Prea mult puţin

Sunt prea mult pentru ce am,
Am prea mult pentru ce sunt;
Ochii mei, cernuţi prin geam,
Te iubesc mărunt, mărunt...

Şi ce mic mă văd când pasul
Mă trimite-n depărtare;
Numai sufletul, rămasul,
Te iubeşte mare, mare...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar albastru de Crăciun

Ninge pieziş
La geamul meu
Văd pe furiş
Ca Dumnezeu

Cerne mărunt
În ochii mei
Ceva mai sunt
Numai de vrei

Albeşte negrul
Albastrul piere
Ţi-aş da întregul
Cer de l-ai cere

poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serotonina

Privesc
Nu văd nimic,
Mă gândesc... alţii
Cerşesc
Nu lucrez, dar sunt bogat
Mă înalt, nu prea mult. Contact
Gândurile- mi zboară. Razant
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe- aproape
Mult prea jos, în mărunt
Nu am prea multe hobbyuri, dar mă exprim. Sublim
Este şi asta un talent!
Sfârşesc o ruga
Dumnezeul meu este banul. Totem
Haide să vorbim, vorbe lungi, stufoase, bolovanoase
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt
În livada bunicilor un măr înflorit. Pitic

poezie de Gorunescu Carmen Lidia (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la totem

În livada bunicilor, un măr
Privesc. Nu văd nimic. Mat
Mă gândesc... alţii. Înalt.
Trimit o rugă. Cerşesc.
Nu lucrez, dar sunt bogat. Argat.
Mă înalţ. Nu prea mult. Contact.
Gândurile - mi zboară. Razant.
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe aproape. Noapte.
Sunt
Mult prea jos, în mărunt. Pământ.
Nu am prea multe hobby-uri,
Dar mă exprim. Sublim.
Este şi acesta un talent. Evident.
Sfârşesc o rugă.
Dumnezeul meu e banul. Totem.
Hai să vorbim, vorbe lungi, sticloase, bolovanoase!
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt.
În livada bunicilor, un măr înflorit. Pitic.
Mai. Nimic.

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de iubire

E o nebunie cât de mult îmi plac oamenii
când îi dezbrac de învelişuri,
atunci sunt limpezi în lumina cerului
şi nu vreau să le văd suişuri, coborâşuri.

Nu pot să nu-i iubesc privindu-i limpeziţi
nu pot să îi detest de sunt nemiluiţi,
toţi au un suflet mare în pieptul lor prea mic
şi au în ei candoarea din marele nisip

Nu vreau să spun cu vină ceea ce acum spun
e doar o nebunie în scrisul taciturn,
dar asta e esenţa, sunt lepădat de mine
în sufletul ce-l port am loc pentru mulţime

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi... ai cui suntem?

S-a mai stins o stea în Carul Mare
Carul şchiopătează în trei roţi,
Pe Pământ e mare Sărbătoare
Pentru ghiftuiţi şi pentru hoţi.

Restul rabdă foametea sub piele
Umiliţi de-a nu fi, când ei sunt
Umbre, cărând crucile prea grele
Înspre domiciliul lor mărunt.

Ţara lăcrimează prin coclauri
Ca o mamă pentru pruncii ei,
Cei vânaţi de lifte şi balauri
Şi ce trişti sunt, Doamne, ochii ei!

Ochii ei albaştri de cicoare
Unde plouă-agonic, permanent.
Scâncetu-i se-aude-ntre hotare
Tot mai jalnic şi mai insistent.

Se-ncovoaie brazii sub colinde,
Cerul nu le-aude-i tot mai sus
Iuda, negustorilor ne vinde
Şi mai răstigneşte-nc-un Iisus.

E tăcere-n burgul de la mare,
Timpul îşi urmează cursul lui
Azi e România-n Sărbătoare
Noi, români, suntem ai nimănui...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mare
Mi-am ales ceva mărunt:
Îţi număr paşii

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mic pentru un război atât de mare

La cules de brebenei,
Zise într-o zi neroada:
Înca şase Irinei
Şi sunt Albă ca Zăpada.

epigramă de Mike Farkas (4 septembrie 2008)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii preocupaţi prea mult de ei înşişi, nu fac prea multe pentru alţii, dar nici pentru ei.

Marius Robu în Degeaba (2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce o-ntrebi şi ce-ţi răspunde

- Bubulină bob mărunt
Şi plăpândă ca o floare
Ce te faci când vei fi mare?
- Mare, nu mai sunt... de mult.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost prea copil în copilărie, prea tânăr în tinereţe şi mult prea matur acum, când înţeleg foarte clar că nu voi muri bătrân.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut...

Cunoscându-te pe tine
Am avut mare noroc
Zilele îmi sunt mai pline
De singurătate nu e loc

Cum să te înţeleg iubire
Eşti mult prea cuprinzătoare
Depăşind orice închipuire
Te-am transpus în Carul Mare.

Cum aş putea să definesc
Ceea ce simt eu pentru tine
Sintagma veche "TE IUBESC"
Are cuvinte prea puţine.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ageuzie

Plouă mărunt,
Ceru-i cărunt,
Sufletul meu,
Negru şi greu,
Să fie nins,
Aşteaptă-nvins...
O uşurare:
Prima ninsoare.

- Mai ai puţin,
Suflet sein
Să redevii,
Mai sunt prin vii
Struguri de must,
Al căror gust
E absolut
Gustu-ţi pierdut.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara acestei lumi e mult prea grea pentru ca un om să o poată purta, iar suferinţa Universului e mult prea mare pentru o singură inima.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş putea fi niciodată anorexică, pentru că iubesc mult mâncarea, şi nici bulimică, pentru că urăsc prea mult senzaţia de vomă. Sunt o vegetariană foarte strictă. Iubesc animalele şi acţionez conform propriilor principii.

citat din Natalie Portman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine-înţeles, depărtarea dintre Iaşi şi Bucureşti e prea mică, deci e prea mică şi deosebirea de latitudine, pentru a se observa de oricine stelele ce se lasă pentru Iaşi mai în jos, în spre sud; dar, între cerul Berlinului sau al Stockholmului şi acela al Bucureştilor, deosebirea se simte mult. Polara e mult mai aproape de zenit pentru cei din Stockholm, de pildă, însă în schimb sunt multe constelaţii sudice, pe cari cei din Stockholm nu le văd, pe când pentru noi sunt ridicate mult de-asupra orizontului.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere la patru ace

Cuvântul ăsta mi-e prea mic
tăcerea însă-i mult prea mare
şi-mi pişcă fruntea câte-un pic
noaptea când vine la culcare

Tăcerea asta-i mult prea mare
se-ntinde vai ca şi o lepră
habar nu am dacă şi doare
destul că unii-o cred celebră

Se-ntinde vai ca şi o lepră
şi-mi strânge viaţa câte-un pic
păi concurez la ultima tenebră
destin din ce în ce mai mic

Tăcerea-i însă foarte tare
ca orice damă de onoare

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângi, ţară iubită, pentru copilul nenăscut care este moştenitorul temerilor noastre. Să nu iubească pamântul prea mult. Să nu râdă prea bucuros când simte apa şiroindu-i printre degete, nici să nu stea prea tăcut când soarele ce apune înroşeşte savana. Să nu fie prea emoţionat cand aude păsările cântând, nici să nu îndrăgească prea mult un munte sau o vale. Pentru că teama îl va lipsi de toate dacă dă prea mult.

Alan Paton în Cry, the beloved country! (1985)
Adăugat de Rosca Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în ploaie

Ploua mărunt, ploua orizontal,
Şuvoaie trec oftând pe trotuare,
Sunt ud, precum o rufă în căldare,
Dar ăsta e un amănunt banal.

Un vânt mârşav imi suflă-n buzunare,
Nu am primit pe vodcă bon fiscal,
Ploua mărunt, ploua orizontal,
Şuvoaie trec oftând pe trotuare.

Un câine mă miroase cu mirare
Şi mă marchează tandru, amical,
Frăţia dintre om şi animal,
Când stai în patru labe-i şi mai mare...

Ploua mărunt, ploua orizontal.

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!