În mod diferit
suntem atît de diferiți
încît singurul lucru bun pe care-l mai putem face
e să admirăm tot ceea ce nu ne aparține
chiar și dragostea
să admirăm fără ură
fără invidie
fără teama de singurătate
și să nu mai ocolim suferința
pentru că de viață
nu ne vom vindeca niciodată.
credeam că e bine să mă feresc
că nu pot să o spun pe bune
așa cum se anunță la radio un raid aerian
sau ceva asemănător
dar asta nu mi-a adus nimic bun.
oamenii sunt schimbători în sentimente
în realitatea fiecăruia vei găsi doar cuvintele lui
atît de multe cuvinte
încît a simți rămîne departe.
au venit unii
m-au luat de acasă și m-au băgat într-o cameră
fereastra are fiare pe orizontală
fiare pe verticală
și dacă nu ești atent
unele străpung camera
îți pot sfîrteca o mână
pieptul ceva să sîngerezi de moarte
nu contează ce
orice în fiarele alea.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poezii discontinue
Poezii discontinue
Realitatea înfricoșătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aș putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta și că asta-i de ajuns?
Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.
Am scris destul de multe poezii
Și poate voi mai scrie încă multe.
Deși-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-și proclamă-întotdeauna existența.
Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,
Dar mă bucur pentru existența ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.
Câteodată aud cum bate vântul
Și realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.
Nu știu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar știu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort
Și fără ideea că alții aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.
Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Și m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aș fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenție
de-a mea.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră.
Nichita Stănescu în Din dragoste pentru Nichita, înregistrare TV cu Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Atît de tăcut este lacul,
Privesc pe geam la generațiile grăbite,
Atît de multă zarvă... pentru ce?
Atît de calm copacul,
Noi alergăm pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca el?... de ce?
Am aflat recent că-s unul dintre ei,
Doamne ce rău mi-a părut,
Nu am liniște în mine.
De ce țipi?... ascultă frunza de tei....
Cu cît vei fi mai tăcut,
Cu atît vei auzi mai bine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Platitudini dintr-un ghid de supraviețuire pentru barmani
Îmi pot rezuma viața într-o sută de cuvinte sau mai puține...
Nu-mi place ketchupul pe crenvurști... doar muștar și ceapă,
iar asta-i valabil și pentru sandvișuri...
Neforțat de împrejurări, nu beau niciodată bere fără alcool...
Detest cafeaua... amestecată cu whisky are gust de bălegar...
Îmi place whiskyul... tequila... burbonul... ROMUL...
Îmi place votca de cartofi... și sucul de afine...
Nu beau niciodată scotch... miroase-a moarte...
M-au declarat mort într-o dimineață după ce băusem așa ceva...
De asemenea cele mai multe femei detestă scotch-ul...
Iubesc femeile... scunde și grase... înalte și slabe... nu contează...
Dar cel mai mult îmi iubesc soția...
Dacă n-aș fi spus asta...
Viața mea ar fi fost rezumată în zece cuvinte sau chiar mai puține...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Admirăm la alți oameni ceea ce credem că ei au și noi nu avem, însă psihologia explică foarte clar că prin mecanismul proiecției psihologice noi nu putem vedea la alții, bune și rele, decât dacă deja le avem și noi. Cum ai putea să recunoști sentimentul de ură din sufletul cuiva dacă tu nu ai urât niciodată ceva? La fel cu orice emoție, calitate sau defect. Nu le poți vedea la alții dacă tu nu le-ai știi deja. Când admirăm o calitate la o altă persoană, înseamnă că suntem la un pas de a o scoate la suprafață din noi. Când invidiem sau urâm o persoană sau trăsăturile ei, îngropăm și mai adânc în noi anumite elemente care credem că sunt rele, dar ele ne-ar folosi foarte mult în evoluție.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferent cum ești, cine ești, că ești frumos, că ești urât, că ești bogat, că ești sărac, cineva va avea ceva de mâncat despre tine. Deci în orice moment, oricând, la orice oră. Sunt oameni care mor de grija altor oameni. Și nu pot trăi, pur și simplu nu respiră, nu au aer. Au senzația că a trecut ziua fără rost, fără niciun fel de savoare, fără niciun fel de farmec, fără niciun fel de împlinire dacă până la sfârșitul zilei nu au comentat, nu au bârfit, nu au discutat, nu au băgat zâzanie, nu au făcut ceva. Pentru că aceasta-i misiunea lor în viață. Cu asta se ocupă. Oricine ai fi, oricum ai fi, oricum ai arăta, oricât ai avea, cineva, oricine, va comenta ceva despre tine.
Paul Avram în Despre egoism
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce suntem în interior
Parfumul tău persistă încă
ca să-mi țină companie,
după ce ai plecat supărată.
Când crezi că arăți mai bine,
părerile altora se retrag...
ca frunzele toamna...
Și pentru a-ți face sufletul
să vorbească cu al meu
ne putem ține de mână
chiar și trăind departe
într-un spațiu fără timp
în cazul în care tu ești
ceea ce contează.
Limba nu are oase,
dar este suficient de puternică
pentru a rupe în două o inimă...
așa că fii precaut cu cuvintele tale.
poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Phantasma de luxe
La început puțin, apoi din ce în ce mai mult, se-așază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb și negru. Și din ce în ce mai puțin alb și tot mai mică luna.
Odată cu praful, se-așterne liniștea. La început puțină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat și nu-ți dai seama.
La un moment dat liniștea devine violentă și-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.
Pe rînd mamele, tații, prietenii, copiii ne spală de praf și de liniște.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros și liniștea o atmosferă în care ne abținem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.
La început praful e ușor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniștea noastră se unește cu liniștea altora
și formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legați prin jurămîntul
tăcerii.
La început mai mult, apoi din ce în ce mai puțin, iubirea se depune
în noi. E moale, e pufoasă și atît de plăcută, la fel ca o plapumă
din lumină blîndă în septembrie. Și cînd praful și liniștea ne-au acoperit
complet, lăsăm plapuma să acopere locul gol de la masă.
La început am fost eu și tu. La început mai mult eu, apoi mai mult
tu, pînă cînd praful și liniștea și iubirea ta m-au învăluit. Și simt
cum fiecare cuvînt al tău se oprește în mine, ca într-o poveste
care se tace pe sine pînă inima stă și-așteaptă trupul să miște
ca un clopot.
Într-un tîrziu, praful meu, liniștea și iubirea se vor așeza pe tine
asemenea zăpezii ce se-așterne lent, ca o singurătate cu care începi
să te obișnuiești. Și ți se face frig, tot mai frig, la început cît o noapte
fără nimeni, apoi din ce în ce mai multe, pînă cînd vei striga. Atunci
mi se va opri sîngerarea din urechi și te voi auzi.
Voi auzi și voi striga și eu, voi striga atît de tare încît vor dispărea
și praful și liniștea și iubirea și va rămîne doar adevărul:
doi oameni cărora oasele le vor fi prea mari pentru carne, moartea
insuficient de neagră și-adîncă să ne ascundă și chiar și cerul va fi
prea mic să ne fie cearșaf pentru dragoste.
poezie de Leonard Ancuța (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fox Mulder: Întotdeauna am crezut că atunci când voi îmbătrâni voi pleca undeva într-o călătorie. Nu la asta mă gândeam. Serviciile pe nava asta sunt groaznice, Scully. Nu e corect. Nu ne-a venit vremea. Încă mai avem multe de făcut.
Dana Scully: Mulder... Când m-au găsit, după ce doctorii și chiar și familia mea renunțaseră, am trecut prin ceva despre care nu ți-am spus niciodată. Chiar și acum e greu să-mi găsesc cuvintele. Dar sunt sigură de un lucru. Așa cum sunt sigură de această viață, știu că nu avem de ce să ne temem când se va termina.
replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea ghidează mintea umană și o ține într-o iluzie până la moarte fără ca nimeni să-și dea seama. Este cea mai mare forță lăsată pe pământ pentru a crea o preocupare omului și pentru a munci pentru ea toată viața. Frumusețea ne ghidează toată existența prin fiecare lucru care-l facem. Orice lucru care îl creăm sau îl admirăm trebuie să fie "frumos" pentru noi. Și când distrugem, facem asta pentru că am pierdut acest frumos, pentru a-l readuce înapoi.
Iustinian Cruceanu în Mintea conduce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am nevoie de ceva excentric, extravagant, extrem ca să mă simt vie. Vai, draga mea; singurul lucru care te poate face să te simți atât de vie cum este Viața nu e nici una din extremele astea, e doar cunoașterea de Sine. Când te cunoști cu adevărat pe tine însuți vei vedea că ești deja Viața și nu gândul, care încearcă prin tot felul experiențe extreme, prostești, să se simtă "în viață". Teribilismul e cea mai bună metodă de a te schilodi pe viață, nu de a te simți "în viață". Întreabă pe toți cei din care au ajuns într-un cărucior, și îți vor confirma asta. Ego-ul face lucruri prostești și extreme pentru a se simți viu, apoi regretă viața toată "existența". Dacă tot vrei să faci un lucru extrem ajută un copil sau un bătrân în căruț o jumătate de an și asta te va vindeca definitiv de teribilism și stupiditate. Nimic nu este mai viu, nu duduie de viață ca ființa ta reală!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Salve, șefu'! Șefu'...?! Nick și... sărbătorita noastră, micuța cea blondă!
Nick: Deci, ce vânt te aduce pe aici, Nis?
Nistor: Păi, același care te-a adus și pe tine, șefu'. Adică, i-am adus blondinei noastre o mică atenție. La mulți ani, Piticot!
Maria: Mersi, Nis! Ești tare drăguț.
Nistor: Mda, sunt... Uau, ce colier grozav!
Maria: E de la Nick.
Nistor: Nici nu se compară cu ceea ce ți-am adus eu, pentru că, oricât am cotrobăit, n-am găsit nimic deosebit. Dacă aș fi știut că se găsește așa ceva pe aici, prin magazine, ți-aș fi cumpărat și eu unul asemănător. Adică, ți-aș fi luat, desigur, nu l-aș fi cumpărat, deși asta nu înseamnă că l-aș fi furat. Nu sunt hoț! Uitasem că aici, la voi, le iei direct, nu trebuie să le cumperi, să le plătești, cu bani, ca la noi.
Nick: N-ai fi putut să iei unul asemănător, pentru că n-ai fi găsit așa ceva prin magazinele noastre.
Nistor: Nu?! Nu pricep. Am observat că aveți totuși unele bijuterii, de aur, de argint. Nu prea se poartă pe aici, pe la voi, dar aveți!
Nick: Da, așa e, avem, dar acesta-i altceva, cu totul diferit.
Nistor: Așa e. Chiar n-am văzut ceva asemănător.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo și e singurul loc unde va fi. Și atunci când nu simți iubire e pentru că ți-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenței de zi cu zi și doar de tine depinde să îți miști fundul și să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citești o carte care îți place, când te uiți la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie și ești în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării și toate problemele de acasă par departe. Când asculți muzica preferată, când ești cu prietenii din copilărie și râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îți spune: "Devino maxim din ceea ce poți să devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru că iubirea îți spune: "Iubește-te! Vreau să ai un corp frumos și sănătos." Iubirea e în tine când te duci să mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când știi că meriți tot ce e mai bun în viața asta și iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune și uiți cum trece timpul. Iubirea e în tine când îți îmbrățișezi părinții și bunicii și îi ierți pentru toate greșelile pe care le-au făcut față de tine, pentru că atât au știut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiți în ochii persoanei pe care o iubești și îi spui: "Te iubesc" fără să îți pese de reacția ei și fără să ai nevoie de ceva în schimb.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sam: Dacă m-ai fi lăsat să merg acolo, aș fi pus capăt situației.
Dean: Sam, singurul lucru care ar fi luat sfârșit era viața ta.
Sam: N-ai de unde să știi.
Dean: Și acum ce? Ai de gând să te sacrifici?
Sam: Da, să fii sigur că asta am de gând.
Dean: Asta n-o să se întâmple - nu cât timp sunt eu în preajmă.
Sam: Dean, despre ce naiba vorbești? Toata viața am urmărit demonul ăsta. Este singurul lucru care ne-a interesat.
Dean: Sam, vreau să renunț, bine? Chiar vreau, dar nu merită să mori pentru asta.
Sam: Poftim?
Dean: Vorbesc serios. Dacă uciderea acestui demon înseamnă și moartea ta, atunci sper să nu găsim niciodată creatura asta blestemată.
Sam: Creatura asta a ucis-o pe Jess. A ucis-o pe mama.
Dean: Chiar tu ai spus odată... că indiferent ce am face, ei vor dispărea. Și nu se vor mai întoarce niciodată.
Sam: Nu spune asta! Nu - nu după toate astea - nu spune asta!
Dean (sentimental): Sammy... ascultă... doar pe noi trei ne mai avem. Și asta e tot ce am și eu. Câteodată simt că abia mai pot rezista fără tine și fără tata...
replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joey: Bună! Nici nu știu de ce am venit. Mint. Uite, am venit aici în seara asta ca să-ți spun, ca să-ți spun că ai dat-o-n bară. Ai dat-o-n bară rău de tot. Și nu pentru că ai încălcat legea sau pentru că ai fost prins sau pentru că m-ai lăsat fără un tată. Ai dat-o-n bară pentru că nu mă cunoști. Sunt fiica ta și nu știi nimic despre mine. Deci cred că am venit doar să-ți spun că sunt bine. Am crescut destul de bine. Și o să fiu bine chiar și fără ajutorul tău. Am o singură întrebare. Mă iubești?
Dl. Potter: Mai mult decât o să îți dai seama vreodată. Și îmi pare rău. Îmi pare rău.
Joey: Te gândești la mine?
Dl. Potter: Iubito, toată ziua, în fiecare zi, oră, minut.
Joey: Și chiar mă iubești? Pentru că am 15 ani și îmi petrec fiecare zi gândindu-mă că nu mă iubește nimeni.
Dl. Potter: Nu e adevărat. Și nu sunt singurul. Dawson Leery. Te iubește, Joey. Nu ți-a spus niciodată?
Joey: Niciodată.
Dl. Potter: Păi așa este. Sunt sigur.
Joey: Cum?
Dl. Potter: Pentru că te privește așa cum se uita mama ta la mine. Și tu îl iubești... I-ai spus? Trebuie să-i spui, Joey! Nu face aceeași greșeală ca mine. Nu aștepta până persoana pe care o iubești este răpusă de cancer și e pe moarte în timp ce tu stai deoparte...
Joey: Te iubesc, tată.
Dl. Potter: Și eu te iubesc.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joey: Dawson, nu am spus niciodată că o să fie ușor.
Dawson: Atunci spune-mi un lucru pe care îl știi.
Joey: Știu că voiam să fii acolo. La sfârșitul zilei, cănd mă întorceam în camera mea, voiam să fii acolo.
Dawson: De ce?
Joey: Nu știu de ce. Nu știu ce voiam să spun. Știu doar că te voiam acolo.
Dawson: Joey, sunt aici. Sunt aici de două zile și abia acum am reușit să vorbim despre lucruri care contează cu adevărat. Ca de exemplu de ce mi-ai lăsat acel mesaj. Bine? Și poate că acesta este sfârșitul nostru. Poate că ne simțim atrași unul de celălalt din teama de a merge mai departe, de a ne maturiza.
Joey: Chiar crezi asta?
Dawson: Nu știu, dar știu că, dacă mă urc în avionul ăsta, nu o să aflu niciodată. Pentru că o să mergem mai departe, o să ne maturizăm și peste patru ani o să ne trezim că ne-am înstrăinat. Singurul lucru pe care îl știu cu siguranță este că nu vreau să se întâmple asta.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața trece prea repede ca să ne permitem luxul de a face lucruri din obligație. Singurul handicap în viață este o atitudine nepotrivită. Dacă oamenii ar știi că toată puterea e la ei, că orice au azi e rezultatul alegerilor făcute și că nimeni nu îi poate face inferiori fără permisiunea lor, suferința în lume nu ar mai fi un stil de viață. Dar oamenii nu știu asta și merg mai departe trăind vieți de sclavi în timp ce zeii dorm în ei.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patricia: Cred că ți-a fost destul de greu să intri de una singură într-o cameră plină de oamenii, nu? Da. Te înțeleg. Știu și eu ce înseamnă să nu simți că ești cu adevărat în cameră până în clipa în care el te privește sau te ia de mână sau chiar face glume pe seama ta, doar pentru a le arăta celorlalți că... tu ești cu el. Ești a lui.
replică din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare-și dorește siguranța zilei de mâine. Uneori, uităm că viața-i trecătoare, că suntem asemeni luminii unei lumânări ce poate fi stinsă accidental chiar și de-o ușă deschisă, că dincolo de orizontul palpabil, realitatea clipei își trage seva din universul acesta imprevizibil și golit de sentimente. Ne împiedicăm în proprii pași, ducem cu noi teama și neîmplinirile pe post de stindard, flamura sub care nu putem decât să gustăm crâmpeie de fericire. Boli, razboaie, tragedii și întâmplări stupide sunt doar momente în care nu putem regăsi nimic din mila și înțelegerea cerului! Și totuși... cât de frumoasă-i viata! Cât de mult ne dorim să ne regăsim în ceilalți, credința și speranța de mai bine hrănind rădăcina dragostei. Dragostei de viață, de oameni, de natura și de noi înșine. În dar, primim nu doar viața ci și liberul albitru al destinului. Iar dacă într-o zi reușești să strângi la piept un suflet drag, înseamnă o zi trăită cu folos. În fiecare zi e liber să iubim, fără taxe și fără să trăim pe datorie dragostea. Te provoc să deschizi zăgazul sufletului. Și să trăiești fiecare zi cu tot sufletul adunat ciopor pe buzele destinului. Merităm să știm să spunem fiecărei zi: Bine-ai Venit în Viața mea!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce v-ar păsa?
Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul și Răstrăbunicul sunt acolo!
În țărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!
Am șters mult până aici!
M-am șters și pe mine
și
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am și alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulțumesc pentru cei puțini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în fața lor,
sincer,
dacă au simțit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inșiruite!
Mulțumesc pentru, că citiți aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luați în considerație!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil
să
îmi dau seama că nimicul nu există!
Asta am simțit, și, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!