Sub orizonturi triste
timpul suspină sub orizonturi triste
munții gem despăduriți de umbre
în lume se petrec atacuri teroriste
orgii și jafuri îndeletniciri lugubre.
Parisul e în flăcări cu violența-n stradă
oamenii se revoltă cu pieptul deschis
peste tot zei orbi n-au cum să vadă
nevoile lumii din viață și vis.
lapovița pătrunde în suflete sărace
sărbătorile cernite lasă un gust amar
colindă haotic dorințe de pace
Hristos nu mai vine mă ține pe jar.
sfinții în sihăstrie nu mai au ce face
și rugile lor se sting în coșmar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Coșmar
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii
teroarea crește lasă în urmă coșmar
sunt încălcate toate legile firii.
timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugul agoniei
în agonie sunt flacără și rug
ard de dorințe cu vise bizare
peste mine a trecut un plug
brăzdând nopțile cu coșmare.
în temnița de foc a amintirii
te strig te chem prieten drag
sting cu lacrimi flacăra mâhnirii
să-mi fii aproape cu povețe de mag.
simt deznădejdea că pe o povară
secundele îmi lasă un gust amar
fii tu prieten sublimă primăvară
când zorii iubirii ca florile răsar.
aștept să vină trenul fericirii
să mă îndepărtez de gara amăgirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub măreția cerului
din înaltul cerului se coboară magi
să vestească steaua lui Iisus Hristos
ea strînge laolaltă toți oamenii dragi
închinând pocalul cu vinul gustos.
pe mese întinse aburesc bucate savuroase
delicii de sărbătoare așteptată mult
colinde răsună pe vai și prin case
vibrează în suflete universul ocult.
s-a născut Hristos vindecătorul lumii
destramă blesteme, păcate, erezii
un nou an vine din splendoarea vremii
jocuri de lumina deschid frenezii.
păsări de dorințe stoluri mii și mii
asaltează cerul splendide, străvezii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de jale
vai vouă zei, sunteți cei vinovați!
pentru sărăcia din Þara românească
sunteți proscriși sunteți blestemați!
frica de Dumnezeu să vă lovească.
țara este plină de viruși de boli
spitalele se sfarmă peste pacienți
frigul dă buzna prin case și școli
copii sărmani renunță sau rămân repetenți.
vai vouă zei, căci ați furat destul
munții plâng despăduriți de slugi
fiecare român de amar e sătul
spre ceruri se înalță triste rugi.
vai vouă zei, sunteți cei vinovați!
sunteți proscriși, sunteți blestemați!
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte tragice
în case de carton trăiesc oamenii străzii
făpturi ce se târăsc pe coate și pe brânci
în codri urlă lupii în căutarea prăzii
foametea din lume lasă urme adânci.
sărăcia mizeră înconjoară regate
zeii sunt preocupați de propriul lux
suferința crește până peste poate
valuri de probleme cresc în aflux.
nu vine Hristos să înmulțească pâinea
apa sfințită să o transforme-n vin
s-a extins în lume păcatul și rușinea
spre cer se înalță suspin după suspin.
umbre de speranțe își fac plecăciunea
în altarul veacului erodat de chin.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări de dorințe
mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul, mâhnirea
timpul îmbătrânit și-a ieșit din firi
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.
un infinit de vise trimit în univers
la sori și la stele să ia din strălucire
să simt fericirea să nu aibă revers
ci doar lumini suave să râdă în privire.
dulce povară și totuși ce grea
e viața mea cu roiuri de dorințe
flori și fluturi din dragostea mea
sensibilizează timpul plin de năzuințe.
mă simt și eu o floare cu rouă pe obraz
lacrimi devin poeme cu flăcări de extaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme vitregă
vântul bate arborii până trosnesc
tristețea lor s-a transferat în mine
și eu ca ei de frenezie mă dezgolesc
melancolia toamnei circulă prin vine.
cerul fulgeră cu foc într-una tună
vrăbii fără cuiburi au încremenit
pe sărmanii străzii nimeni nu-i adună
furtuna nebună iarăși s-a pornit.
pruni, cireși, caiși tremură-n livadă
timpul friguros pătrunde sub scoarță
lapovița și ninsoarea stau să cadă
la mierle îngheață lacrimile pe față.
nu mai cântă nu mai fac o serenadă
prea vitregă e vremea asta nu e viață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinistrul din suflete
Craniile zornăie ca niște monezi,
Lovindu-și gândurile nerostite și triste,
Mărșăluiesc printre morminte și cruci,
Purtând umbre stranii de speranți și vise.
Se sting lumânările... Pe rug și altar
Doar umbre de cranii stihii adormite în raclă,
Așteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veșnicia să treacă,
Cu alte veșnicii să-și cunune uitarea,
Să-și spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coșmar,
Să nu mai audă "se moare!"...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valsul rimelor împerecheate
dragostea oferă o viață preacurată
lanul speranțelor e strâns într-o recoltă
se-mprospătează timpul în iarba rourată
Mama Natura splendori fericite dezvoltă.
soarele-i la datorie lumina-i scuturată
de praful care s-a ridicat pe boltă
strada armoniilor de vânt e măturată
în dansul fanteziilor nimeni nu se revoltă.
Maica Dumnezeie cu inima curată
asupra lumii veghează dezinvoltă
în chip de curcubeu cu roba colorată
miruiește rugile le ridică-ntr-o voltă.
cu magice izvoare e glia structurată
frați Carpații falnici miracole dezvoltă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi oarecare
zorii dimineții au gust de kefir
lumina mă-nvăluie ca o catifea
îmi ghicesc norocul în zațul de cafea
pe geamul deschis intră un zefir.
horoscopul spune să nu mă izolez
să-mi reglez conturile cu lumea întreagă
doar Dumnezeu poate să mă înțeleagă
când decepții și regrete controlez.
moartea mă ține în stresant ring
nemiloasă mă lovește pe la spate
cu toată colecția de doruri crispate
gânduri înfocate cu lacrimi le sting.
vreau steaua mea astăzi să o ating
să redea viață viselor îngropate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desperarea
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veșteji!
Și spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viață se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulțime de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, și n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecțiuni.
Lumea-și râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentațiuni!
Și vai! nu este streina lume
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a țara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! și ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeți toți de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuții e insultat!
Așa ajunge a noastră lume...
Plânsul oprește cântecul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desperarea
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veșteji!
Și spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viață se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulțime de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, și n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecțiuni.
Lumea-și râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentațiuni!
Și vai! nu este streina lume:
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a țara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! și ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeți toți de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuții e insultat!
Așa ajunge a noastră lume...
Plânsul oprește cântecul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pragul iernii
timpul e vitreg cu burniță și ceață
soarele când iese își arată dinții
florile-n grădină tremură, îngheață
argintiul zăpezii acoperă munții.
s-a făcut frig, iarna bate la ușe
toamna se grăbește să-și facă bagajul
focul din sobe se transformă-n cenușe
natura-i mohorâtă i-a dispărut mirajul.
arborii dezbrăcați parcă sunt umbre
vântul asprit le săgetează trupul
se-apleacă la pământ cu gemete lugubre
zâmbete îngheață în grimase chipul.
glasul răgușit al păsărilor abia se aude
timpul acesta descarcă sentimente zălude.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina codrului
copacii amuțesc sub scrâșnet de topor
munții-s despăduriți cât vezi cu ochii
glia sărăcește sărmana n-are spor
trecută prin blestemul babei Dochii.
nemulțumirea crește în popor
iarna își etalează geroasele rochii
copacii amuțesc sub scrâșnet de topor
munții-s despăduriți cât vezi cu ochii.
strigăt de valuri răsună pe vapor
timpul înebunit dansează pe muchii
scoate aburi de sminteală prin por
și pune pe jar inima rărunchii.
copacii amuțesc sub scrâșnet de topor
munții-s despăduriți cât vezi cu ochii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merg pe stradă
Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipește peste oraș.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaș.
Merg pe stradă cu Dumnezeu la braț
Răsfoim amintiri, numărăm pași,
Patruzeci și doi am numărat
Și încă la atâția vom fi părtași.
Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieții găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viață născută-n olimp.
Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoarea luminii
se pogoare cerul Lumină pe pământ
inima-i aprinsă ca o lumânare
răspândesc în lume pace pe pământ
sfinți mă sfătuiesc și-mi sunt alinare.
ninsoarea iertării cade peste casă
în straie noi întâmpinăm Crăciunul
ne strângem laolaltă la sfânta masă
să gustăm bucate să gustăm și vinul.
îngeri ne colindă la uși și la ferestre
niciunde nu e sărbătoare că la noi
bucurii în suflet strângem ca o zestre
magii ne zâmbesc cu stele în convoi.
sărbătorim voioși nașterea lui Hristos
pruncul luminii iertător și sfătos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valea plângerii
zeii la putere parcă-s surzi și orbi
nu văd că țara se duce de râpă
stârvuri de bucurie devorate-s de corbi
umbre de fericire abia se văd sub lupă.
zei întruchipați în demoni nemiloși
aruncă poporul în cruntă sărăcie
lumina se zbate în vulcani noroioși
viața are gust de apă sălcie.
promisiuni murdare curg de la guvern
visuri spulberate dorințe despicate
patria resimte necazul intern
izvoarele făgăduinței sunt secate.
pe valea plângerii rugi înflăcărate
invocă mântuirea de la divinitate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin de chitară
lumea e suferindă sub zeii tirani
flăcări stârnite mistuiesc păduri
copii apelor flămânzi cormorani
deplâng bugetul risipit pe borduri.
se luptă cu probleme generații în blugi
mirările lor cresc în lanul cu maci
harnici români au devenit slugi
la zeii străini cheflii și buimaci.
blestemul vieții e ca pâinea amară
curve politice se întrec în orgii
suferă în pribegie doruri de țară
doar Magicianul poate face magii.
curg lacrimi dinspre munți spre mare
între Tisa și Prut suspină chitare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Structuri de jar
viața mea se prezintă în mii de nuanțe
lacrimi boeme sting năvalnice focuri
care ard în voie fragile speranțe
doar vise cuprind din nocturne jocuri.
pentru fericire mi-a rămas poezia
cuvinte în lumină brodez neântreruptă
steaua mea sublimă își cerne frenezia
să duc cu boala aspră energică luptă.
ritmuri și arome le cuprind flămândă
miresme din grădină îmi învăluie simțul
flăcări din soare parcă stau la pândă
să aprindă timpul - îi tremură jilțul.
amintiri cu marea prin suflet colindă
dar s-a rătăcit în vreme rea drumețul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschideri ilustrative
întâlnesc pe stradă chiștoace de viață
cerșetori în zdrențe ce raze imploră
să străpungă timpul afundat în ceață
mila divină să cearnă sublimă auroră.
nu striviți vă rog galbene amintiri
frunzele căzute din arborele vieții
vreau gândurie toate să fie prevestiri
pe cărările vremii să conducă drumeții.
pe drumuri de lumină văd deschideri vaste
spre sfinții ce veghează la liniște și pace
spre zâmbete solare departe de năpaste
spre cerul cu stele pururea vivace.
marii gânditori neagă gânduri nefaste
să aprofundez opera lor îmi place.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!