Mi-e frică
ție nu?
de căutare
de răspuns
de întrebare chiar
îmi e teamă să fiu fericit
să strig iubirea în piață
ori să dansez precum zeii
cu tălpile pe Olimp și creștetul în cer
îmi e așa frică încât nu mai pot face nimic
stau și privesc cum trece clipa
tremur
nici nu mai văd nimic
.....................................
oricum mai bine orb căutând lumina
decât viu netrăind
.....................................
împărțit între două temeri
nepregătit să-mi accept inima
o supun creierului
dau vina pe lume
pe Dumnezeu
în loc să privesc în sufletul meu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre lumină
- poezii despre învinovățire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Din adevăr și din iubire
Din adevăr și din iubire îmi fac și patrie și crez
În viața mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai așez.
Pentru-adevăr îmi dau viața, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orișice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul și iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot și nu pot, e-n zadar.
Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărțită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr fățarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viața cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre adevăr, poezii despre viață, poezii despre patrie, poezii despre frumusețe, poezii despre draci sau poezii despre creștinism
În loc să scutur cerul de stele
pun de o afacere cu licurici
apoi îmi trag țărâna sub tâmplă
să privesc iarba cum se pregătește de coasă
îmbrac veșmântul de rouă
și răsucesc din caierul minții
borangicul acesta ciudat
din lacrimi de înger și fluturi nenăscuți
îmi deschid inima ca pe o pleoapă
întind timpanele între două lumi
și ascult cu trupul deșirat cântecul cerului
ori doar cântarea păsării de foc
din cenușa amară a trupului meu
apoi
ca și când nu m-a durut niciodată
m-aș mai naște de o mie de ori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre îngeri
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre naștere
- poezii despre licurici
- poezii despre foc
Nu semnez niciodată condicile de absență
plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra să facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre iertare, poezii despre verde sau poezii despre sărut
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre război, poezii despre prezent sau poezii despre bani
E atâta înghesuială de cuvinte
tocmai în sufletul meu tăcut
de parcă s-ar putea construi ceva din aer
și un pic de salivă ca liant universal
chiar nu mai știu ce e cu mine
de aș tot vorbi ca și cum s-ar termina vorbirea
poate din teamă să nu las tăcerea stăpână
pe ultima mea speranță
oricum nu am să învăț niciodată
măsura iubirii
o să mă tot adâncesc ca un idiot
în propria mea dorință
căutând în spatele lacrimii
zâmbetul etern
nimeni nu e vinovat
că eu sunt așa defect
încât îmi acopăr tăcerea și tristețea
în cuvinte colorate
care vor rămâne punte
între plânsul venirii pe lume
și bucuria reîntoarcerii în sine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet sau poezii despre plâns
* * *
Chiar azi e ziua mea și mă mândresc
Pe lume am de ce să mai trăiesc
Căci Dumnezeu mi-a dat un țel,
Am lângă mine un lăstarel.
La Dumnezeu chiar nu mai cer nimic
Doar pe pământ să mă mai lase un pic,
Să-mi cresc cu drag al meu pitic.
Să-i fiu acea călăuză în viață
Să-i dau aripi și speranță
In viață vreau să îi fie bine...
E sufletul și chipul meu,
Mulțumirea ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Pe-al nostru trup doare orice rană,
Dar nu-i nimic ca sufletul de mamă.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre trup și suflet, poezii despre mândrie, poezii despre mulțumire sau poezii despre mamă
Răstignit pe un câmp cu margarete
trec dintr-un cer în altul adâncindu-mă
e infinit mai ușor să văd lumea prin degete
atunci când gândului i-au crescut
mai lungi chiar decât pot cuprinde vreodată
îmbrățișez nemărginirea
și-mi cântă greierii dintr-un vârf de mușuroi
precum cheamă patriarhii lumina
și
încetul cu încetul
ca și cum mi s-au reașezat atomii
mi-am reamintit că nu știu nimic
și sunt așa de liber
cum un câmp de flori de in înaripat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre gânduri, poezii despre greieri, poezii despre flori, poezii despre degete, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supernove, poezii despre pagubă, poezii despre negru sau poezii despre gură
Când îmi era teamă
mă ascundeam în lanul de in
cu fața întoarsă spre cer
număram macii din doi în doi
și-mi îngropam degetele în arătura reavănă
în căutare de rădăcini
de unde ar fi putut să-mi crească speranța
precum lumina aceea de la capătul universului
căreia îmi place să-i spun dumnezeu
sau pur și simplu acasă
când îmi este așa de frig fără tine
caut cu disperare printre maci
umbre de oameni de zăpadă
să le dau teama de viață cu toată moartea
să plece în lumea lor albă
dincolo de orice curcubeu poznaș
dincolo de orice lacrimă vinovată de atât soare
un singur punct negru
ca alternativă
la un infinit de infinituri
acel loc geometric al tuturor posibilităților
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre posibilitate
Lumina este granița dintre două întinderi de întuneric
un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele între două stări de agregare
un fel de punte între căutare și adevăr
coridorul strâmt dintre trup și reîncarnare
uneori răspunsul tuturor întrebărilor
alteori simpla acceptare a necunoașterii
sau poate clipa de înălțare ideatică între două eternități
lumina nu este de două feluri
poate nici întunericul unic
dar se împletesc așa de firesc
întotdeauna împreună în noapte
niciodată la un loc ziua
între ele e loc și pentru umbră
locul celor nehotărâți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre reîncarnare, poezii despre noapte sau poezii despre graniță
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile niciodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre votare, poezii despre trigonometrie, poezii despre timp, poezii despre promisiuni, poezii despre pictură sau poezii despre lupi
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile nicodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Este rece afară, cum n-a fost vreodată.
Un aer de metal gânduri mătură
Iar liniștea din jur este puțin ciudată.
Lacrimi scurte mi se alatură.
Pe banca unui câmp străin
Privesc în jur și văd crunta imagine
A unui baiețel sfâșiat de al său chin
Și lipsit de multă afecțiune.
Stă acolo de când îmi amintesc,
Și nimeni nu îl vede...
Să mă duc la el să îi vorbesc?
Dar cum o conversație eu pot aprinde?
Să stau, să merg, să stau...
Să privesc în continuare
Cum se zbate cu al său rău?
Să continui cu o amănare?
În timp ce eu mă simt nehotărât,
Gânditor la ce voi face,
Văd acest copil mai amărât
Cum din loc el vrea să plece
Ce pot face? Ce pot eu oare face?
Să stau? să merg la el?
Mai bine mă ridic să vad ce gând îl bate
Iar de pot cu răul lui să fac duel.
Mă uit la el, îmi fac curaj și cu bucurie
Spre el înaintez usor...
Inima îmi bate cu putere, plina de mândrie.
Mă duc să ofer un ajutor.
Mă uit la el, sub acel puternic tei
Și mă doare în ochii lui să văd
O poveste trista, spusă de un condei.
Lângă el pe gânduri cad...
Cu ai săi ochi mari, în suflet mă privește.
Îmi cunoaște fiecare cuget...
Vrea atât de mult să-mi spună o poveste
Să fim precum un minunat duet.
poezie de Costel Obadă (20 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre tei sau poezii despre singurătate
Te zidesc
printre lacrimi și cărămizi
rugăciune în templul eu-lui
mă supun dorinței de înalt
privesc cu genunchii întorși
lumina din ochii tăi
și-mi rup bucăți din inimă
le așez în cele patru zări
închinare lacrimii tale
izvor tămăduitor
îți privesc uimirea
te acopăr cu vise
și tu mi te supui cărămidă
în mâinile mele aspre
de căutare
de nesfârșit
te amestec cu nemărginirea
cerul mă fulgeră
pământul mă roagă să-i fiu rădăcină
și eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine
între cer și pământ
tu fântănă
eu o sete de neoprit
tu
o Ană
eu
un dor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Mă surprind uneori rotindu-mă
încercând să țin pasul cu rotația pământului
în așa fel încât ziua să nu se sfârșească niciodată
întind brațele ca să-mi țin echilibrul între două imensități
vezi ce ușor pot cuprinde universul
pot să-l prind chiar și între două degete
mai greu e cu mine
nu răzbesc prin jungla clișeelor
sfârșesc rătăcit căutându-mă dincolo de poveste
precum soarele repetă răsăritul prin nemișcare
chiar dacă așa aș putea învinge noaptea
de întuneric nu voi scăpa doar cu mintea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre Soare
Umbrele se îmbrățișează firesc
amestecându-mi visele cu zorii
iar tu știi
desenezi o amforă deasupra capului meu
asta îmi aduce aminte de cum ducea bunica
pe creștet
găleata din care îmi potoleam setea
(parcă nici setea nu mai este la fel acum)
sorb cu nesaț iluzia vinului
dansez cu iarba zborul libelulei
mă privești de undeva de sus
ca pe ceva minunat sau pur și simplu
ca pe o curiozitate
nici tu nu mai știi ce să vezi
omul sau poetul
.............................
anatomia se învață cel mai bine pe cadavre
iar batistele parfumate nu pot opri mirosul de carne și formol
..............................
gândul meu
mai tot timpul răzvrătit
se aciuează în căldura din poala ta
de aici privesc și cerul și iarba
și-mi este duminică
mă simt ca și cum aș fi terminat lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit sau poezii despre poezie
Tot înainte, visul meu drag
că nu e loc de întors altfel
îmi strâng sub pulpe bidiviul
și galopez împotriva timpului
până nu o să mai fie nici munți nici mare
ci doar un istm de lumină
între două jumătăți de întuneric
tot înainte
cu toată viteza înainte
în așa fel încât să mă prind cumva din urmă
când încă mai cântam veverițelor prin ploaie
și râdeam cu sufletul în hohote de verde crud
ca și cum din frunze-mi vine seva
ca și cum din altă lume-mi ești
și nu am lacrimi de uscat
nici acum nici altcândva
în vecii vecilor
adică încă azi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre veverițe sau poezii despre ploaie
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aș face orice ca să-mi pot curăța
oasele de frică
aș întoarce lumea înspre marginile cerului
și soarele către chipul mamei
locuit în mine
deși știu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi și
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii și sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun
știu că dincolo de tăcerea ei și
de ceea ce a fost
e multă suferință și iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii ațintiți la lumina
de la capătul nopții
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut și mă privește
din mers
știu că nu poți fi tu
Doamne
și mai știu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aștept
sau să fac ceva ce știu cel mai bine
până una-alta
o să cobor în mine și
câte puțin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
și în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri sau poezii despre sânge
Nu mai spun piua niciodată
nici măcar atunci când nu voi mai fi
o să las cumva sufletul să se joace la nesfârșire
de-a-prinselea de-a v-ați-ascunselea
ori să sară într-un râs șotronul printre zodii
și-am să strig de nebun prin tot universul
te-am păcălit iubito
nu știu să fac cercuri fără tăgadă
dar fac niște tumbe aproape perfecte
nu știu nici măcar de ce râd când iese soarele
dar mă simt pregătit să privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aș mai naște de o mie de ori fără să vreau ceva
doar așa să mă mai pot întreba odată
de ce e lumea așa perfectă
iar noi niciodată mulțumiți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre perfecțiune, poezii despre șotron, poezii despre păcăleli, poezii despre nebunie sau poezii despre jocuri
Lumea se micșorează cu fiecare zi
iar eu nu mai știu să aștept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
mă tem că o să plec printr-un orificiu strâmt și rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet
lumea asta se micșorează cu fiecare încercare de a o lărgi
și îmi era așa bine să o știu infinită
îmi era așa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
că m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat
lumea se micșorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi