Amor sincer

Mâinile sale de martir -
Le divinizez în limba nebuniei
Unei Magdalene fragede;
Respir beţia Erosului,
Calmul mi-l sufocă
Iar zbaterea răsună-n ecou
Precum o şoaptă disperată
Între zidurile pietruite-ale cetăţii.

Cu şuviţa ta îmi spăl
Parfumul trupului de lavă,
Mă binecuvântez fără-ncetare,
Delirul pudorii e-acum ascuns,
Împrăştiat în echinocţiile din mare
Şi ne-ncovoiem a teamă şi supunere
Să privim cum vinul benedictin
Ţâşneşte languros din căldura
Celor două limbi de şarpe,
Căci l-am sorbi până la moarte.

Vreau să-ţi eclipsez buzele de rodie
Cu coapsa-mi plină de albeaţa
Suptă de soare, ce s-a lipsit de melancolie,
Atât de molcomă să ne cheme zorii,
Atât de grăbită să moară de voluptate
Atinsă de clavicula nopţii.
Topeşte-mi spiritul şi pictează cu el
Un altul – în sculptura eviscerelor
De marmură, ale cărnii tale
Şi-a stelelor.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbi...

Limbi de clopot, limbi de ceas,
Limbi în ceaşcă la taifas,
Limbi de şarpe, de papuc,
Cum le dai, le ei, se duc...

Poţi să-nveţi mai multe limbi,
Lumea dacă vrei s-o plimbi,
Dar ţin tare şi menţin
Să ştii limba de cămin...

Se încurcă-ntr-un moment
Când îi dai să bea ferment,
Ţi se limbă plimba-n bot
Sau să-ţi iasă de un cot...

Mai e limba de curea
De la brâu cu găurea,
Ce-i dai drumu când e rost
Sau o strângi în zi de post...

Pentru-o nouă pălărie
Limbile pe la sefie,
Şi de-o fi să ai şi parte
Baftă cu limba de moarte!...

Limbi de veste, limbi tic-tac
Limbile care nu tac,
Limbi pe faţă, limbi pe dos,
Limba, un organ gustos!...

Limbi sunt multe nu am când
Să le spun pe toate-n rând,
Luaţi ideea de-azimut,
Limbile când se sărut!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mâinile tale

În noi respiră marea lumină,
eclipsând tot întunericul,
clocotitor tablou simfonic
a două inimi
reunite în armonie perfectă,
reflexii stranii perindă
unduiri învăluite-n secunde pointiliste,
sărutul cerului şi-a mării,
acea linie subţire, fierbinte
- pas de deux -,
la graniţa dintre dragoste şi moarte.

Prin noi
- cutiile negre ale Universului -,
clipele colorate rămân inscripţionate,
asemeni hieroglife lor.

În mâinile tale sunt o şoaptă dulce
şi-o strălucire moale,
zâmbind, cu lumina mea
adevărul se confruntă.

În mâinile tale, senzuală îmbrăţişare
trecând prin tandreţea nopţii,
gânduri ascunse se topesc în aer
în timp ce, călătorind clandestin,
toată fericirea rămâne
pe acest pământ, al celor ce, încă, trăiesc...

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am vrut să omor visul din vis

(Eu eram Toamna şi tot eu eram Iarna)

Obişnuiam a-mi adăposti creştetul
Pe sânul Iernii, clipind cu crengile
Ce-şi încordau ghearele,
Spărgând sunete de gheaţă
Lovind ochii înrăiţi de lacrimi, dar
Toamna stătea în mâinile mele,
Frunzele se lipeau precum plăgile
Neinvitate, severe,
Mă muşcau şi posedau –
Eram crucea lor strâmbă,
Bucuroasă de-a cădea
În Ţara Neantului Promis.

Şi râdeau între ele,
Le vedeam tot mai galbene şi roşii
Amuţeau, mâncând pe săturate
Din fiinţa mea naivă.
Când am hotărât despărţirea
De sânii ciudaţi ai Iernii,
Poate să-mi spăl creştetul
Cu timpul rămas,
Nu puteam omorî visul din vis
Căci Iarna era Toamnă...
Iar Prezentul m-a înşelat
C-un Trecut orb,
Scârbos, nepetrecut, amant.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul neîntors

Toate săruturile mării
Peste creştetul meu
Sunt de moarte -
Nu de viaţă, nu de-amor:
Sunt meschine şi cumplite
Căci nu mă poartă nicăieri
Cînd cad – nici măcar în deşertăciuni.
Dacă o chem, îşi îndreaptă trupul
Înspre-al meu, dar nu şi capul
Şi-l păstrează pentru sine,
Să nu-i văd chipul preţios
Care nu se poate-abţine
Să-mi sufoce buzele, plămînii
În clandestin
Cu mîngîierea unei zeiţe sublime de apă,
Din care pe veci voi recita
Singur, agonic în gînd
Oarecare origini fataliste
De individ tribal.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi, a înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii: "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice: "Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!"

Solomon în Pildele lui Solomon, Chemarea prietenească a înţelepciunii - 9:1-6
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tau

Ochii umezi de lacrimi
nu vor să spele din amintriri
umbra trupului tău.

Buzele tremurânde şi firave
caută să guste flămânde
aroma trupului tău.

Mâinile întinse sre tine
încearcă să redefinească
formele trupului tău.

Singurătatea clipei efemere
îmi crispează trupul dezvelit
de căldura trupului tău.

Liniştea ce mă apasă
nu poate să şteargă din memorie
fremătul trupului tău.

poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Cred că florile dimineţii nu sunt de ajuns pentru inima ta
Şi ochii tăi atât de frumoşi
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul sopteşte printre pietre, ascuns într-o pădure.
Orice şoaptă contează, mângâierea ta,
Încălzind-o ca o adiere de vânt.
Seara şi dimineaţa te desfaci ca un mac,
Îmbujorând pereţii ca farul bizantin
Şi dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul cu ochii până la lumina stelelor
Ce se limpezesc în culori dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Cred că florile dimineţii nu sunt de ajuns
Pentru inima ta şi ochii tăi atât de frumoşi
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul sopteşte printre pietre,
Ascuns într-o pădure
Orice şoaptă contează, mângâierea ta
Încălzind-o ca o adiere de vânt
Seara şi dimineaţa te desfaci ca un mac,
îmbujorând pereţii,
Ca farul bizantin
Şi dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul, cu ochii până la lumina stelelor
Ce limpezesc în culori, dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti un altul şi atât

dar faci la fel ca un altul şi atât
mă înveţi să îţi fiu umbră
trăieşti dimineţile cu o bucurie nebună
mă cauţi
apoi fugi
în urmă rămân câmpuri năpădite de buruieni
şi tăceri cât tot universul

mâinile tale subţiri se pierd
printre atâtea altele
drumurile se încurcă
mă întorc
îţi las un semn
cerurile se deschid
plouă
simţi şi tu
tremurăm
fiecare zidire are preţul ei
o luăm de la capăt
te vei bucura
vei mesteca încet adevărul acesta

tu nu eşti un altul şi atât
tu eşti piatră peste piatră
până vei ajunge
casa cuvintelor mele

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie gri

nu te vreau de loc singurătate
vreau prietenii în jurul meu
să petrecem numai clipe minunate
să uităm că-n viaţă e şi greu.

nu ştiu ce-i cu mine de o vreme
nu mai dorm şi noaptea mă frământ
amintirile se-adună să mă cheme
le-am lăsat ca semne pe pământ.

nu te vreau de loc melancolie
scoţi la suprafaţă doar tristeţe
vreau sufletul să cânte ca o ciocârlie
zorii fericirii să-mi dea zilnic bineţe.

să curgă în clepsidră numai veselie
miresmele iubirii iar să mă răsfeţe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui păgân

Nu-ţi domoli văpăile roşcate,
Ci sufletul mi-l încălzeşte, divă,
Călău de inimi, dulce voluptate!
Eu te implor acum, fii milostivă!

Zeiţă ce-n văzduh eşti răspândită
Şi foc ce arde-n noi, de bună seamă,
Ascultă a mea inimă mâhnită
Ce îţi dedică-un cântec de aramă.

O, voluptate, fii a mea crăiasă!
Ia-ţi chip de zănă cu o mască-aleasă
Făcută din velur, carne şi piele,

Sau varsă-mi somnul tău cu ore grele
În vinul mistic şi lipsit de formă,
O, voluptate, sprintenă fantomă!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi promit că n-am să iubesc pe nimeni

niciodată
cum te iubesc pe tine
cuvânt după cuvânt
zi după zi
îţi promit că n-am să trec
prin sufletul tău
ca printr-un tunel fără capăt
lovindu-mă
la nesfârşit
de ziduri
şi umbre
atât îţi promit
că voi rămâne
pentru tot restul vieţii
îngrămădindu-mi plânsul
între palmele tale
îţi promit că n-am să plec nicăieri
cu nimeni
pentru nimic
şi voi rămâne
să gust puţinul pe care mi-l dai
până la capăt
atât îţi promit
că zidurile se vor prăbuşi
lumea va învăţa să tacă
timpul se va retrage
în matca lui
şi totul va fi
aşa cum
e scris
în palmele tale

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi acoperi cu iubirea mea data viitoare când te voi vedea, cu mângâieri şi extaz. Vreau să mă înfrupt din tine, cu toate bucuriile cărnii până o să leşini şi o să mori. Vreau să te uimesc până într-acolo cât să-ţi spui că niciodată n-ai avut parte de asemenea trăiri. Când o să fii bătrână, vreau să-ţi aminteşti aceste câteva ore, vreau ca oasele tale secătuite să se înfioare de plăcere când te vei gândi la acele momente.

Gustave Flaubert în scrisoare către Louise Colet (1846)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu adresa precisa

între noi sunt kilometri fără sfârşit de autostradă
reparată din banii dumneavoastră
o pădure sau două şi o tăcere
sau două

azi nu te sun de la gorjului să-ţi spun că ajung
şi nici tu nu cobori în autogara murdară de sud
azi e un fel de bătaie de joc a orologiilor stricate
şi-a echinocţiilor trecute de-o lună

e o zi ca toate nopţile lui noiembrie
în care n-am să mă las obscen şi cuminte
cuprinsă asfixic de buzele tale
tremurând dintr-o oră în alta

ci-mi voi ascunde aroma de rodie coaptă
păstrând un colţ ca o jimblă-aburind
pentru ziua în care am să sun
de la gorjului sau chiar la carrefour

"iubitule, vin, deschide palmele tălpii mele aprinse"

poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitarului care ne recomandă să învăţăm cel puţin două limbi străine

El susţine că e bine
Să ştim două limbi străine...
Şi indică-n mod solemn
Limba rusă şi-a de lemn.

epigramă de Valentin Smarand Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Dorul
este precum deşertul
usucă tot în urma lui...
sufletul se ofileşte
fără sufletul pereche...
inima se sufocă
şi bate din ce în ce mai încet
în aşteptarea bătăilor inimei tale...
buzele se usucă
de atâta nesarutare...
ochii devin pustii şi goi
fără prezenţa ta...
iar
mâinile încep să crape
în aşteptarea mângâierilor tale....
nu există durere mai mare
decât... dorul... de tine...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul râului

Din stânca pleşuvă ce râde la soare
Un şarpe cu solzi cristalini se porneşte,
În piatră străpunge croindu-şi cărare
Şi sâsâie-n şipot, prin văi se târăşte.

Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jeleşte,
Din stânca pleşuvă ce râde la soare
Un şarpe cu solzi cristalini se porneşte.

Pe maluri tocite se zbate, tânjeşte,
O salcie-şi plânge şuviţa ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă goleşte,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleşuvă ce râde la soare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau în faţa

focului zglobiu şi frig frunze
coc plânsul unei amante
torn gaz din ochii tăi furioşi
mi-e dor de tine de-mi vine
să fug în braţele tale
foşneşte sângele la tâmple
sub părul alb prezentul a trecut
şi-mi pare rău că umblu bântuit
de dragoste prin pădurea de aramă

stau la foc şi ucid o melancolie
cu ochii aruncaţi în carul mare
pe cer se pierd între norii-caracatiţă

nici nu mai simt irişii tăi cum străpung
epiderma trasă pe dinţi şi oase
smulg încet luna de pe cer şi pornesc
cu ea în mâinile astea blânde
vreau să ajung la tine şi s-o depun
la picioarele tale lungi până la cer

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la realizarea mea de compozitor şi până la celelalte două de dirijor şi violonist e o distanţă atât de mare, încât aş merge până la negarea celor două din urmă.

George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei româneşti, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ de carne

Eram fericit... când
Mi-ai închinat tălpile tale,
Şi mi-ai spus:
"Fă-ţi al tău pământ din ele,
Din pielea mea fertilă,
I-ai unge cambrarea
Şi i-ai cânta,
Răsuflarea nopţii din dânsul
Te va elibera";

Scânteia irisului tău
Va fi lacrima lumii
Vălurind mută, selenară
În faţa unor ţărmuri
Ce-ntrupează parcă
Nişte gigantice mâini de ceară.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!