar când, inimitabil
maestrul dădea din picioruşe cu pensula -
Nardo...
apelativ folosit insistent
recent şi de Gioconda la Louvre, la
adresa unui tânăr cu barbă re
nascentistă când căuta
surâsul ei enigmatic (?!) dar nu
prea găsea decât unele cracluri
de uzură,-n vopsea şi în unele colţuri
vai, perimate de gură -
dincolo de
geamul securizat cu foiţă
de aer masiv

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii în aer

nu, stai, nu, nu mai stai
iar te tragi cu sora surioara ta
un fel de iubită sulemenită
de breteluţe prin rai...
îl caut şi eu
pe fratele meu care
a murit în toamna trecută din în
tâmplare tocat de un cancer la cap şi nu
e la locul său în raiul femeilor cu umerii dezgoliţi
o sută
de ani de îl caut şi nu
ştiu dacă îi merge
la fel de bine cu sânii în aer
cu muşchii cu sfârcuri
cum bravezi tu, iubito
când te speli cu tot aerul
pe care nu îl respir
decât sacadat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu o

femeie care desenează cum sfâşie leul tricouri
de safari cu găurele! în
africa e o vreme potrivnică pentru cultura de poezie. i
lustrată încă din feşele lui tarzan
de origine din
timişoara - unde a început o femeie să schiţeze în pix
foarte negru coperta
la răzbunările mele. în rând cu
preteţiile ne
vinovate ale speciei noastre
în coborâre
din copacii din cartier

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer, apă, pământ, foc

Aer, apă, pământ, foc
sunt părţi sub bolta cerească.
Toate-acestea la un loc,
fac parte din viaţa noastră.

poezie de Dumitru Delcă (16 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârfuri de sarcină

la cine se închină o femeie care nu
crede că fiul lui dumnezeu este şi fiul său? la
cine se dă pe mai departe iubită în clipuri şi cântece
femeia lipsită de perspectivă? cine e omul
cu ani
care o va duce-n egiptul de vis care umple
cu piramide păgâne de toate mărimile re
clamele cu vârfuri de sarcină lepădate din pântece
la prima atingere milimetrică a deşertului?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idioţenii

am un prieten
nu
o să vă vină să credeţi
scuturici abrudan
el nu mi-a dat niciun like de-a lungul vieţii
pentru că
la mondiale, la fotbal
n-ai cum să ştii
cine câştigă concursul
de goluri de aer
idioate idioate idioate
cu premii...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă dragă tată

mă trag din tine
mamă dragă tată
şi aşa le voi spune şi celor din viitor
care întreabă
cine cu cine şi de ce tocmai eu?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenuri în aer

să iubim femeile din lyon
să luăm şi un fragil avion
să ajungem
la femeile de nylon din lyon - să
ne dorim trenuri în aer (?!)
elastice, să
iubim femeile care vorbesc alte limbi
foarte dulci, pre-ferate...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtea din spate

copilul de 60 de ani
se joacă în curtea din spatele grasei
sale soţii (?!) – ea
îi schimbă scutecele cu alte placaje şi nu
îi dă, amblioapă, să sugă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorapii

eşti foarte
frumoasă
eşti foarte
femeie de
bulevard e
şti
un aer de tomnă târzie
cu tocuri
un aer cu tocuri (?!)
aşa
cu ciorapii
pe picior fo
arte negri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie că sunteţi părinte sau profesor, încurajaţi politica "ieşitului afară pe orice fel de vreme". În Finlanda, care ocupă un loc fruntaş în clasamentul rezultatelor la testele de matematică şi ştiinţe (Statele Unite se situează cu câteva locuri bune mai jos), elevii îşi petrec o mare parte din zi în aer liber, oricât de scăzute ar fi temperaturile.

Richard Louv în Vitamina N (de la natură)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motanul Dungă stă tolănit în grădiniţa cu flori. E atât de plăcut să inspiri aerul parfumat, să fii mângâiat de razele primăvăratice ale soarelui, mai ales după ce ai petrecut o iarnă lungă şi friguroasă în compania şoarecilor din pod. Dungă s-a cam săturat să vâneze şoareci.

începutul de la Mincinosul de Emilia Plugaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba pârlită

ceţurile dinspre mare, puţin
temătoare, cu braţele atârnând
cu genunchii de sare
fac pasul spre nisipul din gând: este o
dimineaţă ca oricare suspin...
alta
totuşi ar fi - sau n-ai şti - ziua pe care
unii îndrăgostiţi - cum am fi - supuşi năuciţi
ai furtunii, o aşteaptă în visele lor
desenate în clar (?!) de
o lună puţin eclipsată
de spumele sclipitoare-ale cerului
gurii care exclamă: eu astăzi nu pun
limba pârlită pe plajă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu se desparte

în primăvara anului care vine
mi-a promis o frumoasă
ţigancă a spus
că iese cu mine (?!) ultima dată
ne-am dat bună ziua cumva automat
în urmă cu o mie
de ani, pe când emigra din egipt şi trecea
marea roşie fără să
îl imite pe moise prin despărţire a
apelor sclipitoare de gură
de aur pasiv

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zece în zece

din zece în zece ani vin la balcic
sau
la nevoie o dată la zece vieţi
regret
nespus nu mai cred să fie
timp
pentru încă un balcic nostalgic în trăirea de-acum: simt
cum
pereţii de calcar îşi caută
fanta
prăbuşirii umbrelor dumnealor în oasele mele surcele
din zece
versanţi n-au rămas
decât
maximum zece
ani de
trăit cu pensula în putere
sau zece
vieţi fără semeţele coaste de-argint (?!) apropiate
inimii
inimii lor sfâşiate
în timp
de alte zece timpuri
zece alte
timpuri abia începute şi neterminate
poate
nici nu mai cred nu
mai
văd în culori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învătămarea

cu minte sclipitoare voiajoare
s-a dat
pe gheaţă şi avea o lunecare... lunecare...
s-a dat
cum bine se obişnuieşte
rănit în clipa următoare (?!) - s
a dat măsura din el: o singură fl
oare de holtz - cine stăpâneşte aici
unde nu
stăpâneşte mai nimeni şi
vătămarea de rutină este...
curtată... învătămare...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-fericiţii

ne-am împrietenit demult
nu mai ştim
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur şi simplu blocat
(?!)
nu mai ştim nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vreme Bătrânul şezu acolo, lungit în iarbă, privind leşul animalului pe care îl răpusese pentru a-l mânca. Făcuse ceea ce bărbaţii făceau de mii de ani, cu săgeţi, suliţe, cuţite, bâte sau puşti. Uneori, pentru a se hrăni, altădată doar pentru a-şi demonstra puterea. O muscă venită de nicăieri bâzâi prin aer, apoi plană şi se aşeză drept pe ochiul larg deschis al cerbului ucis. Bătrânul sări imediat şi o alungă. Acolo, cu genunchii în iarba umedă şi scăldat în soare, îşi simţi inima sfâşiată şi sufletul gol.

Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o vreme

a fost o vreme când aveam trupul frumos
a fost o vreme
când mă pozam pe vârfurile munţilor -
iarbă sprijinită de genunchiul tău
a fost o vreme când râdeam
stingând lumina de pe tort

mă regăsesc în chipul pietrei
în ochi - fântâni cu apă prea puţină
când uneori de-afară încă vin
în cumpene să-mi scârţâie zefire

sufletul e tăcere de drumuri pustii
penumbra care învăluie buza fântânii
nu mai e sfioasa creatură
închipuită din măduvă dulce
care fuge, se-ascunde
încolăcită în spatele coastelor
prunc pe picioarele mamelor.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!