Sunt de ajuns, și clopote și aripi
dacă trebuie să scrii e ca să nu stea mâna celor nouă ursitoare
la lumina unei lămpi se prefigurează în mișcare umbre
dar tu nu mai auzi
să repeți după mine cuvântul Dumnezeu e imposibil
un ocean în care plutește tăcerea aduce la țărm vietăți ce au murit odată
sufletul îngheață mai repede chiar decât ai aprinde farul lumină
să inspiri prin fular temperaturile scăzute
și nici atunci să nu poți bloca adevărul de la un capăt la altul
ai învățat că echilibrul se află în bătăile neregulate ale inimii
care te cuprinde dintr-o singură mișcare
care te însoțește pe celălalt mal și scoți prin ochi și oase cele mai negre temeri
le arunci prin crăpătura ușii celor nouă ursitoare
chiar înainte de începerea unei spovedanii
îngenunchezi lângă icoană
poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre temperatură
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre spovedanie
- poezii despre religie
Citate similare
Singur
Mi-e frig în cămașa asta
De litere
Prin care intră ușor
Toate intemperiile.
Vantul prin a,
Lupii prin b,
Iarna prin c,
Și eu încerc să-mi apăr măcar inima
Cu un titlu mai gros,
Dar ma îngheață frigul care intră
Prin toate literele.
Mi-e urât în cămașa asta
De litere
Prin care intră ușor
Respirația și bătăile inimii.
Prin a,
Prin b,
Prin c,
Alfabetul este plin de mine
Pentru o clipă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- citate de Marin Sorescu despre inimă
- poezii despre puls
- poezii despre lupi
- poezii despre iarnă
- citate de Marin Sorescu despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre apărare
- poezii despre alfabet
Toate marile binecuvântări ale vieții sunt o sursă de neliniște și nicicând nu dă omul dovadă de mai puțină înțelepciune încrezându-se în soartă decât atunci când aceasta este foarte bună;pentru păstrarea prosperității este nevoie de altă prosperitate, și în locul rugăciunilor care s-au împlinit trebuie să facem alte rugăciuni. Căci tot ceea ce vine adus de întâmplare este instabil, și cu cât mai sus se va înălța, cu atât este mai predispus la cădere. Mai mult decât atât, ceea ce stă să cadă nu aduce nimănui plăcere;prin urmare, foarte tristă, nu doar foarte scurtă, trebuie să fie viața celor care caută să câștige cu multă trudă ceea ce trebuie să păstreze și cu mai multă trudă. Muncind din greu dobândesc ceea ce vor și plini de neliniște stăpânesc ceea ce au dobândit;în vremea aceasta nu țin nici o socoteală a timpului, care niciodată nu se va mai întoarce. Ocupații noi vin să le ia locul celor vechi, speranța incită la o nouă speranță, ambiția-la o nouă ambiție.
Democrit în Euthymia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate de Democrit despre viață, citate despre religie, citate despre înțelepciune, citate de Democrit despre înțelepciune, citate despre tristețe, citate despre timp, citate de Democrit despre timp, citate despre plăcere, citate de Democrit despre plăcere sau citate despre ambiție
Antimaterie
Privește-mă,
pasărea din mine șchioapătă în zbor,
aerul prin care trece devine din ce în ce mai sărat,
ca în apropierea unei mări, la care, spre sfirșit,
trebuie să cobor.
Ascunde-mă propriei mele umbre
și lasă-mi umbra să te acopere fără de mine,
plutind ușor peste ceea ce mai e
un vis cerșind printre ruine.
Uită-mă adânc,
așa cum, până la urmă, se uită pe sine și uitarea,
și revino în deșertul acela,
din care, demult, ai auzit chemarea.
Ascultă-mi depărtările
și vei înțelege că tăcerea e ca trupul unei scoici,
nevăzut, neauzit, dar trăind undeva, pe un mal,
unde doar caii singuri mai ajung,
fugiți din hamuri de troici.
Păzește-mă fără să vrei,
absența mea e mai puternică decât ființa mea,
așa încât ai grijă de lipsă, de tăcere și de umbră,
căci ele sunt clipa care, odată, a vrut să stea.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre păsări, poezii despre deșert, poezii despre devenire, poezii despre cai sau poezii despre aer
Prin...
Prin ochii mei
Se vinde o fecioară
Sub pleoape
Care iartă
Și o cer.
Prin somnul unei mame
Subțiat de vânt
Mai cade-o stea
În bătătura goală.
Prin tatăl ce cosește
O iarbă sub pământ
Un fiu care adună
Otrava din cuvinte.
Prin mâna ce mângâie
Oftatul unei coapse
Mai trec spre eșafodul
Poemelor nescrise...
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre virginitate, poezii despre somn, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre mamă, poezii despre iertare sau poezii despre cuvinte
Desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireș japonez înflorit
cele mai mari victorii sunt chiar acele jocuri în care ai fost înfrânt
iremediabil distrus de propriile argumente
tocmai atunci când erai poleit cu certitudini
adevărata lumină îl îmbracă pe cel învins
desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireș japonez înflorit
cum seva materialității
maternă
coborând în celălalt
un cer mai deschis către implozia finală
un scut de care te izbești
înainte de a străpunge universul
către revelație
prin durerea voluptuoasă a unui adevăr ce se stinge
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (25 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre victorie, poezii despre senzualitate, poezii despre negru, poezii despre jocuri sau poezii despre flori
- milă
- Mila este o mișcare de simpatie prin care ea ne face să depășim propriul nostru eu; în loc de a mări suferința, ea o împarte, cu alte cuvinte, în două și contribuie la promovarea unei duble satisfacții: aceea pe care eul nostru, într-un mod general, o încearcă prin faptul largii sale participări la stările psihice ale altuia și aceea pe care o încearcă altul pentru că vede în mila căreia el îi este obiect, manifestarea unei sincere iubiri și a unei profunde participări.
definiție de M. Scheler
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință, citate despre sinceritate, citate despre mișcare, citate despre iubire, citate despre depășire, citate despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tăcere
Am cunoscut tăcerea mării și pe cea a stelelor,
Și tăcerea orașului când doarme,
Și tăcerea bărbatului și-a fecioarei,
Și tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăcește prin cameră.
Și întreb, pentru-a înțelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpește odraslele.
Iar noi amuțim în fața aceleiași realități
Nu mai putem vorbi.
Stând în fața băcăniei,
Un băiețaș curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ți-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Și spune," Un urs a rupt o bucată din el."
Băiatul se miră, în vreme ce bătrânul soldat,
În tăcere,-și continuă, firav și spectral, viața deasupra
Flăcărilor de la țevile armelor, a tunetului tunurilor,
A țipetelor celor sfârtecați
Și el zăcând în țărână,
Și chirurgii din spital, bisturiile,
Și lungul șir de zile-n pat.
Dacă el ar putea descrie toate acestea
Ar fi un artist.
Dar, dacă ar fi un artist, atunci ar avea răni și mai adânci
Pe care, oricum, nu le-ar putea descrie.
Există tăcerea unei uri devastatoare
Și tăcerea unei iubiri imense,
Și tăcerea prieteniei trădate.
Există tăcerea unei crize spirituale,
În care sufletul tău, torturat cu mult rafinament,
E receptacolul unor viziuni care nu pot fi mărturisite
Celui care duce-o viață elevată.
Există tăcerea înfrângerii.
Există tăcerea celor pedepsiți pe nedrept;
Și tăcerea celor care mor și-a căror mână
Se-încleștează brusc pe mâna ta.
Există tăcerea dintre tată și fiu,
Când tatăl nu-și poate explica viața,
Chiar dacă, de fapt, el nu e bine înțeles.
Există tăcerea care intervine între soț și soție.
Există tăcerea celor care au eșuat;
Și tăcerea imensă care-ascunde
Națiunile supuse și conducătorii învinși;
Există tăcerea lui Lincoln,
Amintindu-și de tinerețea lui săracă.
Și tăcerea lui Napoleon după Waterloo.
Și tăcerea Ioanei d'Arc,
Strigând din mijlocul făcărilor, " Binecuvântat Isus"
Revelând în două cuvinte toate suferințele, toate speranțele.
Și există tăcerea bătrâneții,
Prea plină de înțelepciune pentru ca limba să o poată exprima
În cuvinte inteligibile pentru cei care nu au trecut
Prin toate încercările vieții.
Și mai există tăcerea celor morți.
Dacă noi, în viață fiind, nu putem vorbi
Despre anumite mari, profunde experiențe,
De ce vă minunați că morții
Nu vă povestesc despre experiența lor de morți?
Tăcerea lor trebuie interpretatată
Acum, când suntem tot mai aproape de ei.
poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre bătrânețe, poezii despre căsătorie, poezii despre armată, poezii despre țări sau poezii despre înțelepciune
O zi oarecare
e ziua în care plouă
în pământ, mâini invizibile închid ferestrele prin
interior
mușuroiul furnicilor devine buncăr pentru toți
evadații din ei înșiși
dincolo de marginea ploii, se deschide concretul
și viața are alt sens îmi îngân făcându-mi
curaj
dar pe apa căzută din cer nu se mai ivesc
corăbii cu Noe în ele
cu ferestrele-nchise ascult ecoul pașilor morții
pe ape corăbierii par deja înecați și îngropați
în propriile corăbii. apele se dezleagă de
țărmuri, de pietre, de ele însele
mă dezleg și eu
adulmec. nici pământul nu mai miroase a
trupul meu; el și-a închis toate capacele-n cuie
evadez
într-o țară de piatră, mă fac mică, alunecând ca
pe tobogane și multiplicându-mă în baloanele
apei. devin transparentă. prin mine se pot
vedea foarte ușor toți oamenii care m-au
locuit, chiar și motanul care mi-a tors în brațe
tot timpul
sunt străveche- constat- sunt de la întemeierea
lumii și țin în brațe nouă vieți. nu sunt ale
mele, dar, din când în când, se mai deschid uși
care dau în tunelurile lor și prin care alunec
făcându-mă și mai mică
atunci capăt culoarea portocalei. simt cum
crește lumina și mă aruncă din nou în mine, în
sinele din afara celor nouă vieți pe care totuși
le port ca pe niște certificate de naștere surogat.
viața nu se măsoară în zile, din moment ce
actele sale de identitate sunt false.
poezie de Daniela Varvara din Lodebar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre timp, poezii despre ploaie, poezii despre marină, poezii despre zile sau poezii despre portocale
De ce oamenii pe care mânia îi face să roșească sunt mai puțin de temut decât pe cei pe care-i face să pălească. Astfel, vedem că unele persoane pălesc sau tremură când se mânie, după cum vedem altele care roșesc și uneori chiar plâng la mânie. Se crede îndeobște că mânia celor care pălesc este mai de temut decât a celor care roșesc. Explicația este că atunci când un om nu poate sau nu vrea să se răzbune astfel decât prin mimică și prin cuvinte, el pune în acțiune întreaga sa căldură și întreaga sa forță încă din primele clipe ale emoției, din care pricină se înroșește, pe lângă că uneori regretul și mila pe care le simte omul pentru sine însuși, pentru că nu poate să se răzbune îl fac să plângă. Și dimpotrivă, cei care se abțin și se decid pentru o răzbunare mai mare devin triști, socotind că fapta care i-a mâniat îi obligă să se răzbune. Dar când trec apoi la făptuirea răzbunării se încălzesc cu atât mai mult, cu cât au fost mai reci la început, la fel cum febrele care încep cu frig sunt de obicei cele mai violente.
citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plâns, citate despre început, citate despre violență, citate despre superlative, citate despre roșu, citate despre frică, citate despre forță sau citate despre devenire
Rochia cea nouă
Din galaxia stelelor nepieritoare
Un voal de spumă am adunat
M am dus cu el la pețitoare
Rochie să-mi coasă pentru cununat
Născută dintr-o boltă cu lumină
Într-o noapte cu Lună sângerie
Când stele trâmbițau în surdină
Aurite toate de atâta bucurie
Eram si eu o stea micuță
Prin noaptea rece licuream
Cometă blonda cu codiță
Obrajii netezi rosi îi aveam
Crescută de buna Lună măicuță
Eu sunt acuma o stea polară
Luceafăr apărut pe o potecuță
În prima noapte dintr-o vară
Se aprind lumini si sar scântei
Iubirea repede se aprinde
Luceafărul îi cere mâna ei
În febra nunți gaxiea ne cuprinde
Si vreau să fiu cea mai frumoasă
Să l farmec pe iubitul meu
În rochia cea nouă mătăsoasă
Pentru Luceafăr el mirele meu
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre nuntă, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre cerere în căsătorie sau poezii despre roșu
Pentru a putea renunța la lumea aceasta, trebuie să nu iubim lucrurile trecătoare, să tindem cu mintea în smerenie față de Dumnezeu și apropiații noștri, să ne păstrăm răbdarea în fața insultelor și, cu pază răbdătoare, să respingem durerea răutății din inimă, să ne dăm bunurile celor săraci, să nu râvnim la ale altora, să-l prețuim pe prieten în Dumnezeu, să-l iubim chiar și pe cel dușman nouă pe seama lui Dumnezeu, să ne îndurerăm de necazul aproapelui, nu să ne bucurăm la moartea cuiva care ne este rival, aceasta este ființa cea nouă pe care Stăpânul neamurilor o caută cu cu ochi atent printre ceilalți ucenici, spunând: "Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi".
citat din Sfântul Grigore cel Mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre sărăcie, citate despre smerenie, citate despre răutate, citate despre prietenie, citate despre prieteni și dușmani sau citate despre moarte
LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre muguri sau poezii despre lumânări
Când trece un om prin sufletul său
Toată
noaptea m-am zbătut să adorm
am vrut să mă rog
dar ochii îmi erau cusuți în pernă
am scăpărat un chibrit
pe pereți au jucat umbrele
mă simțeam ca într-o grotă
prin care treceau apele
pe sub munte apoi
mi s-a părut că visez
Te-am văzut spre dimineață
cuprins de tristețe stăteai
la marginea lacului
mâna ta s-a întins peste mal
strălucea
și noaptea s-a făcut albă
trestia s-a dat la o parte
ca o pleoapă
de pe un ochi umed deschis
atunci lumina Ta a picurat
ca o lacrimă
tăcerea se limpezise
puteai auzi cum trece
un om prin sufletul său...
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre munți
Zborul cu ochii închiși pe aerul aripii lipsă
de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei mai sensibili
și cei mai aroganți
care este unul și același lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
și înțelege tot
de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei ce cred
dar care nu o spun
și cei ce se opun, chiar dacă și ei
acceptă curgerea cuvântului precum
lacrima și picătura de sânge
de boala scrisului nu te poți vindeca
prin beția cuvintelor celorlalți
ca să uiți cine ești
de unde vii și unde trebuie să mergi
și nici nu te poți lega de cuvânt
ca de-un pietroi
apoi să te arunci în amontele inimii
de boala scrisului nu te poți vindeca
prin ecoul cuvântului
și nici prin tăcere, ținând pasărea
închisă în colivie
doar zborul cu ochii închiși
pe aerul aripii lipsă
când aerul e sufletul tău, călătorind
între lumile cuvântului
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală sau poezii despre sânge
Cum cine?
cine ești cînd celălalt încetează să-ți fie?
ridici privirea? nimeni, de care
se agață un altul & alții,
într-o cădere învolburată;
pereții văluriți sub toate & tot
insistă să pătrundă.
cadru restrîns pe detaliu: zîmbet,
mișcare suavă a mîinii, strict de
dragul mișcărilor suav-zîmbitoare.
cine ești dacă celălalt nici n-a fost?
un pluton de priviri în care
ghicești o rafală de gloanțe.
nimeni de care să te dezlipești, nici
un cuvînt magic, fără poduri sau chei,
inventezi o ușă la fiecare pas, un
pas istoric după fiecare ușă.
încă un zîmbet, o
nouă mișcare suavă,
mănușile albe
& senzația
că îți scapă
ceva.
poezie de Sorin Despot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre poduri, poezii despre istorie, poezii despre inventatori sau poezii despre alb
Mai stai un ecou
mai stai un adio
un sunet de corn
mai stai o veghere de apus
mai stai cu mine o furtună de oameni
sau de nisip
te așteptam în inima unei insule
necunoscută încă de tine
nedescoperită încă de nebuni
nelocuită de pași
neumblată de scarabei
mai stai o taină de orizont
mai stai o eclipsă de cometă
mai stai un crepuscul
un naufragiu
un miraj
te priveam
prin ocheanul unei corăbii
prin prisma unei piramide
te strigam într-o limbă barbară
nescrisă demult
mai stai o umbră de obelisc
mai stai un muson
o legănare de catarg
un soare cu dinți
un amurg de om
te strigam într-o limbă uitată
care străbătea cândva continente
și vechiul ocean
mai stai o urmă de cearcăn
țipam primitiv dintr-o piatră
dintr-o cenușă
din inima unui șarpe
într-o limbă necunoscută pe care
nu o mai înțelegeam nici eu
mai stai un destin
te strigam ca un descreierat
înjunghiat de dor
într-o limbă moartă demult
în iluzia unui țărm
mai stai un blestem
mai stai un adio
un ecou
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre uitare, poezii despre sunet, poezii despre ocean, poezii despre nisip, poezii despre nebunie sau poezii despre insule
Sufletul meu - Cal priponit în soare
La marginea unui sat
Cai priponiți la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiș
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îți plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Și pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume și caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
Că lucrul cel mai grav pentru un om
Este să-și piardă sufletul.
De fapt, e mult mai grav să pierzi
Perechea lui
Rămânând ca un cal priponit în soare
La marginea unei lumi
Nicăieri.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre plâns, poezii despre femei, poezii despre copilărie, poezii despre cadouri sau poezii despre Soare
Puține vești pot fi mai neliniștitoare decât dispariția unui om, chiar dacă aceasta nu e în întregime neașteptată. O moarte, chiar atroce, este un reper sigur; dar cum poți să-ți frânezi imaginația de a produce fantasmele cele mai năprasnice în legătură cu dispariția unui prieten? Torturat, mutilat, distrus fizic și psihic în abatoarele puterii? Nici o supoziție nu e infirmată de realitate: ba chiar, poate că nici o supoziție nu este atât de teribilă ca realitatea (mințile unora, incapabile de a vedea departe, pot născoci infernuri rafinate). Poate, desigur, astfel de considerații trebuie ținute departe de familia dispărutului; dar cine ar fi în stare să mai întrețină acum speranțe false? Aceleași fantasme se perindă, desigur, până la limita suportabilității, și prin inima celor dragi; este mai moral a le trece sub tăcere, sau este mai moral a le pune sub ochii responsabililor încă neidentificați, dar bănuiți de fiecare? În această agonie pe care ne-o înfiripă imaginația și de care noi, prietenii dispărutului, nu putem scăpa prin nici un mijloc, viclenia rațiunii strecoarț totuși un gând consolator, provenind dintr-o veche familiaritate cu istoria și cu veșnica realitate a Puterii.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre realitate, citate despre tăcere, citate despre responsabilitate, citate despre ochi, citate despre limite sau citate despre istorie
O casă pe care nu o vom găsi niciodată
Nu mai aveam răbdare,
voiam să le părăsim cât mai repede casa,
să dormim cu iubiți al căror nume
l-am uitat demult, să ne-asumăm riscuri
cu mințile și cu trupurile noastre,
să trăim în țări
care nu ne-au dorit vreodată
și care nici nu ne-au mulțumit după aceea,
alergând cu furie prin ani
înspre ceva pe care,
într-un final, l-am atins
și care nu-i nici mai mult, nici mai puțin
decât certitudinea de a nu le mai auzi
scârțâitul pașilor,
măsurând dușumelele
unei case pe care n-o vom găsi niciodată.
poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre mulțumire sau poezii despre furie
* * *
In porumb stau strâmb
Și mă tot întreb
Încotro să mă îndrept???
Să nu rătăcesc nătâng
Eu cu brațul stâng mă orientez
Și cu cel drept mă ghidez
După vânt mă informez
Pe ce cale să urmez
Căci dacă cutez să privesc
Către cele care strălucesc
Se prea poate să greșesc
Și nu voi să mă rănesc
Mă hrănesc cu iubire
Îmi stă în a mea fire
Să ascult ale păsărelelor trile
Prin toate locurile
Și chiar dacă plouă
Ce ne pasă nouă??
Mergem pe o cărare nouă
Poate dau de una sau două
Pășesc atent cu efect
Și nu știu să dau eject
Celor lucruri care mi par suspect
Eu aștept,, așa i corect
Nu există perfect
Decât un singur sentiment
Care unește precum un ciment
Perfect cu imperfect
La urmă, rezultă o operă perfect
Acest aspect voi să l reflect....
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre informații, poezii despre imperfecțiune, poezii despre greșeli sau poezii despre existență