Apocalipsa va fi

abia atunci când va ninge
cu părţile anatomice ale
atomilor (?!) - care
ne compun cu plăcere ad
încă de miliarde de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovialuchian

încă nu ninge
decembre în an centenar.
încă nu
se arată vreun fulg
de îngeraş preşcolar.
nu ninge
peste noi nici cu ane
monele lui
bacovialuchian –
cu femeile bune
în rugăciune
...
nu ninge:
potopul aşteaptă bătaia
de tobă –
cu flori la şosea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

cu fulgi maci şi înceţi
abia
de se caţără pe araci
roşul de inimi
(?!) -
ninge cum nu
ai opinti muşchiul de opiu-n batistă
nu
te-ai droga

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să ne contemplăm originile: materia stelară care se gândeşte la stele; ansambluri de zeci de miliarde de miliarde de miliarde de atomi cercetând evoluţia atomilor, urmărind călătoria lungă prin care, aici, într-un final, a apărut conştiinţa.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bega la Arad

bubiţe dulci ca-n bucureşti
şi eczeme de cartier nu
mai găseşti - asta e poezia
pe care nu o recit de
când primarul nostru, vopsit liberal, a
înnebunit (?!): s-a aliat cu o falcă
uitând că bega nu e
mureşul răsucit la arad în industria unui gard
că bega nu e
un lighean ce se vasă în mureş
abia pe la mako, abia co
borât în puterea
unui vameş sadea - care mai şi uneltea
încă în exerciţiul
unei pensii de protocol, cu
păr pe piept şi cuişoare
finuţe-n desuuri
şi vârfuri
cum noi nu am fost
abia
atunci când vorbim de
abia atunci ră
sărim ca porumbeii de mare
din stâncă
în stâncă prea bine
cu tot
puroiul subţire, băubil, cu bule
mărunţite în bot,
fumoasă nefe
ricită, nefe
ricită...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăbii în iarnă

ieri dimineaţă spuneam că ar ninge... azi
spun tot aşa dar nu pricep ce
caută autobuzul 33 pe bulevardul cetăţii –
întreg
universul se retrage-n depou la... ciocanu? dar
cine mai duce intelectualii la munca de sus
în folosul comunităţii de vrăbii în iarnă? –
nespus
e poemul: hibernează-n laringe
încă de ieri dimineaţă când vrăbii pe cioc
dădeau că ar ninge... ar ninge...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barba lui

moş crăciun îmi creşte din obrazul stâng
iar eu îi cresc lui din urechea de dreapta
asta înseamnă
că stăm lipiţi ca-ntr-o poză abia colorată
încă de când aveam amândoi şapte ani
(?!) - şi atunci şi a
cum am cerut prin scrisori pensule şi vopsele
negândind că vreodată voi scrie şi cărţi
asta înseamnă
că undeva sunt poet dar încă mai pot să mă joc
printre imagini şi amintiri cu... anatomia

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

care stau sau se mişcă
ca obiectele care stau sau se mişcă
peste miliarde de ani

oameni care vor fi obiecte (?!) o

biecte care vor fi
oamenii fără o de atunci
care stau sau doar stau

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-lunecarea

mă gândeam ca ultimele clipiri
din viaţa ta să-mi fie frumoase
(?!) - atunci
strig din priviri, din privirile a
lunecoase, abia mai gândesc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu greşitoru'

Îndrept arma către mine –
glontele abia de-mi vine...

E o puşcă ce nu muşcă,
e o puşcă-blândă-puşcă...

Am atunci a nu muri,
am a trage – zi cu zi!...

poezie de Traian Abruda din Orele rindelei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Încă mai ninge fraged
cu straturi de lumină
iar cerul nu se-ndură
s-oprească funii
să nu ne însuşească
îngerii

încă mai ninge fraged
subţire şi în dungă
iarna poartă-n aluzii
născut abia un ied.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietenă foarte bună

fecioara maria popescu
doamne
cu pruncul abruda în braţe (?!) abia
se mai ţine, vomită
la raţe e totul posibil

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu râde

trece şi vara asta
vine iarna
şi nu vom mai scrie nimic până-n decembre
când...
uite cum ninge

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

ia-le în ordine: mai întâi libertatea
apoi îmbrăţişările fastuoase!
mai întâi
măduva şi abia mai la urmă cleiul de oase! –
lipiciul pe care-l începi
cu tubul
filetat cu buze aprinse aici
rămâne, iubito, lipici de lipici: hai
să plecăm
şi unul şi altul de-aici: fiecare
prin părţile noastre!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocnaşul

abia în ultimii ani a
observat că femeile sunt
mai frumoase decât
bărbaţii iubiţi sub pământ
şi abia
mai face faţă acum
înţepăturilor de insecte
cu voaletă şi tinere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem întruparea locală a unui Cosmos care a crescut până la conştiinţa de sine. Am început să ne contemplăm propriile origini: pulbere stelară ce meditează asupra stelelor; acumulări organizate formate din zece miliarde de miliarde de miliarde de atomi ce reflectează asupra evoluţiei atomilor, urmărind drumul lung parcurs, cel puţin aici, până la naşterea conştiinţei. Loialitatea noastră este faţă de specie şi faţă de planetă. Noi vorbim în numele Pământului. Avem obligaţia de a supravieţui nu doar nouă înşine, ci şi acestui Cosmos, vechi şi vast, din care ne ivim.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

5 ani doar 5

ani au trecut
de când nu, de când nu
te sărut -
atunci nu
te iubesc, atunci nu
voi veni să te sufoc înt-o pungă cu clementine (?!)
atunci nu te sărut
au trecut
atunci nu
atunci da

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge, Steaua mea

soţiei mele Ana la aniversarea zilei de naştere

Ninge fugar, şi frumos peste Dămideni
ninge magnific unde e steaua mea;
ici şi colo cad fulgi mari de nea
şi se aştern pe pământul însetat,
numai eu privesc mereu telefonul
de când te-ai dus de-aici, ai plecat.

Ninge alb, imaculat şi pur cum ţi-e inima;
ninge pe pământ unde străluceşte o stea.
Ca pe o nălucă aş vrea să alung depărtările
când mă gândesc, parcă-au secat mările,
şi munţii, fiindcă chiar azi e ziua ta!

Ninge an de an, şi tu eşti tot mai frumoasă;
ninge ne-ntrerupt, peste sat, steaua mea.
Eu stau în fotoliu şi-ţi compun două rime
în sobă focul arde şi nu ştiu cum s-ajung
acolo unde eşti să te pot îmbrăţişa!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ninge cu fulgi mari
şi leneşi
mai nechezăm în doi în pat
neapărat
până spre mânz

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea ninge

prea ninge
psihiatrul a spus:
dacă vezi insecte sau fulgi sau ciudate
forme geometrice
să
te prezinţi de urgenţă la dez
alcoolizare (?!)
pe
strada văcărescu
colţ
cu colţ alb alb alb
cu colţ gri gri gri
pe
ne
răsuflate
cu
colţ fo
arte ne
gru
gru
gru

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

da
mă voi arăta iar
atunci când dispar

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!