Zori de zi...
Priveliștea frumoasă
lumina și culoarea
dimineață veselă
în apă se reflectă
sufletul curat
prin vreme purtat
fericire și iubire
tot timpul în noi să fie....
poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Primavara cu iubire-n suflet
Și iată ca s-a înlănțuit
primăvara care râde
topită în culori de flori,
purtate de vântul blând
cu focuri roșii și flăcări
multicolore pline de iubire,
iar sufletul omului devine
curat prin spovedanie
ș-apoi ploaia face dragostea
de înger cu atingerea ei fierbinte
și vine sărutul tău ca un fulger.
poezie de Eugenia Calancea (23 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculță prin iarbă
Vreau să fug desculță prin iarbă,
Să-mi găsesc locul meu curat
Și nu vreau nici o pată albă,
Pe covorul de iarbă plat.
Noaptea s-o savurăm în tăcere
Și cred că-n iarbă crește uitarea,
Cu o licoare pasională din alte ere,
Iar bujorii își schimbau culoarea.
poezie de Eugenia Calancea (6 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către tine
Tu ești:
ziua,
soarele,
lumina.
În zori de zi
picăturile de rouă care au udat florile,
aerul parfumat,
culoarea verde a dealurilor împădurite,
vara iubită,
marea mea.
Îngerul meu,
poezie,
cea mai frumoasă melodie.
Liniștea.
Inspirația mea,
și sensibilitatea.
Cu drag,
dorința,
pasiunea,
fericirea și iluzilie,
melancolia și iubirea.
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtată de valuri în larg
Ajungând într-un îndepărtat ținut,
Atunci parcă era un vis plăcut,
Aer curat cu plăcere deplină
Și muzica veche ce inimă-ți alină.
Am plecat acolo pentru o clipă
Și mă simțeam atât de fericită,
Vorbeam la telefon și mama-mi spunea,
Dacă e bine acolo, mai stai fata mea.
De multe ori mă pierd în vise deșarte
Și vreau să merg în locuri de mult uitate
Unde oamenii sunt plini de iubire,
Cu sufletul curat și multă fericire.
Sunt locuri minunate și peisaje plăcute
De unde ai amintiri demult pierdute,
Dar eu aș vrea să fiu pe o barca cu catarg,
Să fiu purtată de valuri în larg.
Totul poate fi transformat în război,
Dacă timpul nu tine cu noi
Rămâne speranța, dar și amăgire,
Visul meu e doar când e cald și bine.
poezie de Eugenia Calancea (4 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe de dimineață
Azi vreau să-ți văd privirea veselă
ș-apoi un zâmbet încântător,
să poți traversa spațiul cu el
cu o bătaie lină de inimă,
ca o minune unde revigorarea,
aduce speranța unui prieten trist,
pentru a-i regenera gândul
și uite așa se împletesc
niște cuvinte crocante,
ce în dimineață vindecă inima.
Razele soarelui amplifică
această putere și impuls pentru inimă,
ca și aripile unui fluture,
care se tem de vântul puternic,
dar dacă sufletul este frumos,
întotdeauna va fi o stea
protejată de Dumnezeu
și astfel el ne va ghida mereu calea.
poezie de Eugenia Calancea (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună în sufletul curat...
Lasă-mă să cânt,
lasă-mă să dansez,
lasă-mă să visez,
lasă-mă să merg prost,
să nu mă ții de mână,
rănile sunt ale mele.
Suntem ca o mare
în furtună,
ne-am lăsat
teleportați din valuri,
în direcții diferite,
apoi ne-am întâlnit din nou.
Cine are sufletul curat,
nu-și va acoperi niciodată fața
ca să nu fie recunoscută.
Să fii unic este o valoare
pe care puțini o au.
poezie de Eugenia Calancea (4 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de mult să iubești femeia
Să zbori la nesfârșit către o nesfârșită primăvară,
să ai visul de iubire împlinit
ce-ți umple sufletul, ca o comoară.
Tu ești ca mugurii din pomii încă goi,
ce dau gurii zambetul nostru vioi.
Să fii ca o frunză verde de măcriș,
și în calea ta, norocul să apară-n vis.
Să fii ferită-n veci de supărare
și bucuriile să-ți umple
sufletul de iubire
și să emane în jur feerie.
Tu ești lăsată de Dumnezeu,
să le faci bărbaților viața mai frumoasă
și cât vei fi pe-acest pământ,
trebuie să cânți această floare măiastră.
poezie de Eugenia Calancea (5 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei lăsa în urma ta
Dimineață am văzut surâsul tău,
Uitându-te la paharul de vin
Și-n sufletul meu tu ai să fii mereu,
Ca o floare ce se deschide ca un crin.
Murmurul de iubire e ca un cântec,
Ce merge cu tine mereu la drum
Și ochii tăi ard ca un jăratec,
Trecutul dureros să-l transforme scrum.
Simt acum cum marea cântă,
Dar acum e singură și goală
Și știu că toate mă încântă,
Pierdută-n visul meu de seară.
Uneori iubirea poate fi de aur,
Dar lumina zilei te pune pe gânduri
Și dragostea noastră urcă ca un laur,
Nu vreau să piară printre rânduri.
poezie de Eugenia Calancea (22 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în mintea noastră
Sufletul este vopsit
în culoarea gândurilor tale...
Gândește-te la acele lucruri
care sunt principiile tale
și care sunt la lumina zilei.
Tu poți alege conținutul
personalității tale.
Zi după zi vei deveni
ceea ce alegi,
ceea ce crezi
și ceea ce faci.
Integritatea ta
este destinul tău.
Lumina este cea
care-ți luminează calea.
Melancolia din gândul tău
este ceva ce trece
dincolo de forțele noastre.
poezie de Eugenia Calancea (6 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitându-te în oglindă...
Uită-te la sufletul tău
cum se reflectă în oglinda aia,
uită-te la ea cu ochi de bebeluș,
amintește-ți cine erai înainte
de a-ți închide inima.
Vreau să-ți găsești aripile
înainte să te decizi să le arunci,
să-ți eliberezi sufletul din lanțuri...
să începi să vezi dragostea...
cea pură fără bogății
și numai dacă încerci,
cu adevărat să-ți amintești primul zbor
uită-te în oglindă
cu ochi de bebeluș...
și dorul meu necuprins
a fost îmbrățișat
de fiecare aripă a gândului neîmplinit,
spre bucuria curată
ce-o poartă zburdalnică
și veselă inima mea!
Nu există nimic sub soare
care să repete,
norul, viscolul, furtuna
și tot ceea ce-am îndurat.
poezie de Eugenia Calancea (29 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitându-te în oglindă...
Uită-te la sufletul tău
cum se reflectă în oglinda aia,
uită-te la ea cu ochi de bebeluș,
amintește-ți cine erai înainte
de a-ți închide inima.
Vreau să-ți găsești aripile
înainte să te decizi să le arunci,
să-ți eliberezi sufletul din lanțuri...
să începi să vezi dragostea...
cea pură fără bogății
și numai dacă încerci,
cu adevărat să-ți amintești primul zbor
uită-te în oglindă
cu ochi de bebeluș...
și dorul meu necuprins
a fost îmbrățișat
de fiecare aripă a gândului neîmplinit,
spre bucuria curată
ce-o poartă zburdalnică
și veselă inima mea!
Nu există nimic sub soare
care să repete,
norul, viscolul, furtuna
și tot ceea ce-am îndurat.
poezie de Eugenia Calancea (29 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața zorilor
Iubesc că așa sunt eu
Până când viața-mi îngheață,
Și te iubesc căci tu mereu,
Imi faci frumoasă dimineață.
Cu miros de dragoste,
Cu dor de zbor spre lumină,
Ziua de azi a-nceput
Cu o dragoste divină.
O picătură de senin
O alta cu miros de crin,
Să sorbi aroma florilor
Din dimineața zorilor.
Uite, în cafea ți-am pus,
Picături de apă vie
Și cu raze-am luminat
Drumul tău spre fericire.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voalul sufletului
Stau la fereastra
cu geamul de cristal
și sufletul mi-e ca piatra
cea sclipitoare,
ce fuge prin tunelul
lung și întunecat,
ce duce al meu voal,
fluturând ale mele neguri,
căutând lumina soarelui.
Sufletul meu zboară apoi,
ca un cocor spre primăvară
și simte lumina caldă,
cu copaci înfloriți
într-o lume ce doare,
iar durerea e piatra pe umerii mei
și duce ecoul ascuns de vijelie
și cântă la soare ca o privighetoare
ce aduce un zâmbet iubitor,
iar eu trăiesc din nou.
poezie de Eugenia Calancea (16 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșul cu amintiri
Azi stau în pat cu ochii către stele
Vreau să mai scriu în cartea vieții mele...
Să fie o mică deziluzie în iubire,
Dar asta e, știu se cheamă, trăire.
Aș vrea să duc o viață mai rafinată,
Cum, nu știu, dar s-ar putea să am zilele numărate.
Vreau să trăiesc frumos această viață
Să fiu bună, veselă în fiecare dimineață.
Mi-aș umple coșul cu amintiri frumoase,
Să văd, s-ajut, să fiu mărinimoasă,
Apoi mi-aș prinde-n gene lumina nestemată
Și mi-aș așeza în plete o cunună fermecată.
Numai că povestea va avea un sfârșit...
Și-aș vrea ca-n coș să mai am de scotocit.
Realitatea e că-mi duc din nou ochii către stele
Să fac din urmă turul vieții mele...
poezie de Eugenia Calancea (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata frumoasă-n grădină...
Venirea fetei frumoase în grădină,
face ca trandafirii să se înroșească de rușine,
atunci când văd buzele ei frumoase,
la fel și frunzele crinului devin palide și ividioase
când o văd pășind agale prin alei.
Soarele cu puterea lui luminează violetele
și ea le schimbă culoarea cu virtutea ei,
iar respirația ei dulce și mirosul parfumat al florilor
încălzesc pământul cu o căldură vie,
iar ploaia vine veselă și udă florile și culturile,
atunci când o lacrimă cade din ochii ei frumoși,
transformându-se în dușuri pentru natură.
poezie de Eugenia Calancea (20 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni necăjiți
E dimineață iar,
Dar nu văd nici un soare
Căci plouă cu mărgăritar
Și fiecare strop mă doare.
În jurul meu la orice pas
Văd numai oameni necăjiți,
Și au pe față doar necaz
Sunt supărați și obosiți.
Viața toată alergăm,
S-avem bani s-avem comori,
Între noi tot ne săpăm
Omule tu uiți că mori?
Viața-i rea tu fă-o bună,
Nu cu bani ci cu iubire,
Ia-ți familia de mână
Dă-le zâmbet fericire.
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre sufletul tău
Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.
poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chem stelele...
Merg prin ploaia seacă,
picăturile îmi ating fața uscată,
lângă castanii liniștiți,
ce îngână un cântec
pentru sufletul meu
și simt cum cad castanele,
ca un mic tunet, iar norii
trec cu viteză prin fața lunii,
iar eu simt un gol în inimă mea.
Pentru tine iubire chem stelele,
să-ți vindece durerile
și să-mi dea de știre,
despre leacuri și ierburi,
înmiresmate cu iubire
să pot cânta din nou,
în astă noapte lungă.
poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea toamnei...
Iată toamna a venit cu sau fără viză,
Lăsăm visele și ne regăsim pe noi
Tot ce-a fost frumos punem în valiză
Frigul vine și noi evadăm prin ploi.
Ar fi bine să evadăm în soare
Cu culoarea unui alt anotimp
Să pictăm ca-ntr-o visare,
Am vrea să lăsăm timpul fără timp.
Pădurea cu mii de culori să-mi arate
Că ești singur și a nimănui,
Cad frunzele galbene ca în poveste
Și poți iubi din nou doi ochi căprui.
Vezi cărarea din culoare în culoare,
Iar ecoul ce răsună e acolo doar o muză.
Nud e copacul când natura moare
Și pe jos ne ascundem într-o frunză.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clima
Azi de dimineață
Puțin am citit
S-a pornit zăpada
Sudul iar îngheață
Stau și beau cafea
Nu prea vad de ceață
Despre anotimpuri
Am vorbit în timp
Clima iar mă face
Să spun ceea ce simt
Parcă iarna asta
Nu mai vrea să treacă.
Pomii înfloriți
Îmbrăcați în gheață
Gluma de iubire
Nu mă mai dezgheată.
Am trecut târziu
Cu un sfat banal
Să plantați un pom
Cu țurțuri pe ram
Timpul și iubirea
Pare fără rimă
Am trecut și eu
Zbierând în surdină.
poezie de Eugenia Calancea (23 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!