Ochiul ce te ninge

Se lasă frigul pe sprânceana nopţii,
Strada atârnă de un felinar,
La ceasul ăsta, de-ar vorbi pereţii,
Ar trece basmul lumii-n calendar.

Pe la ferestre, chipuri teatrale,
Par nişte umbre care te conjur,
Jucându-şi rolul vieţii... Fiecare
Privind banalul, intim abajur.

Un zâmbet trist. Plânsul neprimenit.
O-mbrăţişare, act de pietate,
Sărutul de final, neavenit
Într-un moment infim de caritate.

Cerul dezbracă ţolul sclipitor...
Am paşii repezi. Se aud în beznă.
Mi-e sufletul şi print, şi cerşetor
Cu lancea orei scrijelesc pe gleznă.

Văd banca ponosită de un jind,
"Protagonista" multor revederi,
M-aşez şi fredonez un alt colind
Ce-a venit azi şi pleacă nicăieri...

De frige, drama frigului nu arde,
Aprinde inimile-n noi. Perfect!
Te voi iubi mereu sub zero grade,
La modul cel mai sincer şi concret.

Iar chipul, incurabil visător,
C-un ochi râzând, cu celălalt te ninge.
La poarta vremii – prinţ şi cerşetor
Mi se arată iarna: plânge, plânge...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Când ploaia-şi lasă paşii reci
Peste islazuri şi poteci,
Când cerul gri în umbră ţine
Şi răul, şi un strop de bine,
Mi-e dor de tine!

Când trenul şuieră în gară
Şi doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar şine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!

Când drumul nu se mai termină
Şi am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!

Când nu mai am în lacrimi sare
Şi altă zi abia tresare,
Când nu aud decât suspine
În clipe de iubire pline.
Mi-e dor de tine!

Când mă trezesc, într-un târziu,
Peronul gării e pustiu.
Înnod eşarfa cu buline
Şi scriu pe un caiet cu rime:
Mi-e dor de tine!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din sânge

ninge tăcerea pe ramul ce plânge
dezgolit de frunze tremurând în ger
vitralii pictate cu roua din sânge
pământul trimite suspine spre cer.

ninge pe alei cu sensuri interzise
umbre de felinare tremură în viscol
iubirile din parcuri sunt proscrise
de-aş mai iubi un an şi încă un secol.

ninge pe biserici cu lacrimi de smirnă
timpul geme bolnav în spital
fericirea lumii de Dumnezeu atârnă
şi eu depind mereu de un extaz vital.

cerul îi schimbă culoarea absent
un vis mă străbate cu ritmul cadent.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de-ar putea vorbi copacul
despre densitatea aerului
prin care îşi urcă ramurile
spre nicăieri.

de-ar putea vorbi seva lui
despre firicelele de apă
la care tot împleteşte
în adâncuri.

vietăţile care îl locuiesc
de-ar putea vorbi
despre scoarţa-i crestată
cu scurte-scurte poeme.

umbra lui de-ar putea vorbi
o,
ce linişte s-ar aşterne!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In basmul meu...

În basmul meu, mai ninge cu pelin,
Iar timpul a uitat să se-ntomneze.
Taci! Lasă-mă să plâng şi să m-alin,
Când zorii nu mai ştiu să intoneze

Orgii de roşu închinând mesteceni
Pe malul însetat de anotimpuri.
Dă-mi crucea, rana, cuiele-asemeni
Şi zvon de curcubeie, în răstimpuri.

Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veşnic...
Îmi caut iarna, să o port pe scut.
Aprinde torţa, iar e întuneric!
În basmul meu, lumina s-a pierdut...

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Trei păcurărei,
Hai corinde (refren)
Trei turme de oi
La munte suiră.
`Nainte ieşi-ră
Fată de maior
Cu brâu gălbior.
Zâs-o cel mai mic:
- Hai, fraţi, s-o luăm!
- Voi de-ţi vi lua-ră
Noi te-om împuşca-ră.
- Voi de mi-ţ puşca-ră
Voi mi-ţi şi-ngropa
La stâna de oi,
La jocuţ de miei.
Lancea me ce dulce
Mni-o puneţi de cruce;
Flueru cel drag
Mni-l puneţi de steag.
Oile-s cornute,
M-or plânge la munte;
Oile-s bălăi,
M-or plânge pă văi.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul cerşetor

De-o vreme însemnată un bătrân cerşetor,
Cu hainele în zdrenţe, pe străzi încet umbla,
Şi uitându-se la lume, la grăbitul trecător,
O mâna îşi întindea, dar lumea îl ocolea.

Trecură zile în şir, pe cer nor după nor,
Iar bătrânul cerşetor, nicicum nu renunţa;
Deşi doar câte un leu zgârcitul donator,
În mână îi punea, şi-n minte îl judeca.

Şi mai trecură zile, iar frigul arzător,
Prin pieţe şi pe străzi oraşul îl străbătea.
Bătrânul aştepta ca un om mai primitor,
În casă să-l invite, şi-o haină că să-i dea.

Un om mai necăjit, un nimeni din popor,
Se-oprise lângă dânsul, zicând în mintea sa,
Şi-aşa nu am prea multe şi poate am să mor,
Am să-l invit la mine... şi chiar făcu aşa.

Pe drum mergând alături vorbind de ajutor,
Bătrânul cerşetor, păşind se transforma,
Făcându-se un înger, cu chipu-i sclipitor,
Un mesager la omul ce-n casă îl primea.

La acest sărac, la omul cu gândul primitor,
Să-l fericească veşnic, c-a vrut a ajuta,
Un cerşetor nevolnic, murdar, dezgustător,
Un cerşetor, un înger ascuns sub zdreanţa sa...

Din nou zile trecură, văd bătrânul cerşetor,
Pe stradă cum se-ntoarce şi-aşteaptă mila ta...

poezie de Florin Andronic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul vieţii

purtam o rochie ivoire.
spre seară, mi-am pierdut esenţa fiinţei
în bătălia din deşertul cărnii.
căutam cu înfrigurare chintesenţa vieţii
şi nu o găseam nicăieri,
te vedeam doar pe tine,
un tip imatur, cu ochi de noapte
şi drama conştientizării neantului...

apoi, în acea dimineaţă de joi,
după ce mi-am înecat inima
în fluvii de lacrimi,
am descoperit arborele alb,
jumătate înfipt adânc în pământul din mine
şi jumătate înălţându-se spre cerul speranţei...

cireşii japonezi mă priveau
cu ochi de flori roz
şi fără să vreau, fără să caut,
mi-am regăsit zâmbetul
într-un mesaj ultramarin:
,, mi-e tare dor de tine,
femeia mea cu trup de vânt!"

întinerită, m-am trezit învăluită în parfumul primăverii;

ascult universul.
iarba-mi şopteste un adevăr
care nu-mi aparţine:
femeie, opreşte-te, ascultă-ţi viaţa!

mă aşez.
e duminică şi mă îndrăgostesc pe îndelete.

copacul vieţii îşi regăseşte rolul într-un târziu.
infinitul albastru scrie pe cer
o întreagă istorie, cu litere de-o şchiopă:
tu, fericire, sărută sufletul femeii!

şi-atunci te văd şi te strig -
auzi cum plânge austrul?

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONETUL ULTIMULUI CEAS

Iar sună ceasul, iar e dimineaţă,
Şi soarele va răsări din zare,
Trezind cu rouă fiecare floare;
Fii bucuros, e-o nouă zi de viaţă!

Nu trânti ceasul, nu-l privi cu greaţă,
Trezeşte-te, ridică-te-n picioare!
Nu te văita, când nimic nu te doare!
Dacă eşti viu? Ciupeşte-te de faţă!

Că trece timpul, nu-i ceasul de vină,
El doar te-ajută să ţii vieţii pasul,
Ţi-arată dacă-i beznă sau lumină,

Îţi spune unde, când, să faci popasul...
Dar şi el e măcinat de rugină,
Şi în final... şi lui îi sună ceasul!

sonet de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Şi arde şi arde în noi...

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul plânge după tine

Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzeşte
şi inima ta ce mă iubeşte.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
şi ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Şi te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.

poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarna şi....

E iarnă şi soare cu dinţi,
Ce muşcă parcă din amurg,
Şi paşii tăi de ieri, cuminţi,
Acum în mine se tot scurg...

Azi între poduri pe alei,
Era mai pustiu ca oricând,
Doar vântul sufla printre tei
Şi parcă la mine în gând..

Plecaşi şi tot încremenise
Şi vechiul ceas, neobosit
Întâia oară se oprise,
În urma ta, a amuţit...

Rămase numai iarna iar,
E frig şi începu a ninge,
Şi mai o noapte-n calendar
Iubito, fără tine plânge...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţ şi cerşetor

Eu sunt un cerşetor rămas în zdrenţe
Şi el mă scuipă, cum şi tu mă minţi,
Dar, vai, azvârle-aceste aparenţe
Şi iată-mă strălucitor ca prinţ.

Nu te uita la mine cu-ndoială,
Eu la nevoie aş putea să mor,
Dar tu să sti, privirile te-nşeală
Când ma consideri simplu cerşetor.

Eu sunt un prinţ ce joacă roluri multe,
De cerşetori, de panglicari, de hoţi,
Surâd şi eu spre desele insulte
Şi vă-nţeleg şi vă iubesc pe toţi.

Dar nu uitaţi că eu sunt ca o lege
Menită să vă facă fraţi din fraţi,
Să vă puteţi cu toţii înţelege,
Eu vin oriunde nu vă aşteptaţi.

Să nu batjocoriţi pe creşetorii
Ce nu mai pot şi-n calea voastră ies,
Să credeţi că sunt zdrenţe provizorii
Şi că sunt prinţi şi nu i-aţi înţeles.

Mai bine căutaţi-vă de bine,
Că sunteţi dintre cei ce grabnic mor,
Să ştiţi că-ntreaga lume-i ca şi mine,
E-un prinţ în fiecare cerşetor.

A fost acest destin să se-mplinească,
La-ntretăierea legilor cuminţi,
Ca să ajungă prinţii să cerşească
La cerşetorii prefăcuţi în prinţi.

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcadă

Azi am văzut un ochi
Care mă iubea.
Vedeam bine că m-ar fi primit
Sub sprânceana lui.

Dar a venit un nor
Şi ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Şi-a fugit în chipul tău
Lângă celălalt ochi,
Lângă fruntea şi lângă gura
Care nu mă iubesc.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele trecute

ziceam: un zâmbet trece strada
poate vine spre mine, azi
e alt
fel: o mască trece strada
şi aş
vrea să ştiu cum arată dacă e dră
guţă (?!) sau nu prea
contează la femei
bine că nu vine cu izoleta
îmi aranjez masca
şi-mi încerc norocul
în cel mai rău caz poate ră
mâne cu masca toată viaţa

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De acest Spirit hidos, prefăcut, scapă-mă,
El are cei doi ochi închişi până-n seară;
În timpul nopţii şi-i deschide şi pe muritori îi chinuieşte...
Într-adevăr, bogat în Forme ascunse, Sufletul meu ţâşneşte,
Iar numele meu este "Negrul cel Mare"
Cel care trăieşte în mine îl face să apară
Prin multele mele forme care se schimbă des...
O, Prinţ al zeilor, Elishef,
Auzi cum urlă demonii păroşi şi şui
În ceasul în care braţul lui Osiris este pus la locul lui?
Tu vei spune: "Veniţi! Înfruntaţi Abisul cu credinţă!"
Priveşte! În faţa ta, redus la neputinţă,
Zace duşmanul tău. Dosul de gât îi este legat,
Iar şoldurile îi sunt răsucite pe cap...
O, voi, Prinţi divini de pe Tărâmul Morţilor,
În acea zi, Isis şi Nephtya putea-vor
Să oprească, în mine izvorul lacrimilor care îmi curg mereu
Când, pe celălalt mal, îl voi vedea pe Celălalt Eu al meu?

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

pământul plânge sub tălpi,
arde la sărutul nopţii
şi cerul îi cântă
zâmbindu-i de pe urmă,
pe gratis şi-a amanetat speranţa

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci!

Cerul plânge
Tristeţea din sufletul meu,
Bătrân Prometeu...
Vântul cântă neliniştea mea,
Nuntirea unui ieri cu un mâine.
Sunt gustul de pâine...
Trupul se risipeşte în râuri,
Pe geamuri.
Clepsidra îşi cerne secundele
Iar sufletul, ca o vioară,
Îşi cântă simfonia amară.
Mereu în contratimp cu visele mele
Se perindă apusuri
În repetatele răsărituri.
Au murit frunze,
Au căzut stele...
Au înflorit câmpii
Şi copaci...
Doar eu sunt mereu mai bătrână -
O reumatică beznă
Rănită la gleznă.
Sst! Taci!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cerşetor: Ai nişte mărunţiş?
Fletcher: Absolut!
Un cerşetor: Şi te-ai putea lipsi de câţiva bănuţi?
Fletcher: Da, aş putea!
Un cerşetor: Şi vei face asta?
Fletcher: Nu!
Un cerşetor: Cum aşa?
Fletcher: Pentru că eu cred că îţi vei cumpăra băutură cu ei! Vreau doar să pot ieşi din maşină şi să ajung până la birou fără să mă confrunt cu decăderea societăţii occidentale!... În plus, sunt zgârcit!

replici din filmul artistic Mincinosul mincinoşilor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!