În inima naturii
natura cunoaște mereu cel mai bine
calea spre frumusețe și spre miraj
ea produce minuni sub zări senine
și ne dă lecții de mare curaj.
în Paradisul meu izvorul e un brâu
care-nconjoară câmpul cu murmure line
precum doina duioasă din lanul cu grâu
cântată de mirle cântată de mine.
m-am unit cu natura de când m-am născut
ea simte cel mai bine ce mă doare
este protecția cu cel mai nobil scut
împotriva stihiilor din lumea mare.
în univers natura-i miracol absolut
pun urechea la inimă s-ascult a ei chemare.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Belle art
poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.
hora cuvintelor pe al nopții reflux
când Luna își scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.
visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care crește oameni buni.
univers de frumusețe și de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decadență
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade
furtuni fac ravagii nu s-au prevăzut
curg nenorocirile din cer... cascade.
în puterea lui Hristos m-am încrezut
L-am cinstit cu versuri cu balade
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
splendori de primăvară pier în nevăzut
pe întreg pământul bântuie tornade
departe de biserici îngeri au decăzut
pretutindeni moartea se înfruptă din roade.
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanțe transcendente
trec prin bătrânețe cu sufletul activ
cu zâmbetul pe față când zorii bat în pleoape
crește-n mine iubirea nu am nici un motiv
să nu simt pulsul vieții cu cerul aproape
roiuri de emoții trec prin pieptul meu
exaltată de splendorile ce-mi ies în cale
speranța de mai bine mi-a dat-o Dumnezeu
mă deschid ca o floare cu mii de petale
trăiesc zboruri senine prin farmec eteric
transparențe dulci rezonanțe transcendente
muzica trezește-n mine avântul cucernic
îmbină purități angelice cu stările ardente
m-am unit cu versul în zborul meu cosmic
remediu împotriva disperării concludente
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
slovele răsar cu statornic talent
ca lanul de grâu decorat cu maci
prin jgheabul morii râul curge lent
ciorchinii veseliei se întind pe araci.
noaptea mă trezesc în năvalnic torent
simfonia stelelor se scurge în mine
mă transfigurez în lumină latent
sunt precum floarea cu polen în stamine.
la școala vieții nu sunt repetent
am învățat ce e rău și ce-i bine
la magiile lumii sunt foarte atent
sunt mii de minuni care să mă aline.
poemele răsar cu statornic talent
susură ca izvorul cu ape cristaline.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelegrin prin raiul poeziei
descătușez cu versul potențialul meu
poezia mă poartă prin lumea întreagă
îmi transferă fericire și când îmi e greu
să pot striga tare - viața îmi e dragă.
las urme pe zăpadă pe diverse alei
avântul mă poartă spre Univers semantic
pe strada speranței plină cu polei
mă reazem de Cuvânt când cad să mă ridic,
mai sus de nori ca șoimii temerari.
stele din Ursa Mare îmi dau un mesaj
să strâng strălucire în globii oculari
să iubesc să n-am teamă să am curaj.
imortalizez în versuri timpii mei solari
pelegrin prin lumea plină de miraj.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea-n simbioză
obsesia morții sfredelește în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârșit
uneori mă bucur de gânduri senine
țâșnind din adâncuri zburând spre zenit.
n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.
nimic în viața mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu știu ce să-i mai cer
creștetul meu e-acoperit de-un nimb
și iluminarea nu este un mister.
azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi și înfrângeri m-am călit mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuntă de vis
îngeri stau de veghe pe turle de biserici
lumina lor blândă se cerne pe tâmple
raze de iubire străbat câmpii eterici
în lumea de miraj minuni să se întâmple.
bat clopote de nuntă, nuntașii se adună
la slujba de unire de suflete pereche.
pe creștete și soarele pune câte-o cunună
căci și cerul respectă tradiția străveche.
ziua se prelungește în muzică și dans
toată lumea petrece cu frenezie mare
în magic univers iubirea ia avans
lumini de luceferi par blitzuri de filmare.
luna și ea-i prezentă cu sorți de afirmare
daruri de casă nouă strânge la o chemare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseverență
îmi îndrept atenția spre un destin profetic
vreau să se întâmple minuni în univers
rupturii de viață am să-i cos un petic
de nuanță albastră scoasă dintr-un vers.
îndepărtez riduri la salonul cosmetic
nu mă las ispitită de înger pervers
timpul de relaxare este mereu poetic
sub influența stelei din cerul divers.
împletesc romantismul din spectrul genetic
sentimente seci spre fericire au convers
alfabetul dragostei vibrează frenetic
departe, departe de timpul advers.
îmi îndrept atenția spre un destin profetic
rugându-mă să se întîmple minuni în univers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dor
M-am risipit în versuri, m-am risipit în carte.
M-am risipit în vise și în iubiri deșarte...
Deșertăciune-i tot... nu vreau să recunosc.
Viața-i un miracol și toate au un rost.
Dar când apusul zilei se-apropie de mine,
Simt cum se frânge-o rază și sus din înălțime,
Cu ochii ei cei roșii imi spune-n glas șoptit:
-Sä nu te-nfrângă noaptea, așteaptă-n răsărit.
Voi fi din nou cu tine și bucurie-n glas...
Te-ajut în zorii zilei să-ncerci încă un pas
Spre altă risipire de gânduri din fuior,
Și te adun spre seară într-un poem de dor!
poezie de Doina Bonescu din Versuri risipite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre ultima destinație
cu drag pentru Zarra
izvorăsc din mine gânduri precum apele de munte
sparg stâncile mari în șapte în nouă
în fluxul creativ arzător curg broboane pe frunte
sunt doar zvâcnirile minții scăldate în rouă.
mă asemăn cu izvorul ce se grăbește spre mare
mă îndrept și eu spre cerul cu magia de lumină
clipe de eternitate râvnesc pentru afirmare
căci sunt carte de poeme structurate-n albumină.
mă simt precum izvorul pe culmi de extaz
nu tulbur muntele cu regrete cu păcatele mele
atunci când trec prin neguri fac haz de necaz
știind că-n viața asta n-am să sfârșesc în ele.
lumini îngerești azi îmi stau pe obraz
ultima destinație va fi printre stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascensiune
bătătoresc poteci dar am mult de mers
lumea asta-i mare plină de splendori
poeții-s călăuze spre magic univers
cerul meșterește mă ninge cu candori.
în rodnicia viselor delicatețuri gust
pâinea de lumină răscoaptă pe-o stea
trăiesc fericirea ca pe-un miracol just
și ard ca o torță exprimând dragostea.
singurul meu avut este iubirea
și versul cald meșteșugit cu har
ațintită-n infinit îmi este privirea
trăiesc vârtej de-avânt spectacular.
toate gândurile mele vizează nemurirea
urc spre steaua mea fără funicular.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormirea Ta e calea învierii
Fecioară Precurată neatinsă de prihană.
făr' a cunoaște moartea, Tu te-ai mutat la cer,
de unde ne trimiți semințe de speranță
și mângâierea Ta ne e preexistență.
Azi, în grădina Ta, e mare sărbătoare;
s-au îmbrăcat în verde copacii seculari,
îmbrățișează cerul cu ramuri de iubire
iar florile pictate în culori lumină,
țesut-au un covor sub "Masa Tăcerii"
căci Adormirea Ta e calea Învierii
pe care fii tăi pășesc cu bucurie,
ca "Pasărea în spațiu" în plină armonie,
escaladând "Coloana Infinitului",
scară răsărită din inima pământului
pentru a-l uni cu măreția cerului
unde-i zămislit mirajul cuvântului.
O floare sunt și eu în grădina Ta,
micuță sunt și mă numesc, Nu-mă-uita.
Mă prinde-n a Ta poală când uneori mă-mpiedic,
căci numele ce-ți port e un blazon heraldic
și nu-mi este ușor să fiu mereu în zbor,
răspunderea e mare, eu, doar o simplă floare...
Icoană Ești și început,
în Tine, tot ce e Dumnezeiesc a încăput...
Fiu de Om și Domn Ceresc Tu ai născut,
porți de lumină ne deschizi spre absolut.
Tu ne dai mult, noi, prea puțin,
dar cu smerenie îți mulțumim,
nălțând spre cerul tău diamantin
"Oda bucuriei" și "Rapsodia României",
numele să-ți preaslăvim,
grădina-Ți să o miruim
și cu iubire s-o-ngrijim.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zestrea cu mărgăritare
m-am născut cu versul în sânge
cu el am împlinit atâtea visuri
îmi este alinare când inima plânge
mă încurajează să înving abisuri.
versul e pentru mine o dragoste imensă
îl împart cu lumea ca pe o pâine
nu vreau răsplată nici recompensă
el îmi netezește drumul către mâine.
versul este stâlpul de care mă susțin
când furtuni nebune răvășesc seninul
el mă crește puțin câte puțin
prin miraj destramă suspinul și chinul.
viața fără versuri ar fi mai săracă
sunt mărgăritare lumea să le placă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept să se nască
M-am născut pe drumul nesfârșitelor ape,
căutând izvorul sufletului meu,
cu furtuna m-am înfrățit la greu
croindu-mi drum
spre țelul hărăzit.
Pașii mă poartă pe poteci neumblate,
prin păduri seculare la poalele nopții
urmărit de propria-mi umbră
sub razele albe de lună.
Șoapte sălbatice răsună-n auz
oprindu-mi răsuflarea
și ascult...
sus, constelații s-aprind
în șiruri infinite și reci
și jos, vântul înghețat îmi șoptește
s-ascult tânguitul jalnic din beznă.
Mânați de vânturi pribege
nori negri se adună
grăbesc pașii spre casă,
spre satul din vale
străjuit de poeme.
În vatra stinsă și rece
aprind o rază de speranță;
aștept să se nască
cel ce s-a mai născut odată.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Legături inefabile
stau cu fața spre potențialul vieții infinit
dar ochii mei se-ntorc spre începuturi
spre Cuvântul magic care m-a definit
și mi-a creat în lume sublime legături.
m-am legat de oameni cu voință de putere
în legea credinței m-am legat de sfinți
m-am legat de filozofii creatori de mistere
cu acces la luminișuri din codri cuminți.
leagăn al uitărilor îmi este Cuvântul
m-a trezit mereu din somnul rațiunii
creându-mi armonii, mi-a fost alintul
și iluminarea din emisfera lunii.
cândva voi părăși și eu pământul
dar azi mă leg de cer cu virtuale funii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța timpului
arome de gutui din aer respir
toamna blândă s-a cuibărit în cord
găsesc fericirea ca pe un chilipir
în chip de vers, tot timpul îi acord.
suflet ușor ca frunza bătută de vânt
în cântecul ploii găsește alinare
în drumul spre stele își face avânt
cu întrebări înghesuite-n buzunare.
iubirea de munte de izvor de mare
freamătă în inima ca un drapel
cu stoicism mă-ndrept spre afirmare
unde Dumnezeu mă cheamă la apel.
mă învălui cu lumina iubirii de cuvânt
cu romanța timpului cântată de vânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trilogie
prin lumea asta mare sunt doar un pasager
să adun splendori, lumini râd în retine
cu gânduri de iubire construiesc în cer
un loc al veșniciei pe tărâmuri senine.
fluturi de iubire și-au făcut culcuș
în inima mea blândă și evlavioasă
gândurile-s versuri, freamăt de arcuș
sufletul meu să cânte romanța duioasă.
cu fiecare vers mi-asigur nemurirea
voi fi precum o stea fără de moarte
plâng de fericire sensibilă-i gândirea
lumini dumnezeiești mă poartă departe.
credința-n Dumnezeu innobilează firea
sublimu-i univers înțelepciuni împarte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am curaj s-o ating!
căzută în afara paginii de scris
m-am trezit agățată de semnul mirării înfipt
întrun colț încăpățânat să mă țină la înălțime
în neprevăzuta cădere mă poate salva doar hazliul situației
ca un miracol cu mâinile streașină rumoarea privea spre punctul de sprijin
m-am trezit din vis pe o pagină de început suspendată pe un miez de noapte rătăcită
încotro să mă-ndrept
nimeni nu-mi arată calea
poezia îmi face semn cu mâna
nu am curaj s-o ating
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, ai venit la mine
Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ți cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ți povestesc:
Am adunat atâtea-n viață
și m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de ață,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut și ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat și m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
și din groapă m-ai salvat.
Știam că-ți pasă de mine.
Când mi-e greu, Tu îmi dai bine.
Lângă mine stai oricând,
ești Tatăl meu, ești Tatăl Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.