Evadare

las bucuros tot ce-i real în urmă
plecând în lumea mea de vise
acolo toate-mi sunt permise
las bucuros tot ce-i real în urmă

că sunt ciudat ieşind din turmă
de-or spune buze cu minciună unse
plecând în lumea mea de vise
las bucuros tot ce-i real în urmă

răboju-i plin de crestături
în lemnul care sunt se-nfige iar cuţitul
ce dacă-mi vor apare alte riduri

şi multe guri mă vor huli
cât încă-mi aparţine infinitul
doar eu aşa cum vreau voi fi

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare femeie e diferită. În esenţă, par să fie o combinaţie între ce-i mai bun şi ce-i mai rău – combinaţie de magic şi îngrozitor. Totuşi, sunt bucuros că există.

Charles Bukowski în Femei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis mic de mână

În faţă am vise
Ce-aşteaptă închise.

În urmă am vise
Lăsate deschise.

În minte am vise
De gânduri ucise.

În carne am vise
De sânge permise.

În suflet am vise
De soartă decise.

În versuri am vise
De mâna mea scrise.

poezie de Marius Robu (30 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea eşti altfel... diferit,
Prea iubeşti şi eşti iubit

Sau te pomeneşti, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Şi cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?

Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbeşti, ce zâmbet ai!
Şi nu-mi ceri nimic... doar dai

Nu ştiu cum... de ce exişti
Printre cei ce sunt prea trişti?
Poate eşti o amăgire,
Doar o stare, o trăire

Tu eşti... oare? Eşti real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existenţă,
Poate vis... dar ce prezenţă!

Eşti doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulţumesc, mă simt mai bine!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cuiul dintre tasuri

(trioset)

ca un curcan mă-nfoi că sunt român,
că nu sunt nevoit să crâşc din dinţi...
de-atâţea candidaţi s-ajungă preşedinţi,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român.

precum am fost mereu, tot optimist rămân
în raiul fals al celor prea cuminţi...
că nu sunt nevoit să crâşc din dinţi,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român

dar, ar fi o treabă genială,
prilejul e-un real suport,
ca să echilibrăm balanţa comercială,

zic eu, să importăm doar unu pentru noi,
pe-ai noştri să-i dăm la export
că, poate, poate, scăpăm de nevoi...

sonet de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Butoaiele

Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:

-Eu sunt... bum!... bum!... butoiul
care bubuie pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz sau bolovan
să tac buştean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!...

Şi-ai casei au sărit năboi
cu paharelele, zicând glumeţ:
-Hai, dă-ne-o probă, maistre vorbăreţ.
-Bum!... Bucuros!
Vă dau!
Dar... mai domol!... căci să vedeţi...
pentru moment, sunt gol...
-Dar tu? i-au zis butoiului vecin.
Nu spui nimic?
-Nu pot.
Sunt plin.

Şi s-au umplut paharele de vin!...

Şi-acum
MORALA-şi dă tributul:
Atunci când e Cristos în noi,
nu mai vorbeşte doaga de butoi,
ci conţinutul...

poezie de Alex Donici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real şi ireal

Timpul dispare din mine
şi-n locul lui apare o oglindă.
Mă văd
şi nu-mi simt atingerea.
Sunt pe cât se poate de real,
dar, în acelaşi timp,
sunt pe cât se poate de ireal.
Când, uneori, arunc în mine cu o piatră
se sparge oglinda
si mi se amestecă viaţa cu moartea.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ace

Simt capul greu,

o minge de bowling

într-un impact continuu,

apoi

strâng schijele de pe podea,

din pereţi,

din

sângele tău,

le adun, le lipesc

şi mă prefac că sunt toate din nou la locul lor,

că totul e real, real, real,

la fel de real

ca scheletul ăsta pe care-l car după mine şi pe care nimeni altcineva nu-l vede,

ca

soarele de smoală de pe retină, dimineaţa,

pe stomacul gol,

când totul e atât de străin

şi de ce nu ar fi,

simt capul greu,

ace, ace, ace

sunt

o păpuşică vodoo

în mâinile

cuiva

care mă urăşte rău,

iartă-mă,

iartă-mă,

şi

apoi

mai du-te

naibii.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a fi bucuros

A fi bucuros înseamnă a fi un nebun într-o lume de strigoi.

definiţie clasică de Henry Miller în Sexus (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Să nu mă plângeţi de m-oi duce,
Nici flori nu-mi puneţi pe mormânt!
Lăsaţi înscrisul de pe cruce,
Să spună ultimul cuvânt,

De tihnă-n lumea de pe urmă,
Din dosul tainicei pieiri,
În care veţi veni, în turmă,
Urmând porunca cruntei firi,

Căci suntem toţi sărmane umbre,

Pe pânza vremii fără şir,
Jucând comedioare sumbre,
Şi rătăcind în crunt delir,

Visându-ne titani dihai,
Ce însăşi lumea o dărâmă,
Dar moartea ne arată, vai,
Că suntem jalnică fărâmă,

Meniţi din clipa zămislirii,
Să ne topim sub glia grea!
Ce-i pasă de-un "nimic" zidirii?
Ce-i pasă cerului de-o stea?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fieştecare râdea bucuros cu popa de alţii; nici unuia nu-i plăcea, însă, când alţii râdeau de dânsul. Aşa e firea omului: fiecare pune bucuros şeaua pe iapa vecinului.

citat clasic din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis real, imaginar

Nu ştiu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuşi vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuşi nimic,
Vrând să mor dar totuşi trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Şi de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Şi mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar şi visul poate fi real,
Imaginar,
Şi eu uit iar că am visat
Şi iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuşi cât de impurificat
Dar iată că aud o voce de copil,
Ce–mi aminteşte cine sunt
Căci eu uit iar, mergând pe drum
Pe drum, ca un hoinar
Pe lâng-un felinar
Şi toată lumea spune că-s poet vulgar...
Dar iată, că mai aud o voce,
O voce disperată, de fată
Ce–mi frânge inima-mi curată
Aglomerată, poluată
De suspine şi dureri, ce m-au făcut să simt ce-i astă viaţă
Ce mă face din nou să ies în stradă
Spunând-ui o triadă...
Îmi spune că-s nebun
Şi că dacă voi dispărea vreodată
Ea mă va găsi şi mă va întreba
De ce pe ea am căutat-o eu disperat...
Dar iată că au dispărut
Aceste două voci blânde cu zâmbete fine
Acum ele sunt departe de mine...

poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este şi va fi mereu

Iubirea este şi va fi mereu
Un simţământ ce-i Paternal.

Chipul iubirii este Dumnezeu
Suprem... Universal-
Simţurile sunt atuul meu
Ce-mi spun că Domnul e real.

Iubirea este şi va fi mereu
Un simţământ ce-i Paternal.

Mesajul Domnului, la greu
Mi-este trimes şi-i crucial,
E cel mai preţios Trofeu
Care mă face triumfal.

Iubirea este şi va fi mereu!

rondel de Vladimir Nichita (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de autoportret

Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt aşa, şi sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo şi nu sunt aşa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine ştie cum trebuie să fiu?
Şi cine vrea să fiu cum trebuie ;
Şi cine aşa şi pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mişcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău şi ce doare;
Ce naşte, ce duce
Pe dincolo şi dincoace de noi,
Din noi, şi pe dincolo şi pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, aşa şi pe dincolo!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem

Mai ştiţi voi oare, oameni, ce-i aia îndurare,
Ce e aceea milă, durere,-amar, ce-i chin?
Culegi numai ce sameni, din ură nu răsare
Iubire, mângâiere, doar lacrimi şi suspin;

E plată şi răsplată, natura, Dumnezeu,
Când legi sunt încălcate şi buna rânduială,
Se-nvârte-a vieţii roată, se-ntoarce ea cam greu,
Dar vechilor păcate, tre' dată socoteală;

Cum suflete pustii, bolnave, stau la pândă,
Iar legile divine le-noadă şi le leagă,
Acum sau mai târziu, dau bir, şi cu dobândă,
Când lor le e mai bine şi viaţa mult mai dragă,

Iar de vor fi în stare, cumva, să păcălească,
Plecând din astă lume cu bilul neplătit,
Copii rămân, nepoţi, în urmă să plătească,
Şi fără nicio vină, plăti-vor înzecit;

Mai ştiţi voi oare, oameni, sau poate-aţi dat uitării
Doftanele jilave, canalul, ce-i surghiun,
Mirosul de tămâie al morţii, al ororii,
Şi-al prafului de puşcă din ziua de Crăciun?...

Mă ierte-a ţării glie şi neamul românesc,
Tot ce-au greşit părinţii, bunici şi străbunici,
N-am aur, n-am moşie, cu fruntea jos plătesc,
Iar martori fi-vor sfinţii, curat când plec de-aici,

Că de-oi lăsa cumva, ca zestre, moştenire,
Copiilor, plecând ca hoţii dintre hoţi,
Păcatele-mi vor fi eterna pomenire,
Când mă vor blestema, nepoţi şi strănepoţi.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i viaţa noastră?

Ce-i viaţa noastră? Un joc continuu al unor sentimente.
Desfătarea noastră? Muzica divizării – pe clase, sortimente:
Pântecele mamelor sunt nişte case pe care le dor pereţii,
Acolo noi ne-înveşmântăm pentru scurta comedie-a vieţii.

Pământul e scena, iar Cerul spectatorul care de sus
Vede cum jucăm, cine-şi cunoaşte rolul şi cine are lapsus.
Mormintele care ne apără de soarele fierbinte, metal topit,
Sunt asemeni cortinelor care cad când piesa ia sfârşit.

Odată făcut rolul, urmează odihna mare, de pe urmă,
Şi-atunci murim definitiv, pe bune, nu în glumă.

poezie de Walter Raleigh, 1552-1618, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 105

Iubirea mea nu e idolatrie,
Nici dragul meu nu-i idol târnosit,
Ci în poem slăvit-am cu mândrie
Doar pe acel ce e desăvârşit.
Astăzi şi mâine blândă mi-e iubirea
Şi trainică e măreţia ei,
Iar versul meu păstrează strălucirea
Celui ce nu se schimbă-n ochii mei.
Real, frumos şi bun e personajul,
Real, frumos şi bun în orice vers;
Şi-aceste trei cuvinte sunt mesajul
Acestui minunat şi drag demers.

Real, frumos şi bun stau separat
Însă acum în tine au intrat.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum este un prilej de bucurie să ne vedem prietenul bucuros, este încă şi mai îndreptăţit să îl facem bucuros.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sigur că sunt schizofrenic. Problema este că nu pot spune care-i diferenţa între cele două identităţi ale mele, care dintre ele sunt eu, cel real.

citat din Nick Rhodes
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cuvintele nu sunt lucruri, sau hărţile teritoriul real, atunci, evident, singura legătură posibilă între lumea obiectivă şi lumea lingvistică se găseşte în structură, şi numai în ea.

citat clasic din Alfred Korzybski
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Am învăţat prea multe de la viaţă,
Am învăţat ce-i bine şi ce-i rău,
Şi cine a dat acea bună povaţă,
Cu anii se cam schimbă tot mereu,

Am învăţat că încrederea e oarbă,
Şi nimeni binele nu prea ţi-l vrea,
Decât acel ce te-a crescut o viaţă,
Cu nume de familie ta,

Şi doar plecând departe de a ta casă,
Cu dor nebun în suflet stai mereu,
Vei Înţelege adevărata viaţă,
Şi ce-i ce a fost alături la greu,

Chiar uneori te judecă străinii,
Fără să ştie ce lacrimi ai vărsat,
cum faci tu rost de colţul cel al pâinii,
Şi câte ori ai plâns îngenunchiat.

poezie de Silvia Tulbur (20 septembrie 2021), traducere de Silvia Sergiu
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!