Enigmatică mişcare

Poţi a fi doar lângă mine
Nebunie... şi ispită,
Clipa care veşnic vine,
Slova... încă... necitită.

Poţi a fi... când te atinge
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă... a ninge,
Visul... înspre care... zbor.

Poţi a fi... strălucitoare,
Cu priviri dumnezeieşti,
Enigmatică mişcare,
Trupul... de mi-l întâlneşti.

Poţi a fi... chemarea blândă
Şi sărutul plin de foc,
Luna care stă la pândă,
Rătăcire... sau noroc.

Poţi a fi doar lângă mine
Şi tu ştii că nu greşesc,
Zâna nopţilor divine,
De mă laşi... să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi...!

Nu te-am lăsat să ştii de mine...
Ştiam că nu poţi înţelege!
Schimbările îmi sunt alpine,
Şi nu fac parte dintr-o lege!

Nu ai putut să mă cunoşti...
Nici când eu ţi-am întins o mână,
Pe care acuma o împroşti,
Ca semnele să tot rămână!

Sunt ce nu poţi cuprinde-n tine!
Sunt paradox multicolor...
Veleitaţile-mi divine,
M-au renăscut, trăiesc şi mor...

Să fie numai lângă mine,
Aceia care pot simţi...
Dragostea dusă la ruine,
Şi renăscută a trăi...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă tot binele pe care-l poţi face, prin toate mijloacele prin care poţi, în toate felurile în care poţi, în toate locurile în care poţi, de fiecare dată când poţi, la toţi oameni la care poţi, atâta timp cât poţi.

citat din Debbie Macomber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse...

Îmi spuse: « Nu poţi să ştii când vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfârşit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi...

Dacă poţi gândi, de ce să nu gândeşti?
Dacă poţi spera, de ce să nu speri?
Dacă poţi visa, de ce să nu visezi?
Dacă poţi împlini, de ce să nu împlineşti?
Dacă poţi munci, de ce să nu munceşti?
Dacă poţi iubi, de ce să nu iubeşti?
Dacă poţi cânta, de ce să nu cânţi?
Dacă poţi vedea, de ce să nu priveşti?
Dacă poţi auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poţi alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poţi zbura, de ce să nu te înalţi?
Dacă te poţi bucura, de ce să nu zâmbeşti?
Dacă poţi să ajuţi, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poţi fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poţi fi respectos, de ce să nu respecţi?
Dacă poţi fi curajos, de ce să nu îndrăzneşti?
Dacă poţi să înveţi, de ce să nu studiezi?
Dacă poţi să lupţi, de ce să nu câştigi?
Dacă poţi să cunoşti, de ce să nu cercetezi?
Dacă poţi fi perfect, de ce să nu împlineşti toate acestea?

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei găsi

Mă vei găsi-n puţinul care spune
Apusului... sintagme făr-de rost,
Pictând uitări pe clipele nebune
Şi-n veşnicia... ca un avanpost.

Nu poţi a trece-aşa pe lângă mine
Negând parfumul de tăceri şi fân
Sau ignorând ce încă mă mai ţine
În profunzimea gândului... păgân.

Mă vei găsi... în paşii de pe humă,
Amiezilor, tot căutând chemări,
Recalculând a ne-mplinirii sumă
Din patimă, destin... şi depărtări.

Nu poţi lăsa... ferestrele închise
Când curg secundele spre răsărit
Şi tot ascund speranţe indecise
În trupul... ce cu greu a fost sfinţit.

Mă vei găsi... şi nu-i o plăsmuire
In palma verde-a magicei păduri
Şi-n liniştea costumului de mire,
Când vei veni... iubire... să mă furi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei găsi

Mă vei găsi-n puţinul care spune
Apusului... sintagme făr-de rost,
Pictând uitări pe clipele nebune
Şi-n veşnicia... ca un avanpost.

Nu poţi a trece-aşa pe lângă mine
Negând parfumul de tăceri şi fân
Sau ignorând ce încă mă mai ţine
În profunzimea gândului păgân.

Mă vei găsi în paşii de pe humă,
Amiezilor tot căutând chemări,
Recalculând a ne-mplinirii sumă
Din patimă, destin... şi depărtări.

Nu poţi lăsa ferestrele închise
Când curg secundele spre răsărit
Şi tot ascund speranţe indecise
În trupul... ce cu greu a fost sfinţit.

Mă vei găsi... şi nu-i o plăsmuire
In palma verde-a magicei păduri
Şi-n liniştea costumului de mire,
Când vei veni... iubire... să mă furi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse

îmi spuse: « Nu poţi să ştii cînd vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii cînd te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Şi dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfîrşit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă clipă

Spre clipa care vine priveşti nedumerit:
cum aş putea-o umple, în chip desăvârşit?
Şi unde-i muza care, şoptindu-mi la ureche,
tăcut să-mi amintească istoria străveche,

Să pot din ea desprinde învăţături uitate,
să pot citi în gânduri ce-n lume-s aruncate
din timpuri neştiute, ce-aşteaptă de când lumea
să poţi a le transcende, să aibă loc minunea,

Să desluşeşti chemarea ce veşnic te atrage,
în clipa fermecată să poţi a te retrage,
să sorbi înţelepciunea ce ştie să te-ajute
să poţi parcurge drumul, pe căi nestrăbătute.

Să-ţi împlineşti destinul, ursit dintotdeauna
să poţi a te cunoaşte, să poţi purta cununa
cândva încredinţată doar ţie, ce te-aşteaptă
în clipa nesfârşită, când cel umil o poartă...

Te-atrage nemurirea, ai vrea să o trăieşti
şi totuşi, teamă-ţi este să nu te rătăceşti,
să nimereşti aiurea în lumea de fantasme
fără să ai puterea lui făt-frumos din basme,

Să poţi respinge răul ce ţi-l imaginezi,
din falsa închisoare să poţi să evadezi,
s-aduni întreg curajul ce poate să-ţi aducă
victoria deplină, să-nvingi orice nălucă

Ce ţi-ar opri intrarea în ţara făr' de moarte
şi unde tinereţea vrea paşii tăi să-i poarte,
împărăţia vieţii, speranţa ta ascunsă
sau veşnicia însăşi, cea veşnic nepătrunsă...

Eziţi. Şi clipa trece. Nu fi dezamăgit.
O altă clipă vine. E fără de sfârşit.
Oare-ai putea-o umple, să-nsemne clipa care
îţi spune adevărul, cuprins în fiecare?

poezie de Elena Liliana Popescu din Unde eşti, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea este esenţialul prin care poţi atinge viaţa, prin care poţi atinge cerul albastru, copacii, păsările...

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să faci cât de mult bine poţi, prin toate mijloacele prin care poţi, în toate modurile în care poţi, în toate locurile unde poţi, în orice moment poţi, pentru cât de mulţi oameni poţi, cât de mult timp poţi.

citat din John Wesley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi...

Cum poţi să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morţi la Tine
Şi-o viaţa mi-ai adus ca dar.
Tu ştii ca rătăceam întruna
Şi ştii că nu ştiam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.

Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...

Şi dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poţi să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...

poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii

Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E, mai mult, cădere şi-njosire...
Poţi trăi oriunde şi oricum –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Un copil priveşte-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire...
Poţi trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Anotimpurile-ţi pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire...
Poţi trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

În colibă viaţa poţi să-ţi duci,
Ca un câine, poţi lătra-n neştire...
Pe cărări greşite poţi s-apuci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
Să nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poţi fi mărăcine, poţi fi pom –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laş sau brav poţi fi-n nenorocire...
Poţi şi din gunoaie să mănânci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi, cum creşte iarba, să asculţi,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poţi trăi în văi sau vârf de munţi –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăieşti în neagră părăsire...
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poţi trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârşeşte în dezamăgire...
Poţi trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Hei, prietene, priveşte-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire...
Poţi fi răsărit, poţi fi apus –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi pleca, în viaţa de-apoi,
Liniştit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dată – de-ai simţit iubire.

... Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E-un coşmar – sau albă nălucire...
Poţi păşi pe drept sau silnic drum –
Dar nu poţi trăi fără iubire...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea este esenţialul prin care poţi atinge viaţa, prin care poţi atinge cerul albastru, copacii, păsările...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi face Sinele, îl poţi doar recunoaşte, ne mai tulburându-l cu gândul. Dă-te la o parte din calea oricărui gând. Rămâi tu fără tine. Fii aidoma pescăruşului care nu stă în calea vântului ci alunecă şi curge cu el. Doar curgi odată cu fluviul vieţii şi el te va duce în oceanul care este Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit încă un om de care mă pot despărţi. Căci un om plin, bogat, valabil, e unul căruia printr-un cuvânt îi poţi spune nespus de mult. Vă strângeţi mâna, vă uitaţi unul în ochii altuia şi s-a întâmplat ceva. E un pact între voi: "acum ne putem despărţi". Căci orice v-ar despărţi de acum înainte, sunteţi doi oameni care s-au întâlnit. Ăsta e esenţialul: să te întâlneşti cu celălalt. Finalul – care trebuie să însemne întotdeauna o reluare a tuturor temelor – devine acum posibil. Oamenii aceştia, lângă care stai ceasuri întregi şi care stau ceasuri întregi lângă tine, spre a nu obţine nimic nici unii nici alţii, sunt aşa de anoşti încât nici măcar nu te poţi despărţi de ei.

Constantin Noica în Jurnal filozofic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

când realitatea se retrage
şi când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănţuie
fără oprelişti
în jocuri copilăreşti
poţi fi vânt care stârneşte valuri
apoi le călăreşti
şi le domoleşti
poţi vorbi cu algele
învăţând de la ele
dansurile verzi
poţi elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poţi zbura cu păsările
fără să-ţi pese că nu ai aripi
poţi dărâma cu o suflare
castelele de nisip
şi le poţi reclădi mai frumoase
apoi poţi lega luna la ochi
cu o eşafră de spumă albă
invitând-o să intre la bal
şi câte şi mai câte poţi face
doar până răsar zorii
izbind în poarta realităţii...

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutul poate fi un munte căruia îi cunoşti numai cărarea pe care urci, poate fi o vale în care sunt, doar livezi şi vii din care nu poţi culege nimic. Necunoscutul poate fi băutura pe care o bei, dar nu ştii cât o poţi duce şi până când! El, acest necunoscut, totuşi rămâne speranţa de încă a fi!

Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea - forţeaz-o şi va dispărea. Nu poţi avea voinţă în dragoste şi nu o poţi controla. Poţi cel mult să îi ghidezi expresia. Vine şi pleacă în funcţie de acele calităţi care îi invită sau reneagă prezenţa.

citat din David Seabury
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi fericirea nu poţi să le cântăreşti, nu poţi să le măsori, nu poţi să le dai preţ, poţi doar să le simnţi ca fiind nepreţuite.

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!